Destăinuiri incredibile ale lui Cristi Dulca, după șocul carierei: „Nopți nedormite, momente în care plângeam. Venea soția și mă lua din casino”

Fostul căpitan al Rapidului lui Mircea Lucescu, Cristi Dulca, a povestit, cu lux de amănunte, unul dintre cele mai dureroase episoade din viața sa.

Avea 31 de ani și Mircea Lucescu îl chemase la Beșiktas. Dar în loc de transferul carierei a avut parte de un șoc greu de suportat.

„Nea Mircea mi-a zis că până în vară nu mă poate lua, pentru că aveau prea mulți străini. Din vară se eliberau locurile pentru străini și putea să mă ia. Până în vară trebuia să joc la Poli Timișoara, era un proiect foarte mare acolo, cu o echipă foarte bună.

Îmi amintesc că am semnat, chiar am jucat un amical. Mi-am făcut apoi testele medicale și mi-a găsit o malformație din naștere, la inimă. Trebuia operată și am preferat să renunț la fotbal”, a povestit Dulca, în emisiunea „Meciul Vieții”, de la Look Sport.

„Noaptea, mă uitam la poze, la meciuri. Nu puteam să accept că nu mai sunt fotbalist. Te uită lumea, nu te mai caută nimeni”

La 5 ani după ce participase la Campionatul Mondial din 1998, fostul campion cu Rapid avea să cadă într-o depresie, din cauza acestei retrageri forțate.

Aveau să urmeze ani cu nopți nedormite, jocurile de noroc și lacrimi, spune Dulca: „A fost foarte greu. Nu prea am povestit momentul ăsta, pentru că a fost mai greu decât ce a urmat. Era greu pentru că eram în formă maximă, cumva. N-a fost ușor. 5 ani a fost foarte greu pentru mine. Da, 5 ani cumva am suferit. Am puține emoții, că mi-am adus aminte. Să-ți spună cineva: „nu mai ai „jucăria” asta, nu te mai joci…”.

Era foarte greu. Au urmat 5 ani în care nu știam ce să fac. Cariera de fotbalist e una și nu ști ce să faci, chiar dacă terminasem o facultate de sport, cum se făcea atunci. Nu puteam da la Medicină, fiind fotbalist. Ce să faci? Să mergi profesor de sport?

Am avut câteva afaceri, nu au mers și a fost destul de greu. N-aveam somn. Coboram noaptea, mă uitam la poze, la meciuri. Nu puteam să accept că nu mai sunt fotbalist. Te uită lumea, nu te mai caută nimeni, nu mai ai prieteni.

Se schimbă viața. Țin minte că mergeam, nu știu dacă noapte de noapte, dar tot la două zile, la casino. Jucam blackjack. Venea soția după mine și mă lua de acolo. Erau nopți nedormite, momente în care plângeam. Nu știam, efectiv, ce să fac”.