Hristu Chiacu (35 de ani), fost jucător la Dinamo, a rememorat un episod șocant petrecut în 2012, când medicii au fost surprinși că nu și-a pierdut viața.
La scurt timp după ce a fost adus de Laurențiu Reghecampf la Concordia Chiajna, fostul mijlocaș s-a accidentat grav la un antrenament și doar dibăcia medicilor din Spania l-a ajutat să nu își piardă viața.
Hristu Chiacu a povestit cum medicii s-au crucit când au văzut ce problemă avea.
Fostul fotbalist Hristu Chiacu a jucat doar 12 meciuri la Dinamo, care l-a împrumutat la mai multe echipe între 2007 și 2012. Ultima de pe această listă, Concordia Chiajna, nu l-a putut folosi în nicio partidă, deoarece s-a accidentat grav chiar înaintea debutului.
„Aveam 23-24 de ani. Eram la Chiajna, Reghecampf m-a cerut. Eu nu mai jucasem de jumătate de an. M-am pregătit bine, dar în prima etapă nu am jucat. Înainte să plecăm spre Vaslui, în a doua etapă, Reghecampf mi-a zis «Vezi că mâine joci».
Dar, m-am accidentat la un antrenament. Era o rigolă lângă poartă. M-am dus să centrez și când am dat în minge mi-a intrat piciorul acolo. Era iarnă, iar când au dat zăpada, au dat și capacul la o parte. Mi-a intrat talpa acolo și am căzut cu toată greutatea pe genunchi. Aveam dureri… Vai de capul meu. Am mai dat o dată în minge și am zis gata. M-am îmbrăcat, am pus blugii pe mine, iar când am ajuns acasă a trebuit să tai blugii. Era piciorul umflat. Aveam ruptură de ligamente, de menisc… Am stat vreo două săptămâni și m-am operat la Spitalul Militar, la Ionuț Codorean. Am ieșit bine din operație. În acea seară am avut niște dureri… Nu mai puteam, nu puteam să dorm. Simțeam că îmi explodează piciorul.
După vreo două zile, iar s-a umflat, aveam febră. Chemam ambulanța să îmi facă o perfuzie. După vreo 3-4 zile, mă duc la doctor. Îmi face o puncție, îmi trage 3-4 seringi de acolo și le aruncă. Mă duc și a doua oară, iar le aruncă. A treia oară îl întreb «Nu faci o analiză?». El zice «Nu ai, mă, nimic». Eu m-am operat pe la final de martie, iar după vreo 3 săptămâni îmi zice cineva să mă duc la un doctor în Brașov. M-am dus și mi-a făcut analize și un RMN. Când m-am întors erau doi doctori și unul dintre ei m-a întrebat cu lacrimi în ochi «Băi băiatule, tu mai trăiești? Cum mai trăiești?». Eu eram relaxat, iar el zice «Eu am atâția ani și nu am văzut în viața mea așa ceva în corpul unui om! Septicemie… Tu cum trăiești? Cineva moare cu așa ceva». I-am spus „Uite că nu am murit».
Mi-a spus că are două variante pentru mine: «Te tai, se împrăștie în tot corpul și mori. Sau îți tai piciorul». Am zis că trebuie să aibă și a 3-a variantă. Piciorul nu putea să mi-l taie și știam că dacă ai o infecție nu trebuie să te operezi.
M-am internat în spital, am stat cu perfuzii 3 sau 4 zile. Abia mă ridicam să mă duc la baie. Ei se așteptau ca infecția să scadă cu 25%, dar eu aveam aproape 60%. Am continuat tratamentul acasă, cu injecții. Eram ciuruit! Am început recuperarea la Mediaș, cu Ovidiu Kurti. Am stat vreo lună.
La a doua operație am plecat la Madrid. M-a ajutat Contra (n.r. Cosmin Contra) foarte mult. Când m-am operat, doctorul mi-a găsit un fel de potcoavă în picior, cam așa de mare (n.r. – 3-4 centimetri), în picior. Nu știa nimeni ce e. Probabil de la chestia aia am pățit tot. Nu trebuia să fie acolo.
Era un «U» de fier. Mi-au făcut o radiografie și mă întrebau ce e aia. Nici eu nu știam ce e. Probabil o fi fost scăpată acolo. Am rămas mut, am zis «Doamne, chiar am avut zile»”, a rememorat Hristu Chiacu, potrivit GSP.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER