Un meci de poveste subtitrat de trei dintre eroii din teren. Andrei Cristea, Marius Niculae și Florin Matache rememorează Slovan Liberec – Dinamo 0-3 din 2009, una dintre cele două partide de referință votate de fanii „câinilor” în finala campaniei ProSport în care publicul alege cele mai tari succese europene ale echipelor românești după 1990.
Astăzi, la 15 ani de la „minunea” calificării după 0-3 în tur, „Săgeată” Marius Niculae face o dezvăluire care schimbă coordonatele pentru generații. Povestește cum el a decis executanții loviturilor de departajare și cum a reacționat Dario Bonetti, antrenorul lui Dinamo de-atunci!
Dinamo a mers în Cehia, pentru returul cu Slovan Liberec din play-off-ul Europa League, în 2009, cu gândul anturat motivațional pentru derby-ul cu Steaua, partida orgoliilor care urma să se dispute, peste câteva zile, în Ghencea.
La cacealma, Borcea și acționarii de-atunci au promis valize pentru o minune. Dar cine poate crede în minuni când scorul din tur te condamnă la jale? Nici măcar conturile!
N-am crezut, deja vorbeam cu Bonetti să ne concentrăm pe campionat. Dar ce echipă aveam! Un lot echilibrat și asta a contat”, povestește Borcea, la 15 ani de la momentul Liberec.
În tur, în „Ștefan cel Mare”, „câinii” au fost caz de breaking news continental. Fanii nu au mai rezistat în ghearele unei noi umilințe europene și, în minutul 86, la scorul de 2-0 pentru adversari, au intrat pe gazon și au întrerupt partida. Meciul a fost decis la „masa verde”, 0-3.
Dintr-un astfel de incendiu se aprinde „minunea de la Liberec”.
Dario Bonetti lasă pe bancă jucători precum Dolha, Tamaș, Torje sau Marius Niculae, însă printre titulari se numără Moți, Boștină, Adrian Cristea, Zicu, Dănciulescu sau Andrei Cristea. Și, totuși, cine mai crede?
Imediat, Andrei Cristea ridică sprânceana speranței. Oare e posibil? 100 de fani au mers, mai mult cu gândul la gulerele berilor cehești, la Liberec. „Dinamo, Dinamo!”, se aude, ferm, din colțul lor de peluză.
Sub pătura avantajului, Slovan cedează posesia încă de la cabine. Și asta pare să-i fie sinuciderea. Mingea curge ca în fotbalul pe consolă spre poarta gazdelor, Dănciulescu, Zicu, apoi Andrei Cristea șutează sec din cozorocul careului mare și balonul, excelent plasat, produce o emoție înfundată. E 1-0. Oare se poate?
„A fost o săptămână magică. Am bătut CFR în Groapă, 1-0, ajungem la Liberec după toată povestea. Am avut o tresărire de orgoliu, simțeam că putem câștiga, dar nu să ne calificăm. Zicu îmi dă pasa, așez mingea pentru șut și plasez perfect. Pe final de repriză am mai avut un gol, dar a ridicat arbitrul, spun eu greșit, fanionul. Ce să mai, ne gândeam la meciul din Ghencea! A fost victoria grupului, asta a fost identitatea lui Dinamo, unitatea. În față era prăpăd: eu, Danciu, Niculae, Claudiu, Bratu… Dacă nu dădeai gol, stăteai în tribună!”, rememorează Andrei Cristea fragmente din „minunea de la Liberec”.
„Câinii” își poartă avântul spre poarta lui Hauzr, iar articulațiile încep să-i condamne pe cehi. Imediat, după un corner prelungit, Adrian Cristea, sudat de bara a doua, respinge mingea de pe linia porții. Și suntem mângâiați de noroc. Ar fi, oare, minunile posibile fără un fir de șansă? Repriza curge alert, iar Dănciulescu poate specula o pasă în adâncime. Nu reușește să salte mingea peste portarul care a ieșit, desfășurat precum o hidră, pentru a-l bloca. Însă pentru cehi, planetele se vor revolta după pauză.
La reluare, Marius Niculae intră în locul lui „Danciu-gol”, Dario Bonetti simte că e nevoie de mai multă forță în coasta adversarului, iar „Săgeată” percutează. Moți reia, pe spate și puțin peste transversală, dintr-un corner executat șiret, la prima bară, de „Prințul” Cristea, iar golul de 2-0 cade precum o nălucă. Niculae își prepară un șut cu stângul, reia din lateral, în forță, pe poartă. Hauzr are tunel în palme și scapă balonul în plasă.
Pasăm și noi, cuvântul, după 15 ani, marcatorului care a flambat minunea:
Am simțit de la pauză că se poate. Aia a fost și ideea. În tur am jucat noi foarte slab și nu i-am văzut vreo echipă de nebătut. Nu aveam nimic de pierdut. Erau doi jucători în careu și m-am gândit că se așteaptă să centrez, așa că am zis să dau cu sete. Și nu e întâmplător, după asta am dat la fel și cu Sturm Graz, în grupe”.
Cehii au încrederea mutilată, dinamoviștii simt că pot. Și se transformă în avalanșă spre buturile adverse. Bonetti armează artileria grea.
Intră și Torje, apoi și Claudiu Niculescu și ei sunt cei comandă artificiile. Acțiune inițiată în bandă, pasă în careu, de unde Marius Niculae reia din prima. Hauzr este, din nou, nesigur și scapă în față, Clau-gol e atent și prelungește din vârful falangelor portarului până la Niculae care, din careul mic, egalează la general. Pentru noi e carnaval, cehii își smulg scalpul.
După cele două reprize de prelungiri, isteria trece în vârtejul loviturilor de departajare. Tot Marius Niculae, primul care execută de la Dinamo, face o dezvăluire explozivă:
Bonetti a vrut să mă pună ultimul la penalty-uri. Eu i-am zis că dau primul, mă simțeam în vână și am vrut să transmit colegilor curajul. Jucătorii africani, Kone și Diabate, dacă puteau merge la vestiare, plecau, fugeau! I-am preparat puțin și îți spun ceva: eu i-am ales pe cei care au executat!”
Trag toți jucătorii de câmp. Ratează doi. Zicu de la Dinamo, Gecov de la Liberec. Ultimul ceh care are mingea pe punctul de la 11 metri, înainte ca portarii să execute, este Liska. Pași grei după ce Molinero a fructificat și… lăsăm clipele să atârne în cuvintele eroului de la Liberec, Florin Matache, votat AICI cel mai bun portar al lui Dinamo din ultimii 25 de ani:
Liska era un jucător exponențial pentru ei. Dar când s-a îndreptat către minge parcă avea un trac, l-am simțit, se vedea că era încărcat. Am rămas cât de mult am putut pe picioare și l-am văzut cum a deschis latul. Până atunci am fost pe mai multe baloane, dar nu parasem, de data asta mi-a ieșit. Niciun moment nu m-am gândit că urmează să bat eu, după mi-au spus colegii că urmam și, sincer, nu prea mi-aș fi dorit. A fost seara noastră, toți am tras, fiecare a avut contribuția lui și am scris o istorie frumoasă și a rămas ceva de povestit”.
Și am povestit!
Am păstrat mănușile și nu au vreun preț. Am păstrat, de la Liberec, tricoul celuilalt portar, mănușile și tot ce a apărut prin presă. E ceva prea frumos și important. Atunci am plecat desculți și ne-am întors cu ceva. Țin minte că nici nu știam cum să mă bucur la ce realizasem” – Florin Matache
Au marcat: Andrei Cristea (2), Marius Niculae (57, 81)
Slovan: Hauzr – Vulin, Dejmek, Holenak, Gebre Selassie – Coric (’88 Papousek), Liska, Gecov, Dockal – Keric (73 Blazek), Nezmar (61 Vacha).
Antrenor: Ladislav Skorpil
Dinamo: Matache – Molinero, Moți, Grigore, Diabate – Ad. Cristea (’64 Torje), Kone, Ianis Zicu, Boștină – Dănciulescu (46 Marius Niculae), Andrei Cristea (‘75 Claudiu Niculescu)
Antrenor: Dario Bonetti
Care e cel mai tare succes european după 1990?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER