„Cu tati Argăseală mă știu foarte bine. O să-i fac o piesă!”. Dezvăluiri fabuloase despre președintele lui FCSB, care vrea să se lanseze în industria muzicală

Cunoscutul cântăreț Ștefan Stan a făcut dezvăluiri fabuloase despre Valeriu Argăseală, președintele lui FCSB, care cochetează cu ideea de a se lansa în industria muzicală.

Fostul arbitru Valeriu Argăseală este un împătimit al poeziilor, acesta lansându-și, în trecut, o carte cu propriile creații literare.

Din 2010, Valeriu Argăseală ocupă funcția de președinte al clubului FCSB.

Dezvăluiri fabuloase despre Valeriu Argăseală

Interpretul Ștefan Stan susține că se cunoaște foarte bine cu Valeriu Argăseală, alături de care deseori comentează creațiile acestuia. Ba mai mult, președintele FCSB-ului i-ar fi cerut să creeze o melodie din compozițiile sale.

„Eu, cu tati Argăseală mă știu foarte bine. Nu știu dacă am voie să spun, sper să nu te superi, tăticule, dacă mă asculți. El compune poezii, dar nu poezii, chestii foarte lungi și foarte mișto, foarte tari, și stăm și comentăm. Îmi zice: «hai, mă, fă și tu o piesă cu ce-ți trimit aici».

Îi zic: «dacă vreodată am idei legate de ceva anume, din ce-mi trimiți aici, cu mare drag o voi face. Probabil că o să-i fac o piesă lui nea Vali».

E foarte dificil să scrii versuri la o piesă, trebuie să aibă o melodicitate. Ar trebui să-i dau o idee de piesă, iar pe ideea aceea să creeze dânsul”, a declarat Ștefan Stan, pentru Antena Sport.

Cea mai recentă poezie, compusă de Valeriu Argăseală, a fost lansată la finalul anului trecut și este intitulată „La cârciuma din vechiul sat”:

La cârciuma din vechiul sat
Clienții vechi se adunau
Să afle ce s-a întâmplat
Sau ce e nou și nu știau.

Când ușa scârțâia alene,
Făcând lumină pe podea,
Mai apărea încă un nene,
Venit în cârciumă să bea…

Și toți aveau puse pe masă
O sticlă-n mijloc și pahare,
Cu toate că aveau acasă
Și vin, și țuică fiecare…

Mirosul greu de motorina
Se ridica din dușumea,
Dar asta nu oprea să vină,
Vechiul client la mat să bea.

Perdeaua veche din fereastră
De-atâta fum se-ngălbenise,
Și numai o mușcata-n glastră,
Nu știu de ce se înroșise.

Toți începeau cu „Hai noroc!”,
Primul pahar se descânta
Să poată să mai facă loc
Și celor care vor urma.

Se discuta apoi de vreme,
De câte oi mai au ciobanii,
De fotbal și de alte „teme”,
Și ce-au mai zis americanii…

La un moment cu toți vorbeau,
Dar cine îi mai asculta…
Și ultimul pahar îl beau,
Dar nimeni nu se ridica.

Și când se-ntrerupea lumina,
O lumânare se-aprindea
Și căutau a cui e vina
Că niciun bec nu mai ardea…

Era un colț uitat de lume
Și doar acolo se putea
S-asculți tot ce voiau a spune
Și ce frumos se povestea…

Rămâne cârciuma uitată
Nedrept ca prima întâlnire…
Că dacă ar fi fost o fată
Pe veci ar fi avut iubire…