Dinamo – Everton 5-1, istoria unui meci de neuitat. „Câinii” au spulberat locul 4 din Premier League. Claudiu Niculescu, eroul roș-albilor, a trăit finalul partidei de poveste la Urgență. „Nu vă cred, nu vă cred!”
În urmă cu 19 ani, Dinamo o spulbera pe Everton, 5-1, în manșa tur a dublei care avea să-i califice pe „câini” în grupele Cupei UEFA. A fost una dintre victoriile de referință din istoria roș-albilor, un meci în care Florentin Petre, Claudiu Niculescu, Ianis Zicu sau Florin Bratu au defilat în fața echipei care terminase pe locul 4 în Premier League.
La retur, englezii s-au impus, la limită, 1-0, prea puțin pentru a salva umilința de la București. Dinamo – Everton 5-1, povestită azi, e una din partidele din finala campaniei noastre dedicată celor mai tari succese românești în Europa după 1990, toate detaliile sunt AICI.
Dinamo – Everton 5-1, povestea care a început la Nicosia prin luneta lui Claudiu Niculescu
Cu un tur înainte, la pauza returului cu Omonia Nicosia, Dinamo era eliminată din Cupa UEFA, ediția 2005/2006. După ce au pierdut cu 3-1 la București, ciprioții conduceau cu 2-0, scor de calificare, iar fălcile lui Ioan Andone clocoteau în neputința unei noi umilințe în alb și roșu. Roșu – alb. A fost nevoie de finețea interiorului lui Claudiu Niculescu. „Lunetistul” a lovit după pauză și, din ghearele disperării, a urmat alintul urnelor. De aici s-a născut povestea. Everton și un septembrie de neuitat… între Spitalul de Urgență și Circul de Stat.
La București apasă blând toamna. Mii de fani englezi îmbrăcați în albastru beau bere și plimbă, între maxilare, acadele. Ce aroganță o fi și asta? „Caramelele” din Liverpool au terminat pe 4 în Premier League și au eșuat, torpilați de submarinul Villarreal, din preliminariile Champions League. În croaziera lor spre fazele finale ale Cupei UEFA, Bucureștiul le pare un Porto Franco.
Partida începe cu o ploaie de centrări în careul lui Gaev. Everton își impune amprenta britanică, iar noi nu putem să-i enervăm decât prin culorile echipamentului. Alb și roșu, mantaua marii rivale din oraș, Liverpool.
Claudiu Niculescu deschide scorul după o reluare din plonjon
Trec 20 de minute într-un balans orb între linii, perioadă în care acțiunile pâlpâie până în cochilia careurilor. Trăim cu mulțumirea că le-am temperat elanul și încercăm, la rândul nostru, să construim.
Cu Mihăiță Pleșan la balon, cel care pasează pentru o deviere a lui Niculescu. Faza continuă până în flancul lui Florentin Petre. Urmează o combinație pe sus, ca la fotbal pe plajă, cu Zicu și, după ce mingea țopăie peste blegii fundași englezi, Niculescu, strecurat în careul mic, înscrie cu riscul unui scalp decopertat. Un plonjon de kamikaze, o reluare de sub șenila crampoanelor lui Yobo. Și e gol! Deschidem scorul, și, în „Groapă” se scandează euforic: „cine sare este câine!”.
În peluza de lângă spital, englezii sparg în măsele cioturi de bomboane.
Yobo își ia revanșa și egalează după ezitarea lui Gaev
Însă, până să ajungă cu molarii la băț, Everton egalează. Fază fixă, centrare în careu la bara a doua, Gaev ezită, se sprijină pe linia porții, iar Yobo reia confortabil la colțul lung. 1-1 și, acum, curge corul „caramelelor”. E scorul pauzei, iar între reprize ne hrănim speranța cu un rezultat de egalitate, 1-1, cu locul 4 din Premier League. Nu e rău. Ce urmează, însă, avea să fie fantastic.
Repriza secundă începe furibund pentru „câini”. Același Claudiu Niculescu duce o luptă cu timbrul din marcajul său, Yobo, se desprinde în bandă, apoi centrează șutat în careu, de unde Zicu deviază cu mare clasă, în fanta colțului lung.
„Clau-gol” cade pe umăr și ajunge la spital, Dinamo defilează pe gazon
La 2-1, Dinamo realizează fragilitatea defensivei adverse, iar gambele „câinilor” devin turbine. Dar se frânge Niculescu, cel care cade pe umăr și ajunge la camera de gardă, peste zidul stadionului, la Floreasca.
Intră Bratu. Englezii se comportă la fel, au mijlocul flasc și defensiva rudimentară, iar „câinii” vin, în spirale, peste apărarea „caramelelor”. Pe o targă, la Urgență, Niculescu întreabă cât e scorul.
„3-1, Claudiu”! „Cine a dat?” Mercurul Florentin Petre recuperează un balon în marginea careului, are parcela liberă pentru a-și cartografia pașii, apoi lansează o nălucă la colțul lung. În „Groapă” înflorește extazul.
Mai sunt 20 de minute și adversarul cade zărghit. Iar vorbele lui Andone, din vestiar, bântuie prin euforia roș-albilor. „Le-am spus jucătorilor că dacă nu o să ne impunem la două goluri diferență la București, la retur nu o să avem vreo șansă”.
Pleșan verticalizează până în bandă, la Petre, „Piticul” are, din nou, spațiu și urcă furibund spre poartă, mingea ajunge la Bratu care, din miezul careului, trage frontal. După o perdea, la Floreasca, Niculescu află că e 4-1 când stadionul erupe dincolo de cărămida spitalului. Radiază un zâmbet larg care cutreieră o durere direct din claviculă.
„Nu vă cred, nu vă cred!”
Și „câinii” lui Andone nu se opresc. Haita și-a topit adversarul. Năuciți, în peluză, englezii rod și bețele de la acadele. Martelați, elevii lui Moyes nu au replică.
„Nu vă cred, nu, nu vă cred…”. Înfășurat într-o carcasă de tifon, cu mâna imobilizată, Niculescu crede că e la camera ascunsă când aude că s-a făcut 5-1. Nici vuietul arenei nu-l convinge. Același Bratu, cel care l-a înlocuit în minutul 60, țâșnește spre poarta după o pasă ilustră a lui Vlad Munteanu și reia, cu finețe, pe lângă Martyn. 5-1 și Dinamo își rezervă prima pagină a ziarelor sportive din toată Europa.
Crampoanele și asfaltul. Cursa lui Niculescu spre fericirea tabelei
Printre halate albe, aparținători, cu jurnaliștii după el, Niculescu fuge din spital prin spatele blocurilor care căptușesc Șoseaua Ștefan cel Mare. Crampoanele ghetelor aproape că scot scântei pe asfaltul flămând al străzilor. Golgheterul intră în stadion și se oprește pe esplanada de unde se vede, ca un tablou, tabela. 5-1. Are mâna imobilizată, însă adrenalina scufundă durerea. E 5-1, chiar e 5-1 și cel mai bun marcator al lui Dinamo din istorie în cupele europene coboară spre gazon printre mumiile fanilor englezi. Din amorțeala umilinței, suporterii lui Everton scutură fundalul fericirii dinamoviste cu veșmântul aplauzelor la unison.
Ca un Papă, Claudiu se urcă în mașinuța electrică a asistenței medicale și face turul pistei de tartan cu mâna bună fluturată spre tribune. „Clau, Clau, Clau-gol”. Tribuna, nebuna, fredonează cântecul eroului dintr-o seară de neuitat. Și oare ce mai povesteam fără golul lui Niculescu de la Nicosia? Cine ar mai fi înțeles gustul de bere îndoit cu acadele?
Dinamo – Everton 5-1
Au marcat: Niculescu ’27, Zicu ’51, Florentin Petre ’74, Bratu ’76, ’90+2 / Yobo ’30
Dinamo: Gaev – Lucian Goian, Tamaș, Moți, Pulhac – Florentin Petre (Galamaz ’83), Mărgăritescu, Pleșan (V. Munteanu ’72), Grigorie – Zicu, Niculescu (Bratu ’60)
Antrenor: Ioan Andone
Everton: Martyn – Hibbert, Yobo, David Weir, Nuno Valente – Simon Davies (Kevin Kilbane ’73), Cahill, Leon Osman, Phil Neville – James McFadden (Duncan Ferguson ’78), Marcus Bent
Antrenor: David Moyes