Atmosfera de la meciurile UTA-ei de la revenirea suporterilor pe stadioane e unică în fotbalul românesc. Noua arenă „Francisc Neuman” s-a dovedit mai mereu neîncăpătoare la partidele băieților lui Laszlo Balint în startul sezonului.
Cea mai emoționantă poveste de la derby-ul cu Rapid a fost scrisă de un băiețel din Oradea, care a asistat în premieră la un meci de fotbal al UTA-ei.
De fapt, la cei opt ani ai săi, Erik nu a avut ocazia să ajungă pe vreuna dintre arenele importante ale României. La Oradea, fotbal se mai joacă cel mai sus la nivelul Ligii a 3-a, așa că, văzând la televizor galeria „Bătrânei Doamne” s-a îndrăgostit. Copilul are și gusturi, căci le adimiră pe Liverpool și Arsenal în Premiere League, tocmai pentru fanii lor. Culorile sunt și ele aceleași și le-a mai văzut și prin casa bunicului său.
Erik este nepotul lui Ionel Danciar, fostul organizator de competiții al „Bătrânei Doamne” a fotbalului românesc la precedenta prezență pe scena primului eșalon.
Om dedicat, pasionat, era printre cei mai ordonați și tipicari oameni de la clubul condus între 2006 și 2008 de Nicolae Bara. Printre altele, Danciar a avut ideea reprezentării pe pânză, sub formă de stele, a celor șase titluri de campioană ale UTA-ei.
E orădean, dar a fost pătruns de spiritul „roș-alb”. Drept dovadă, nu a părăsit „corabia” ce începea să se scufunde după retrogradarea în Liga 2-a. O jumătate de sezon a încercat să se împace cu Ionuț Chirilă, dar nu era cale. S-a întors acasă, pe Crișul Repede, păstrând destule amintiri, fanioane, fulare și două triourile „roș-albe”. Unul aparținea sârbului Djokovic și cel de-al doilea lui Laszlo Balint, cel de care se leagă revenirea „Bătrânei Doamne” în prim planul fotbalului românesc.
Peste ani, Ionel Danciar s-a întors pe „Francisc Neuman”. Bătrâna arenă dispăruse pentru a-i face loc celei noi, dar orădeanul știa că timpul nu stă în loc pentru nimeni. Și pentru el nepoțelul Erik este cel mai de prețios barometru al timpului. Băiețelul i-a spus de multe ori că ar vrea să vadă și el ce se întâmplă cu adevărat pe acel stadion, printre acei băieți îmbrăcați în roșu, care cântă neîncetat 90 de minute indiferent de ceea ce se întâmplă pe teren.
Danciar a pus mâna pe telefon, l-a contactat pe vechea sa cunoștință de la UTA, Dorin Stana și l-a rugat să-i vândă trei bilete. Întrebat în ce sector, a răspuns pe nerăsuflate, în peluza galeriei. Era marea dorință a lui Erik.
Familia Danciar a ajuns vineri în Arad, în jurul orei 18. Era timp pentru o vizită la Fan Shopul clubului, de unde Erik și-a ales un tricou și un fular. Peste câteva ore, acel tricou, acel fular și băiețelul care le-a purtat au făcut înconjurul țării. UTA nu a început deloc bine meciul cu Rapidul, iar Erik s-a întristat la golurile lui Albu. Dar, ca și restul stadionului, a crezut neîncetat în puterea de revenire a favoriților.
A cântat, a strigat, s-a manifestat. Și a venit minutul 81, când Hora a obținut și a transformat un penalty. Bunicul îi spusese că Ioan Hora jucase la UTA și pe vremea sa și că e „orădean de-al nostru”, iar copilul a plâns de fericire când a văzut mingea în plasă. Încă era 1-2 și, totuși, Erik era copleșit de emoție pentru un gol al favoriților. Tatăl său a pornit înregistrarea, iar filmulețul a ajuns viral, fiind redat – printre altele – inclusiv la cunoscuta emisiune matinală de la Antena 1, „Dimineața cu Răzvan și Dani”.
Poate lumea se întreabă, de ce nu există o filmare de la reacția lui Erik la golul de 2-2 al lui Antal.
„Nu ne-a mai ars de filmări, ne era teamă ca băiețelul să nu pățească ceva. Era atât de bucuros, dar, în același, timp plângea…Oamenii din jur, femei și bărbați în toată firea plângeau cu el. Eu i-am vorbit de UTA, de suporteri, de atmosferă, dar nu mă așteptam niciodată ca Erik să reacționeze așa. A fost atât de spontan, atât de sincer, era într-un fel de transă. O transă utistă, i-aș spune eu. Am mai trăit și eu așa ceva în ani în urmă, la victoriile cu Poli sau Rapid…La meciurile UTA-ei totul e special, mă bucur că am avut șansa să retrăiesc momente de bucurie pură alșături de băiatul și nepoțelul meu. Acum Erik nu mai vrea să-și dea jos tricoul cu UTA. Doarme cu el, vrea să meargă la școală cu el și de abia așteaptă să se întoarcă pe stadion la următorul meci”, ne-a mărturisit Ioan Danciar.
Dar, până la meciul cu CFR Cluj, Erik a fost la antrenament. Nu la grupa sa de vârstă, la Oradea, ci la antrenamentul de luni condus de Laszlo Balint. Cei de la clubul UTA au fost atât de impresionați de băiețelul de 8 ani, încât i-au oferit bucuria unei strângeri de mână, a unei îmbrățișări cu cei pentru care s-a bucurat până la lacrimi vineri seara. Erik a fost în vestiarul echipei, a primit o minge și un tricou (cu număru 10 și numele său pe el) și multe zâmbete de mulțumire din partea jucătorilor și antrenorilor utiști. A reconstituit și faza penalty-ului lui Hora la poarta din fața peluzei, acolo unde a început totul pentru el. O poveste despre o iubire „roș-albă”.
Familia Danciar a rămas în fenomenul fotbalistic la Oradea. Ionel și fiul său, Adrian (fost component al lotului național al României Under 17), alături de un prieten din Târgu Mureș, au deschis o școală de fotbal în județul vecin. La Crișana Oradea se ocupă de aproximativ 150 de copii, între 6 și 12 ani, iar Erik e unul dintre elevii lor.
„Oradea e unul dintre cele cinci centre ale noastre, dar îi antrenăm pe copii și la Tinca, Cefa și Ceica. La final de săptămână îi aducem pe toți la Oradea pentru jocuri și antrenamente comune. Acești copii sunt totul pentru noi, din păcate nu știu ce le rezervă viitorul în fotbalul bihorean. Tocmai de aceea, am dori să facem un parteneriat cu Academia UTA și, odată la două-tre luni de zile, să venim la Arad cu cei mai talentați jucători de-ai noștri…Cine știe, câți pot face pasul și vor avea șansa să crească într-un mediu și mai bun”, mai spune Ionel Danciar, cel care i-a crescut, printre alții, la Zlatna, pe Andrei Mărginean, mijlocașul lui Sassuolo și component al echipei naționale de tineret.
VIDEO cu zilele pline de emoție trăite de Erik de la meciul cu Rapid încoace
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER