Probabil mulți dintre voi știți știrea. Vineri seară, pe stadionul Farul din Constanța, cu câteva minute înainte de începutul partidei Farul – CS Balotești din Liga 2, crainicul arenei a făcut un anunț la vechea stație de amplificare: „Vă rugăm să păstrați un moment de reculegere în memoria victimelor din clubul Colectiv, dar și în memoria fostului șofer al clubului Farul, Jean Podaru, care astăzi va fi înmormântat”. Cei 1.000 de spectatori s-au ridicat în picioare în tăcere. La lojă, finanțatorul clubului, Giani Nedelcu, a fost luat prin surprindere de anunț: „Când am auzit, am vorbit imediat să facem o coroană, să o trimitem familiei”. Apoi, toată lumea s-a concentrat la meci. La pauză, însă, bătrânul crainic, cunoscut ca nea Ilie, a revenit: „Dintr-o regretabilă eroare, am anunțat înaintea meciului că Jean Podaru a încetat din viață. A fost vorba despre o confuzie, ne cerem scuze. Am fost informați greșit”. În tribune, anunțul a fost primit cu hohote de râs.
Povestea cu iz de banc negru a fost publicată de toată media de sport, dar și de site-urile generaliste pe un ton amuzant. În spatele acestei știri se ascunde, însă, o altă poveste, de data aceasta dramatică.
Jean Podaru, într-o fotografie recentă
Vineri, Podaru era acasă. „Sunt bine, dar mi-e puțin mai greu cu picioarele”, spune el. La un moment dat, înainte de prânz, a fost sunat de Constantin Gache, actualul antrenor al clubului Farul. Gache și Podaru se știu de pe vremea când primul era fotbalist la Farul, iar celălalt șofer. Gache era pe bancă, însă l-a sunat panicat pe amicul său. „M-a sunat și m-a întrebat: „Ce faci, băi, mai trăiești?”. După zece minute, m-a sunat un prieten. „Auzi, bă, ce anunță pe stadion. Că ai murit!?”. S-a dus el cu telefonul la nea Ilie, la crainic, și i-a spus: „Uite, bă, vorbește cu Jean!”. Am vorbit cu el. A zis că i-a dat și lui cineva telefon. N-a vrut să spună cine. Mi-a murit un prieten din cartier acum câteva zile și probabil că m-au confundat cu el. Pe urmă, am auzit că la pauză au spus că n-am murit”.
Podaru vorbește cu greutate, iar o dată la câteva secunde tușește. „Sunteți bolnav?”. Continuarea poveștii devine gravă. „M-am operat de prostată acum un an și jumătate și m-au găsit ăștia nasol, m-au trimis la oncologic, la spital. Stau acasă și mă duc de două ori pe lună, fac niște perfuzii, niște d-astea”. Gândul că suferința lui Podaru este serioasă este confirmat imediat chiar de fostul șofer, victima unei nefericite erori la meciul de vineri: „Nu mă simt prea bine. Mi s-a băgat în oase. Mă dor oasele. Mi s-a dus în oase. Au găsit cancer malign. Mă duc, fac chimioterapie, perfuzii, niște injecții. Nu pot să merg ca lumea”.
Jean Podaru a fost șoferul clubului Farul timp de aproape trei decenii. „Cred că 27 de ani, de dinainte de Revoluție”, spune el. „E un tip masiv, un munte de om, cu mâinile ca niște lopeți”, îl descrie fostul antrenor de la Farul, Petre Grigoraș. Fostul șofer e extrem de cunoscut în Constanța. Jean Podaru face parte din folclorul clubului.
Un șofer trăsnit: a scos pistolul la Butoiu
„Trăia pentru Farul. Era un personaj ghiduș. Am mai multe povești cu el. La un moment dat, s-a dus cu un prieten la pescuit și a luat autocarul Farului. Ei doi și autocarul. Au mers pe niște bălți, însă au rămas înțepeniți acolo. Altădată, a mers la o cârciumă, la Capitol, a parcat autocarul în față și a intrat. S-a luat la bătaie cu unu”, iar ăla a ieșit și a spart toate geamurile de la autocar. Țin minte că atunci când eram jucător, dacă îl lua la mișto vreunul din autocar, lăsa volanul și pleca pe culoar până la jumătatea rândului de scaune pentru a-l pedepsi pe îndrăzneț. Pe atunci, volanul autocarului nu avea servodirecție”, își amintește amuzat Grigoraș.
Grigoraș îi cere socoteală fostului arbitru Eugen Pârvulescu, omul care a devenit ulterior șef de club la Pandurii
Gică Butoiu, fost jucător la Farul, îl completează: „Odată, când jucam pentru FC Național, am venit la Constanța pentru un meci cu Farul. Jean a sărit la câțiva jucători de-ai noștri. Eram cu Carabaș, și el venise de la Farul la Național, iar Jean a venit furios să-i dea o palmă. Avea pistolul, l-am apucat și i l-am pus la cap. Țin minte că, pe vremea când jucam la Farul, a lovit și un arbitru. A spart o sticlă lângă vestiarul oaspeților, cred că erau cei de la Petrolul, apoi i-a dat o palmă arbitrului. A fost suspendat atunci”. Episodul este amintit și de Grigoraș: „Cred că era un meci cu Astra. A lovit un arbitru”. Nici Jean Garabet, nici Marcel Lică, președinții clubului la finele anilor 90 și începutul anilor 2000, nu-și amintesc însă de acest moment.
Ieșit la pensie înainte de vârstă, Podaru cară de aproape un deceniu amărăciunea plecării de la clubul Farul: „Am pensie 7,4 milioane. Din cauza lor, bineînțeles. Nu mi s-a plătit CAS ani de-a rândul. Am lucrat 30 de ani și am 7 milioane pensie. Când a venit Bosânceanu am plecat. Am mai lucrat un an și ceva și m-au scos din club. Acum vreo 9 ani se întâmpla. Ei și-au făcut vile, eu am muncit atâția ani și nu mi-au plătit CAS. Și Grigoraș, și Lică, de la ei mi s-a tras. Pe vremea lui Grigoraș s-a întâmplat, atunci am plecat. Erau lingăi pe la Bosânceanu, invidioși. M-au dat afară cu scandalul ăla cu arbitrul. Ă‚la i-a dat în cap. Răuță (n.red. – Ion Răuță, antrenor cu portarii). Era antrenor cu portarii cu Grigoraș. Cum adică eu am lovit arbitrul? N-am fost eu. Mi-a făcut manevră Marcel Lică. L-a dat și pe Garabet afară. Au umblat numai cu minciuni. Ei au dat în arbitru. Cred că la un meci cu Bacău. Nu mai țin minte, sunt și puțin bolnav”.
Fostul președinte neagă, apoi confirmă
Povestea lui Podaru continuă: „Lică mi-a făcut manevră. Mi-a zis că doamna Bosânceanu nu mă mai vrea la club și că mă trec cu salariul la Lică, la firma lui de farfurii. M-a ținut acolo 2-3 luni, m-a pus de-i căram copilul la școală sau la tenis cu mașina mea, nici bani de benzină nu-mi dădeau. După câteva luni, mi-a zis că nu mai poate să mă țină. Am ieșit la pensie anticipat. Luam vreo 4 milioane la început, apoi mi-a ridicat-o la 7 milioane. Am fost supărat și am pățit asta cu prostata”.
Gheorghe Bosânceanu (stânga) și Marcel Lică, pe vremea când colaborau la Farul
Actualmente, Marcel Lică trăiește în libertate viața unui condamnat la închisoare cu suspendare. În februarie 2015, a primit o pedeapsă de trei ani în dosarul de corupție pornit de la Cornel Penescu, fostul patron al lui FC Argeș. Potrivit rechizitoriului, Lică – în calitate de observator – a pretins o mită de 3.000 de dolari la partida FC Argeș – Oțelul, din care a primit 2.000 de dolari. Contactat de ProSport, fostul președinte de la Farul a negat inițial că a lucrat cu Jean Podaru: „Nu a fost el șofer cât am fost eu la club. Plecase cu câțiva ani înainte”.
Reporter: A lucrat domnul Podaru vreodată pentru vreo firmă de-a dumneavoastră? Lică: Nu, niciodată.
Ați avut o firmă care se ocupa de comerț cu farfurii? Da, de porțelanuri.
Jean Podaru spune că l-ați trecut de la club la firma dumneavoastră de farfurii și după două-trei luni l-ați dat afară… S-ar putea să fi fost angajat. Făceam gesturi din astea mărunte. Încercam să ajut foști angajați din club.
Știați că fostul șofer nu a avut CAS plătit? Se mai întâmplau lucruri din astea.
Jean Podaru tușește în telefon. Spune că din momentul plecării de la club nu a mai văzut un meci al Farului: „Nu am mai fost nici la stadion. De ce să mă duc? M-am dus la meciurile lui Hagi. Mă mai duc la antrenamente câteodată”.
Întrebat dacă se așteaptă la un ajutor din partea celor cu care a lucrat aproape 3 decenii, Podaru răspunde îndârjit: „Cine să mă ajute? Am familie, am soția, am fata. Fac tratamentul aici. Îmi fac niște injecții de mă înjunghie rău picioarele. Cât o s-o mai duc, nu vreau ajutor de la nimeni”
Fostul șofer pentru care clubul a cerut din greșeală un moment de reculegere își încheie povestea tristă: „Nu vedeți ce mi-au făcut? Anunțul pe stadion că am murit. Au făcut mișto, cred”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER