Povestea începe în vara lui 2010. Acțiunea se petrece undeva, în România, într-un décor cu jucători și „oameni de fotbal”, pe fundalul (încă neclar) al pauperității care stă să dea buzna și în bucolicul campionat băștinaș. Sezonul se încheie pe 22 mai, titlul e câștigat de CFR Cluj, pe doi termină Urziceni, pe trei – Vaslui. Undeva, în pluton, imediat sub linia echipelor calificate în Europa League, personajul central al întâmplării: unul din cluburile mari ale României, Rapid București.
Agitația pe piața transferurilor se stârnește înainte ca sezonul să se încheie oficial. Criza economică mondială a început de doi ani și fotbalul românesc începe să se clatine. Se zvonește de datorii, de afaceri proaste, de deficite, dar, s-ar părea, nu e, totuși, chiar atât de rău. Uite, Rapid plătește 1.294.000 de euro pentru cinci jucători de la o echipă care a terminat chiar mai jos decât giuleștenii în clasament. O investiție de viitor, suporterii au de ce să spere, mai ales că eternele rivale Dinamo și Steaua se clatină.
Președintele brașovean Dinu Gheorghe vinde la Rapid jucători de 922.000 de euro. Câteva zile mai târziu, proaspătul președinte rapidist Dinu Gheorghe cumpără de la Brașov un jucător cu 372.000 de euro
Așadar, în mod oarecum neașteptat, Rapid își îndreaptă în vara lui 2010 o mare parte din fondurile rezervate achizițiilor către FC Brașov, echipă care terminase campionatul pe locul 9. Între cele două cluburi începe o vânzoleală interesantă.
ProSport a obținut contractele de transfer încheiate în acel moment între Rapid și FC Brașov. Singurul nume care apare pe toate actele este Dinu Gheorghe. Numitorul comun al acestor tranzacții.
Primul fotbalist cumpărat de Rapid de la Brașov este Mihai Roman. Conform actelor, jucătorul este vândut pentru 300.000 de euro plus TVA. Adică, în total, 372.000 de euro pe care Rapid se angajează să-i achite în două tranșe, 200.000 plus TVA (248.000 de euro) pe 1 iulie 2010 și alți 100.000 plus TVA (124.000 de euro) până la 1 noiembrie 2010. Transferul e înregistrat la FC Brașov pe 20 mai 2010, iar la Rapid pe 26 mai 2010. Liga Profesionistă de Fotbal îl parafează la 1 iulie 2010. Din partea SC FC Brașov SA, actele sunt semnate de președintele executiv Dinu Gheorghe. Din partea FC Rapid București semnează Ioan Taban.
Urmează la rând brazilianul Ezequias Roosvelt Tavares de Melo. Rapid plătește pe el, către FC Brașov, 200.000 de euro cu tot cu TVA. Transferul e încheiat pe 2 iunie 2010, înregistrat în aceeași zi de FC Brașov și pe 11 iunie de Rapid. LPF îi dă, ca dată de intrare, 13 iulie 2010. Documentele sunt semnate, din nou, de Dinu Gheorghe, președintele executiv al „stegarilor”, și Ioan Taban, președintele Consiliului de Administrație al Rapidului.
Al treilea la rând e portughezul Rui Sandro de Carvalho Duarte. Rapid scoate din conturi 200.000 de euro cu tot cu TVA. Actele se semnează pe 7 iunie 2010, fiind înregistrate în aceeași zi de FC Brașov și de Rapid. LPF îl legitimează pe jucător la Rapid pe 16 iulie 2010. O dată în plus, FC Brașov e reprezentată de Dinu Gheorghe, iar Rapid – de Ioan Taban.
Al patrulea jucător luat de Rapid în vara lui 2010 de la FC Brașov este Nicolae Grigore. Rapid plătește 150.000 de euro inclusiv TVA, transferul e înregistrat pe 9 iunie 2010 de FC Brașov și pe 15 iunie de Rapid. LPF își pune parafa pe 10 iulie 2010. Același Dinu Gheorghe semnează în numele FC Brașov, iar Ioan Taban – pentru Rapid.
În sfârșit, al cincilea fotbalist de la FC Brașov cumpărat de Rapid în acea vară de pomină a fost Sabrin Sburlea. „Feroviarii” au plătit 300.000 de euro plus TVA: în total, 372.000 de euro. Banii urmau să se dea în două rate: 200.000 plus TVA (248.000 de euro) până la 1 iulie 2010, alți 100.000 de euro plus TVA (124.000 de euro) până la 1 februarie 2011. Considerat o mare speranță, Sburlea primea și o „coadă” la contract: „În cazul vânzării jucătorului, după ce FC Rapid recuperează suma de 300.000 de euro plus TVA, FC Brașov încasează 20% din suma rămasă”. Transferul e înregistrat la FC Brașov pe 26 iunie și la Rapid pe 29 iunie. Actul primește ștampila LPF pe 16 iulie 2010. Surpriza apare la semnături: Ioan Neculaie, președintele Consiliului de Administrație, pentru FC Brașov, și Dinu Gheorghe în numele Rapidului.
Trăgând linie, rezultă că, înaintea sezonului 2010-2011, Dinu Gheorghe a vândut Rapidului, din postura de președinte al FC Brașov, patru fotbaliști în valoare de 922.000 de euro, apoi a trecut în Giulești, unde din funcția de șef al clubului l-a cumpărat pe un al cincilea brașovean, contra a 372.000 de euro. În total, Rapid a cheltuit în aceste tranzacții, făcute în mai-iunie, cu FC Brașov, 1.294.000 de euro.
În sezonul care a urmat, Rapid București, cu Dinu Gheorghe președinte și cei cinci jucători aduși de la FC Brașov în lot, rata, o dată în plus, toate obiectivele. Echipa termina pe locul 4 într-un campionat dominat de echipe din provincie: Oțelul câștiga titlul, FC Timișoara se clasa pe locul 2, FC Vaslui – pe locul 3. În Cupa României, Rapid era eliminată în sferturile de finală de Steaua (scor 0-1). A fost un dezastru tocmai în sezonul în care ambele rivale de temut, Steaua și Dinamo, au mers catastrofal, dar s-au întâlnit, totuși, în finala Cupei, câștigată de formația „roș-albastră” cu 2-1.
Un an mai târziu, în 2012, la Rapid problemele financiare explodau ca o bombă cu fragmentare, căsăpind totul în jur. Publicul afla că Rapid a strâns datorii de 133 de milioane de lei, că sunt impozite neplătite la ANAF, restanțe salariale către jucători și angajați și obligații neonorate către diverse firme. Copos băga societatea în insolvență și colosalul club, vechi de aproape 100 de ani și cu milioane de suporteri în spate, o lua abrupt la vale.
La acea oră, Dinu Gheorghe nu mai era în club. Acesta semna, în martie 2012, înainte de startul returului, cu Astra Giurgiu.
Cum arătau afacerile care au ruinat Rapidul? De exemplu, să iei 99.000 de euro pe jucători care au costat 1,3 milioane
Fotbaliștii veniți în vara lui 2010 de la FC Brașov la Rapid de mână cu Dinu Gheorghe au plecat, toți, între 2012 și 2013. Suma recuperată din totalul investiției din 2010: 7,7%.
> Ezequias, adus pe 200.000 de euro, a plecat la 1 iulie 2012, din postura de fotbalist liber de contract.
> Mihai Roman, adus pe 372.000 de euro, a plecat pe 1 iulie 2013, gratis, la FC Toulouse, în Franța.
> Nicolae Grigore, adus pe 150.000 de euro, a plecat pe 22 iulie 2013, gratis, la Al-Ettifaq, în Arabia Saudită.
> Rui Duarte, adus pe 200.000 de euro, a plecat pe 16 ianuarie 2013, gratis, la Anorthosis Famagusta, în Cipru.
> Sabrin Sburlea, adus pe 372.000 de euro, a plecat pe 9 iulie 2012 la FC Vaslui. Atacantul este singurul pentru care Rapid a încasat și bani. În ciuda sumelor fantasmagorice vehiculate la vremea respectivă (unele surse pomeneau de 500.000 de euro, iar altele – chiar de 750.000 de euro), prețul transferului a fost de 80.000 de euro plus TVA. Adică, în total, 99.200 de euro.
Cu atât s-a ales Rapid după ce a plătit Brașovului 1,3 milioane de euro în vara lui 2010: locul 4, „sferturile” Cupei și 99.200 de euro.
Dinu Gheorghe figurează în contabilitatea Rapidului cu două avansuri, în valoare totală de 42.000 de euro, înregistrate DUPĂ‚ ce a plecat de la club!
Ar mai fi de menționat că, la câteva luni după aceste achiziții din vara lui 2010, perfect legale, dar absolut păguboase pentru echilibrul financiar al Rapidului, s-a petrecut celebrul episod dezvăluit de ProSport astă-primăvară, al banilor ridicați de Dinu Gheorghe din conturile clubului, sub formă de avans. Între februarie 2011 și iunie 2012, președintele Rapidului a încasat patru avansuri în sumă totală de 420.880 de lei, bani pe care nu i-a mai returnat niciodată și nici nu îi mai recunoaște acum: „Cum să iau avans 100.000 de euro? Dumneata ești normal? Poate 10.000 de lei. Dar 100.000 de euro? Nu cred că putea lua cineva avansul ăsta. Vorbiți la Rapid. Eu nu știu nimic”.
ProSport a reușit să obțină fișa de cont din contabilitatea Rapidului care atestă că Dinu Gheorghe a împrumutat de la club, între 15 februarie 2011 și 29 iunie 2012, suma totală de 420.880 de lei. După intrarea în faliment, lichidatorul judiciar l-a dat în judecată pe fostul președinte, încercând să-l execute silit. Rapid are însă concurență, pentru că pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 figurează o cerere de validare a popririi pe numele lui Dinu Gheorghe făcută de o persoană fizică pe numele Ionuț Ciocodeică
Interesant este că ultimele două tranșe de bani, în valoare de 10.000 și, respectiv, 32.000 de euro, care figurează ca fiind luate pe 2 aprilie și 29 iunie 2012, au fost scoase din casieria Rapidului de Dinu Gheorghe după ce acesta și-a început activitatea ca președinte la Astra Giurgiu, pe 29 martie 2012! Presa vremii consemna plecarea sa de la Rapid în octombrie 2011, după ce în loc fusese instalat Constantin Zotta.
Datoriile au fost descoperite în contabilitate după ce clubul a intrat în insolvență, administratorii judiciari făcând demersuri în justiție pentru a recupera acești bani. Dinu Gheorghe a declarat pentru ProSport că e vorba de o eroare și că nu-și amintește să fi luat ceva din casieria clubului. Pe de altă parte, Violeta Moraru, soția actualului patron al clubului, a explicat pentru ProSport că ar fi fost vorba de o primă încasată de Gheorghe sub această formă pentru a eluda taxele legale către stat. „Dinu avea, de fapt, o creanță de 100.000 de euro, avea de încasat de la Rapid 100.000 de euro, doar că, la momentul când a primit acei bani, a semnat și i s-a trecut în contabilitate avans spre decontare. Motivul știți care a fost: ca să nu se plătească taxe. Pe salarii se plătesc taxe, deci…”, a explicat Violeta Moraru după ce ProSport a publicat documentele.
Pentru că primul avans a fost ridicat în februarie 2011, e clar că banii răsplăteau rezultate care nu vizau sezonul în curs (2010-2011). Dar între 2008 și 2010, când Rapid a terminat pe locul 7, Gheorghe fusese președinte la alt club (FC Brașov).
O explicație pentru această primă de performanță poate fi tocmai campania de achiziții din vara lui 2010, în urma căreia Rapid avea să se aleagă cu o pagubă netă de 1.194.800 de euro.
„Eu nu mai am nici o calitate oficială. Sunt doar prieten al Rapidului.” Dinu Gheorghe pe 7 iulie 2016, după ce Rapid a intrat în faliment
Multe nu ar fi de adăugat la acest episod pe care ProSport vi l-a prezentat mai sus, împreună cu documentele doveditoare. Juridic vorbind, episodul transferurilor din 2010 este perfect legal. E posibil, chiar, ca mulți suporteri giuleșteni să aibă o părere bună despre unii sau alții din fotbaliștii aduși de la Brașov. Cifrele arată însă că rezultatul campaniei de achiziții a fost prost: obiectivele sportive n-au fost atinse, banii n-au fost recuperați.
Extrapolată ca stil de lucru în Giulești, întâmplarea poate fi relevantă pentru soarta clubului. Dincolo de toate problemele, și din cauza acestui fel de a cheltui banii – vorbim de milioane de euro – s-a ajuns în final la faliment. Toți patronii perindați pe la club au tolerat și chiar încurajat acest fel de tranzacții ciudate, indiferent că au fost înainte sau după 2012, când s-a intrat în insolvență (ProSport v-a relatat, acum trei luni, cazul lui Moke, cedat contra a 25.000 de euro după ce Moraru insistase să fie lăsat gratis la Voluntari. Fotbalistul a fost vândut apoi de ilfoveni la Steaua pentru 150.000 de euro plus TVA. Echipa lui Becali i-a pus clauză de reziliere de 1,5 milioane de euro).
Defunctul Rapid strânsese în 2012, când a intrat în insolvență, datorii de 29.500.000 de euro (133.000.000 de lei). O sumă uriașă, neverosimilă, conducătorii clubului indicând drept cauze ticăloșia statului, vitregiile economiei de piață, criza mondială, ghinionul etc. De câte ori se trece însă de discursul public și se ajunge la documente, descoperim niște oameni, niște semnături, niște responsabilități.
Epilogul poveștii se știe: în ciuda aprobării planului de insolvență, a schimbării patronilor și a ștergerii majorității datoriilor, acest uriaș al fotbalului românesc pe nume Rapid a continuat să strângă restanțe către ANAF, furnizori și angajați. Dinu Gheorghe a revenit la club în primăvara lui 2016.
Rapid a intrat în faliment pe 13 iunie 2016, astăzi aflându-se în procedură de lichidare.
ProSport vă prezintă evoluția datoriilor înregistrate de Rapid din momentul intrării în insolvență, așa cum figurează în contabilitatei. În 2012, când societatea ajunsese la peste 29,5 milioane de euro datorii, iar jucătorii erau neplătiți cu lunile, Dinu Gheorghe era notat cu ultima tranșă dintr-un „împrumut” de 100.000 de euro, deși plecase din club de luni bune. După cum observați, Valerii Moraru a preluat Rapid, în 2014, cu datorii reduse cu 90%, după aprobarea planului de reorganizare. Un an mai târziu, acestea crescuseră din nou, cu peste 60%
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER