În urmă cu patru luni, George Florescu surprindea printr-o apariție complet neașteptată: o mărturie tulburătoare, conținând experiențe personale dure, cu ocazia unui discurs susținut la Biserica Penticostală Betania. Oamenii s-au frecat bine la ochi și, dintr-odată, au descoperit alt individ decât exoticul, nonconformistul și controversatul ex-internațional: un băiat cu vocabularul creștin în buzunar, pornit spre cele sfinte. ”Dumnezeu mi-a răspuns la multe întrebări. Înainte eram egoist și materialist, acum mi-am găsit pacea și împlinirea”, spune azi Geo Flores în a doua parte a unui dialog deschis cu Prosport. Florescu explică schimbarea radicală din viața sa: ”Am renunțat la rebeliune”. Și oferă o replică ascuțită la o poză celebră, pe care a postat-o cândva pe facebook, în preajma Crăciunului: „Unii sunt poate cap de porc și s-au simțit luați la mișto”.
”Am fost și eu luat prin surprindere când mi s-a cerut acea mărturie la Cluj”, rememorează George momentul care a lăsat cu gura căscată lumea fotbalului românesc. Una având proiecția lui Florescu tipul vocal, revanșard, cu tunsori, mașini și țoale țipătoare, fotografii frapante pe rețelele sociale, un mijlocaș cu apariții care au produs valuri la națională, sub tricoul greu cu numărul 10.
”De prin 2014 mă aflu în această căutare spirituală. Mi-am dat seama că, indiferent cât de bine aș sta material, și slavă Domnului că am fost binecuvântat la capitolul ăsta!, exista un gol în interiorul meu. Ceva care nu-mi dădea pace! Așa că am pornit să găsesc acel ceva”, descrie Florescu începutul drumului său spiritual.
Pas cu pas, am ajuns la divinitate, la Iisus Hristos. Aceasta e împlinirea adevărată și așa mi-am găsit pacea. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a răspuns la multe întrebări – George Florescu pentru Prosport
Cum s-a produs însă această metamorfozare izbitoare a fostului fotbalist? ”E vorba despre mai multe mici evenimente adunate unul după altul, care, prin credință, m-au făcut să am aceste revelații. N-ar trebui să așteptăm însă până când cuțitul se învârte în rană. Eu n-am avut parte de nimic foarte grav, care să mă determine să mă întorc brusc spre divinitate. Totul a decurs lin, natural. Din păcate însă, alții preferă calea mai grea, să aștepte până lucrurile se înrăutățesc și abia apoi să admită că există ceva superior nouă, capabil să ne rezolve problemele”.
Florescu spune că ”am abandonat stilul de rebeliune, caracteristic oamenilor încă din pruncie, împotriva părinților, a prietenilor. Există, în schimb, un spirit de competiție, mai ales în sport, iar asta se poate juca și în alt mod decât a câștiga prin decizii incorecte. Știți bine la ce mă refer! E păcat să călcăm pe cadavre pentru a câștiga. Cu ce te ajută dacă învingi prin a trișa?”.
N-am fost niciodată un jucător necinstit. Am folosit uneori arme fotbalistice duse la extrem, dar n-am sărit calul. Cel puțin, nu conștient, fiindcă îți poți da oricând seama dacă cineva are intenția de a face rău. Știam că tot ce fac în teren îmi atinge imaginea la orice nivel”, George Florescu pentru Prosport
Se întoarce la unul dintre momentele care-i puteau schimba destinul, episod evocat și în discursul din biserică: implicarea în adolescență într-o bandă de cartier și o bătaie cruntă aplicată unor studenți, urmată de experiența în boxa acuzaților, la tribunal.
”Puterea venea atunci din forța grupului, nu a mea. Se putea termina foarte urât. Dar a funcționat un moment de protecție divină. Binecuvântarea noastră a fost că am putut să ne împăcăm cu victimele, care au renunțat la orice acuzații. Aveam 16 ani, semnasem deja primul contract de profesionist cu Universitatea Cluj și câștigam mai bine decât mama, care muncea câte 10 ore în fabrică”, punctează Florescu.
Incidentul din tinerețe m-a făcut să simt dragostea de tată. Mi-a oferit atunci o alegere: ori rămâi cu părinții, acasă, ori pleci cu golanii. Am ales, firește, familia și așa am putut să-mi continui cariera în fotbal și să ajung la un nivel serios de performanță”, George Florescu pentru Prosport
Cu ochii de acum, fostul mijlocaș critică azi pornirile către superstiții ale multor sportivi: ”Obiceiurile acestea apar când tinzi să crezi că te va ajuta ceea ce faci. Dar trebuie să fim foarte atenți, pentru că orice superstiție e, de fapt, o idolatrie, indiferent de gest. Iar Dumnezeu spune să nu-ți faci chip cioplit. Să nu ai alți Dumnezei! E un Dumnezeu gelos, care nu vrea să-i împarți slava cu nimeni și cu nimic. Prin urmare, superstiția nu e creștină, n-are nicio legătură cu Dumnezeu cel bun și adevărat”.
”Înainte eram un tip egoist și materialist, dar acum mi-am găsit pacea și împlinirea”, continuă mărturia lui Florescu. Exemplifică: ”În 2004, după trei ani frumoși la Cluj, am preferat să plec la Sheriff Tiraspol strict din rațiuni financiare. Gândeam doar în termenii aceștia – eu, mie, al meu! Oferta din Moldova era de peste două ori mai mare decât orice propunere venită de la Steaua, Dinamo și Rapid, iar asta a simplificat luarea deciziei. Am pus în cumpănă între a merge peste Prut și a obține deschidere către câștiguri solide în Est sau a rămâne în țară, a obține rezultate și a avea apoi o cale spre Occident. Așa am judecat atunci și n-am niciun fel de regrete”.
În Moldova vecină a trăit un alt moment care i-a schimbat viața: a cunoscut-o la Chișinău pe soția sa, cu care are trei copii. ”E cel mai important eveniment din perioada petrecută la Sheriff. Dacă n-aș fi acceptat oferta de la Tiraspol, n-o întâlneam niciodată pe Irina. Înțelegeți de ce a fost o alegere inspirată, da?”, vin lămuririle din partea lui Geo Flores.
Spune că l-a întâlnit în Moldova de maximum cinci ori pe controversatul patron al lui Sheriff, Victor Gușan, fost ofițer KGB și personaj racordat la filiere tenebroase către Moscova: ”L-am văzut numai la baza de pregătire a echipei. Venea uneori la ședințe și avea câte un discurs în fața jucătorilor. Era mereu înconjurat de gărzi de corp, dar nu mi s-a părut nimic ieșit din comun. Inclusiv în Vestul Europei sunt miliardari însoțiți permanent de body-guarzi”.
Nu prea se ofereau prime la Sheriff, fiindcă defilam la meciurile din campionat. Apăreau rareori situații în care patronul voia să ne recompenseze suplimentar. Erau bineveniți orice bani de buzunar!”, George Florescu pentru Prosport
Cel mai mare contract l-a obținut însă în Rusia, la Dinamo Moscova (2013-2014): ”Am întâlnit acolo niște condiții incredibile, pornind de la un complex de pregătire de cinci stele. Jucam deseori pe prime de câte 10.000 de dolari pe meci, dar la derby-ul cu Spartak aveam pe masă vreo 40.000 de dolari de om. Asta și pentru că erau niște rivalități acerbe între patroni, pentru care acele 90 de minute însemnau enorm”.
Încheie cu câteva episoade speciale din ultimii ani. Mai întâi, o referire la fostul său coleg de la naționala U21, Mihai Neșu, imobilizat într-un scaun cu rotile după accidentul teribil suferit la antrenamentul lui Utrecht în vara lui 2011: ”Eram foarte apropiați în tinerețe. L-am văzut ultima dată în 2016 cu ocazia unei expediții pe Muntele Athos. Mi s-a părut luminos, fericit, împăcat cu sine. Cred că a găsit calea cea bună și liniștea sufletească, iar asta e mai important decât orice”.
Mai scriam poezii când eram la școală, dar totul s-a încheiat acolo. N-a existat un poet ratat cu numele George Florescu. Am mai trecut însă prin momente de inspirație în ultimii ani, când mă trezeam noaptea și mai așterneam câteva versuri pe hârtie”, George Florescu pentru Prosport
O reamintire, apoi, a unei ipostaze care a creat mare vâlvă la ora respectivă: o poză postată pe facebook, înfățișându-l alături de un cap de porc, la scurt timp după sacrificarea animalului. „Ați auzit că în 99,99 la sută din satele României se taie porcul de Crăciun, nu? Știați asta? Am fost și eu la un eveniment de acest gen, pe o ninsoare mare. Măcelarul a pus capul porcului în zăpadă și mi s-a părut amuzant să fac o fotografie. Iar de aici s-au pornit atâtea discuții la adresa mea! Poate unii erau «cap de porc» și s-au simțit luați la mișto”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER