Rania Kara-Jouli va împlini 16 ani la 10 noiembrie, însă vârsta nu o împiedică să fie o adevărată vedetă în fotbalul feminin din România.
Născută în 2007, în București, Rania este o jucătoare extrem de talentată, polivalentă, iar în această vară a fost transferată de Gloria Bistrița de la Carmen București. Rania și-a încheiat aventura la Carmen București cu un gol marcat în finala Cupei României câștigată în fața fetelor de la U Cluj, scor 2-1.
Componentă a naționalei României U17, Rania este considerată cel mai valoros produs de viitor al fotbalului feminin din țara noastră. ProSport a stat de vorbă cu Rania, care ne-a povestit cum arată viața unei jucătoare de fotbal din Liga 1 la vârsta de nici 16 ani.
În plus, am aflat că Rania are și o poreclă cel puțin interesantă, care ne aduce aminte de supranumele lui Adrian Ilie, Cobra. „Pirania” i se spune Raniei, după celebra specie de pește prădător piranha, dar adaptat pentru meleagurile noastre.
„De ce am eu porecla Pirania? Eram la lotul național când mi s-a spus prima oară Pirania și de atunci a ajuns să fie porecla mea. Spre exemplu, Andra Vela, fosta mea antrenoare și selecționer al României, îmi zicea că joc ca un pește răpitor, acela fiind un Pirania. Mi se mai zice și Rania din Spania, fiind o melodie care a ajuns virală. Mi se potrivește de minune, având în vedere că vreau să ajung în Spania, la Barcelona” – Rania Kara-Jouli
– Bună, Rania! Fă-ți o scurtă descriere, te rog, pentru a te cunoaște cititorii încă din startul acestui interviu. Spune-ne cine este Rania? – Bună ziua! Sunt Rania, o fată de 15 ani. O fată simplă, modestă, care încearcă să transmită tuturor, în special fetelor, că fotbalul e pentru oricine. O fată care, fără ajutorul mamei mele, nu aș fi putut ajunge unde sunt în ziua de astăzi, pentru că am fost îndrumată tot timpul de ea.
– Încă n-ai împlinit 16 ani, dar ai fost jucătoare de bază la Carmen București și ești văzută drept o mare speranță a fotbalului feminin românesc. Pune acest aspect presiune pe tine? – Nu consider că se pune presiune pe mine din cauza acestui lucru, eu îl văd mai mult ca pe o încurajare, un lucru în plus să lupt mai mult.
– Cum ai început fotbalul și unde? – Totul a început în parc, mă jucam cu prietenii. Ei tot timpul erau cu mâna pe minge, eu cu piciorul. Era clar că aveam plăcerea asta, așa că mama a decis să mă dea la echipa de băieți din parc, Astra Kids. Am făcut pasul spre echipa de fete Dream Team, dar nu a durat mult până să mă întorc la echipa de băieți Steaua Noua Generație, echipa unde domnul profesor Sorin Drăghici m-a ajutat să cresc mult. Pe calea asta vreau să îi mulțumesc mult. Pentru că nu mai aveam drept de joc la băieți, am ajuns în sfârșit la echipa de fete Dinamo București, unde am fost văzută și de naționala feminină, și așa am ajuns să cresc din ce în ce mai mult, ajungând să joc pentru Carmen București, un pas imens în cariera mea.
– Care este visul tău legat de fotbal? – Visul meu legat de fotbal este să joc pentru Barcelona, echipa mea preferată, atât la fete cât și la băieți.
– Ai vreun idol din fotbal? Care este și ce-ți place la el? – Idolul meu este Messi. Îmi place cum este el ca om, ca jucător nu mai zic. Talentul lui, stilul lui de joc, este ceva aparte.
– Cum arată o zi din viața ta, o fetiță de nici 16 ani care joacă fotbal de performanță și câștigă trofee? – Când eram la Carmen mă trezeam la 06:30, mâncam, mergeam la școală, când aveam teme mi le făceam tot la școală, pentru ca acasă nu aveam timp, veneam, mâncam, mergeam la antrenament, veneam și mă culcam.
– Ai timp să te mai și distrezi, să ieși cu fetele de vârsta ta? – În vacanțe da, ies cât pot de mult să pot să mă relaxez.
– La școală cum ești văzută de colegi, de profesori, pentru că faci fotbal? – De colegi, în special de băieți, eram văzută diferit față de o fată care nu făcea sport, dar într-un mod plăcut. Profesorii mă lăudau, că am știut să îmi împart timpul astfel încât să le fac pe toate, și le plăcea asta.
– Cum vezi tu, la vârsta pe care o ai, că tratează societatea fetele care joacă fotbal? Practic, crezi că societatea românească a reușit să înțeleagă că și fetele joacă fotbal? – Situația e tratată și într-un mod pozitiv, dar și într-un mod negativ. Cred, totuși, că oamenii au reușit să înțeleagă că și noi fetele putem să facem fotbal.
– Ce ar trebui schimbat în fotbalul feminin românesc pentru a crește și mai mult decât este la ora actuală? – Pentru a crește și mai mult avem nevoie de antrenori, de bani investiți, și clar de cât mai multe jucătoare care vor să facă ceva în legătură cu fotbalul.
– Din fotbalul românesc ai vreun model? – Poate că nu am din fotbalul românesc un model, dar pot să spun de Hagi că și el a fost un fotbalist de mare valoare. Am avut ocazia să îl întâlnesc la lotul național, când am avut un stagiu de pregătire.
– Ai plecat de la Carmen, acum ești la Gloria Bistrița. Care este obiectivul tău la noua echipă? – Obiectivul meu este să duc echipa cât mai sus în clasament, să dau cât mai multe goluri, mai multe decât în sezonul trecut și să le arăt tuturor că se poate, chiar dacă, din păcate, s-a desființat Carmen.
– Când crezi că vei putea face pasul în fotbalul din afara României? – Eu sper cât mai repede, chiar până la 18 ani, dar dacă nu, aș vrea la 18 ani deja să fac pasul în străinătate.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER