Durerea lui Florin Halagian cauzată de fotbalul actual, dezvăluită într-un interviu acordat ProSport în martie 2019: „E mare păcat!”. Cum a contribuit la echipa Stelei din 1986 și povestea șepcii cu Chicago Bulls

Florin Halagian (80 de ani), fostul antrenor de la FC Argeș și Dinamo București, a decedat, luni, la vârsta de 80 de ani. Anunțul a fost făcut de clubul din Trivale, unde tehnicianul și-a trecut în cont două titluri de campion, în sezonanele 1971/1972 și 1978/1979.

Marile iubiri ale lui Halagian, FC Argeș și Dinamo București, i-au oferit cele mai mari realizări din carieră. Născut în București, acesta a început fotbalul la alb-roșii la vârsta de nouă ani și a fost unul dintre jucătorii talentați din perioada 1950-1970, însă rămâne în istorie pentru performanțele realizate pe banca tehnică. În sezonul 1971/1972, la doar 32 de ani, Halagian devenea antrenorul lui FC Argeș. Alături de legendarul Nicolae Dobrin, piteștenii au câștigat titlul de campioană în Divizia A și în sezonul imediat următor au obținut o victorie de răsunet în Cupa Campionilor Europeni: 2-1, contra lui Real Madrid: „Nici nu aș fi putut visa la ceva mai frumos. În Argeș m-am afirmat ca jucător, m-am căsătorit și mi-am făcut un viitor”, spunea Halagian, într-un interviu acordat ProSport, în martie 2019.

Fără regrete

În stagiunea 1978/1979, Halagian repeta performanța și obținea al doilea titlu de campion alături de FC Argeș. Isprava lui a avut loc și la echipa care l-a format, Dinamo București, câștigând și acolo titlul, în sezonul 1991/1992. A pregătit 13 echipe din Divizia A și peste 500 de jucători, fiind decorat în 2008 cu Ordinul Meritul Sportiv, iar după o carieră care s-a întins pe o perioadă de 40 de ani, încheiată în 2011, Halagian spunea că nu are niciun regret, chiar dacă nu a avut șansa să pregătească echipa naționala a României: „Fotbalul mi-a dat totul. Oricine ar vrea să antreneze și naționala, dar cei care o pregăteau atunci, o antrenau pe merit. Eu aveam dragostea mea, FC Argeș, iar împlinirile mele au venit de acolo. Și dacă antrenam naționala nu eram atât de fericit”, explica acesta.

Dinamo, FC Argeș și durerea cauzată de prezent

La momentul realizării interviului, Halagian spunea că a renunțat la șapca cu Chicago Bulls pentru care devenise renumit: „De purtat n-o mai port, dar șapca este obiectul meu cel mai scump”. Fostul tehnician recunoaștea că avea un gust amar atunci când privea situația celor două cluburi de referință din cariera sa. Una care încearcă să revină în prim-planul fotbalului românec și cealalta, care își dezamăgește fanii constant în ultimele sezoane: „În primul rând, FC Argeș mă doare cel mai tare pentru că am amintirile cele mai frumoase, cu Dobrin și cu ceilalți. Fiecare echipă aparținea cuiva, iar acei cineva nu mai sunt. S-a schimbat situația politică și economică, iar lucrurile nu au mai fost dictate de simpatizanții sportului. Sportul are o importanță deosebită în sănătatea și în plăcerile unei națiuni. E mare păcat că sportul nu mai este la parametrii aceia. Mie îmi pare foarte rău și de Dinamo, acolo am crescut de mic copil și în sufletul meu e o durere. Ei nu au un Becali sau mai mulți Becali. Au avut și ei o perioadă oameni care au fost lângă ei, precum Nicolae Badea, iar acum nu mai au. Evoluția nu e numai în sus, e și în jos. Dinamo a reprezentat ceva, și nu numai în fotbal.”, mai spunea Halagian.

„Eu îi iubeam și ei erau mulțumiți că îi iubesc”

Recunoscut pentru faptul că era un antrenor autoritar și le impunea anumite lucruri elevilor săi, precum un program fix sau un look fresh, Halagian spunea că a făcut toate aceste lucruri din dragoste și se mândrește cu toți jucătorii pe care i-a condus, nu doar cu Nicolae Dobrin: „Am fost un antrenor destul de autoritar, dar tot eu i-am iubit cel mai mult. Eu îi iubeam și ei erau mulțumiți că îi iubesc. Mi-a plăcut să le port de grijă, la mai multe probleme, nu doar la cele din fotbal. Înainte era greu, trebuiau să intre într-un liceu, să facă o facultate. Și de mine au avut grijă alții, cum a fost Nicolae Roșculeț, profesorul meu, Ion Motroc și alții. Pentru mine a fost o onoare să antrenez toți fotbaliștii. Nu o spun formal, o spun din suflet. Toți aveau un rol în angrenajul respectiv și sub conducerea mea am fost mulțumit de toți. O spun din suflet pentru că am avut șansa de a exista o autoeducație sportivă, care m-a ajutat foarte mult. Am avut norocul și de oameni la centrul de copii și juniori, în special la Argeș”.

Pe lângă performanțele de la FC Argeș si Dinamo, Halagian a fost recunoscut și pentru contribuția semnificativă pe care a avut-o la construirea echipei Stelei, care a câștigat Cupa Campionilor Europeni, în 1986: „Mă bucur că am reușit acest lucru, am avut satisfacția omului care a ajuns să cunoască bine meseria. Condițiile care erau acolo erau deosebite și totul a fost frumos. A fost un mare iubitor acolo, Valentin Ceaușescu, care a ajutat extrem de mult, din umbră, fotbalul la Steaua”.

În finalul interviului, cel poreclit „Armeanul” s-a arătat dezamăgit de absenteismul de pe stadioane: „Mijloacele de prezentare au avansat foarte mult, iar comoditatea și ocupațiile oamenilor au făcut ca oamenii să nu mai vină la stadion atât de mult. Giuleștiul era moartea mea. N-am fost niciodată rapidist, dar am învățat foarte mult stând la tribună. Atitudinea oamenilor de acolo era una extrem de frumoasă și educativă pentru copii. Nu țin minte să aud înjurături de la rapidiști”.

FC Argeș, FC Olt, Steaua București, Universitatea Craiova, Victoria București, Dinamo București, FC Inter Sibiu, FC Național, FCM Bacău, FC Brașov, Ceahlăul Piatra Neamț, CS Mioveni și Gloria Bistrița sunt echipele din CV-ul lui Halagian. De asemenea, acesta a pregătit și echipa naționala Olimpică a României și pe cea de tineret.