După ce antrenorul Gică Hagi a terminat sezonul regular pe primul loc, părintele Gică Hagi a început play-off-ul propriei nemulțumiri. Vrem sau nu, jucăm și noi. Cu câteva întrebări, măcar.
Cum începe Gică Hagi, dincolo de toate rolurile lui, intervenția de la DigiSport? “Nu vreau ca opinia publică să fie prost informată”. Să nu fie! Atunci: Ianis Hagi e al doilea cel mai bine cotat fotbalist român la zi, 7 milioane de euro, dar și cel care are doar aproximativ 90 de minute pe teren strânse din 5 meciuri, după un an și o săptămână de absență din cauza accidentării.
Cum continuă Hagi? “Nu vreau să ne lăsăm duși de emoție și să spunem anumite lucruri”. Aici, Hagi ar fi vrut să-și transmită ceva. Dar nu s-a convins. A urmat concluzia: Ianis nu e un jucător important pentru Iordănescu, dacă nu a fost măcar pe lista preliminară pentru acțiunea Andorra și Belarus.
Dar dacă antrenorul de la Rangers simte că Ianis, acum, este util și poate doar 45 de minute cu Partick Thistle FC (L2 Scoția) în Cupă, ar fi putut mijlocașul să joace un meci întreg dintre cele două oficiale ale naționalei? Dacă, în proces de revenire, a prins 12 minute cu Raith Rovers (L2), tot în Cupă, ar fi putut mai mult pentru România, strict fizic și ca randament la acest moment?
Ianis e cu siguranță un jucător important al naționalei. Ne lipsește. Nici n-avem vreo galerie de fotbaliști în ligile tari ca să nu fie așa. Dar ne lipsește Ianis din octombrie 2021, cu Germania. Și sunt convins că îl vom avea din nou. Cred eu că și mai bun!
Dacă Ianis era totuși pe lista preliminară dar nu apărea ulterior pe cea definitivă? Tatăl face distincția, spune că e altă discuție, induce clar că nu ar fi reacționat la fel dacă lipsea de pe cea definitivă. Că ar fi înțeles. Oare? N-am fi auzit că e o batjocură, că Ianis nu e prețuit, că i se creează amăgiri? Dacă e jucător important, îl pui pe lista preliminară ca să nu-l chemi apoi? Auziți asta, în minte?
Dar dacă Ianis Hagi era pe ambele liste, ajungea la lot și nu era utilizat decât atât cât se pare că poate acum. Câteva minute, cu Andorra și Belarus. Nu urma o tiradă similară? Păi îl chemi ca să-l bagi pe final de meci în loc să îl lași să se recupereze complet și să-și intre în ritm la Rangers! Dacă e jucător important, nu îl tratezi așa!
Dacă Ianis era titular cu Andorra sau Belarus, ambele naționale cu stil aprig, și, Doamne ferește!, se accidenta? Ne batem joc, nu există scuză, am riscat inutil, am periclitat toată munca de revenire depusă cu greu de jucător, până la urmă Elveția și Kosovo vin abia în iunie…
Nu suntem noi Argentina sau Germania, dar e totuși echipa națională. Iar listele de convocări, preliminare ori definitive, nu sunt și nu ar trebui să devină prilej de evitat îmbufnări. Până la urmă, aceste convocări preliminare au o menire concretă. Trimiți cluburilor din străinătate faxuri cu 15 zile înainte de startul perioadei FIFA, pentru că altminteri acestea nu mai sunt obligate să îi lase pe fotbaliști la lot! Acesta e adevărul. Și rostul.
Mai departe, pentru că părintele Hagi face comparația Ianis-Pitu, să ne întrebăm și să ne răspundem drept: ce ar fi făcut antrenorul Hagi? Dacă ar fi avut de ales, să presupunem prin absurd, între cei doi, antrenorul Hagi ar fi mers cu Andorra și Belarus pe mâna lui Ianis de acum sau pe mâna lui Pitu, cu aproape 1.500 de minute în acest sezon la Farul și Bordeaux, cu goluri și pase de gol, cu ritm de performanță?
Să se întoarcă Ianis la ritmul său și să decidă meciul cu Kosovo din iunie. Să dea gol Elveției, gol minunat așa cum a reușit cu Germania! Și toți vom fi fericiți. Ce rost, ce finalitate, cui îi aduce vreun beneficiu această discuție acum? Nimănui. Absolut nimănui.
Iar dacă nu batem Andorra și Belarus în absența lui Ianis, să-mi fie iertat, dar atunci nicio valoare nu mai are Superliga, cu echipa antrenorului Hagi pe primul loc.
Ar trebui să învingem în ambele meciuri și cu o selecționată divizionară, cum era pe vremuri. Priviți spre lotul bielorușilor și veți primi încă o confirmare, dacă mai era nevoie.
Cei care mai scriem sau mai spunem că Gică Hagi nu are dreptate uneori suntem cei care “nu-l prețuim”, într-o optică obtuză și fără argumente. Am auzit asta de sute de ori. Din toate direcțiile. Și n-o să o cred vreodată.
În portul în care visam să trăiesc e o vorbă veche. Singurii care te prețuiesc cu adevărat sunt cei care nu se sfiesc să-ți spună: n-ai dreptate! Mai ales atunci cand iluzia ta face rău.
Dar, din portul acela, tot mai puține corăbii se întorc azi.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER