EDITORIAL VICTOR VRÎNCEANU despre telefonul primit de la Sorescu: „Bravo, Deian! Vreau să văd tupeul ăsta și pe teren!”

Ieri pe la prânz, în timp ce vorbeam la telefon, am văzut că mă mai apelează cineva. Întâmplător aveam numărul salvat în agendă, era Deian Sorescu.

Resping apelul cu gândul că revin eu după ce termin conversația. Ce să mai revin că tânărul Sorescu a început să sune fără oprire. Mă simțeam deja în filmele cu Mister Bean. El suna, eu respingeam, iar persoana cu care vorbeam aștepta să reluăm dialogul și țipa ”Ce tot faci acolo? Mă asculți sau vorbesc singur?”. Până la urmă n-am mai rezistat și i-am răspuns vizibil iritat. S-a prezentat cu o voce ușor tremurată: ”Salut, frate! Sa…Salut! Deian Sorescu sunt”. Am ieșit din scenariul de Mister Bean și i-am replicat: ”Salut. Te rog, cu ce pot să te ajut?”.

M-a surprins, sincer să fiu, tonul abordării sale. Eu mi-l amintesc pe Deian Sorescu cel care a venit la Dinamo în 2018. Era un tânăr fotbalist ușor introvertit care dădea „sărut-mâna” și câinilor de la Săftica. Îl umplea de respect și pe cățelul Tică. Și bine făcea! Deian stătea mai mereu retras față de restul colegilor și nu vorbea neîntrebat.

Noul Sorescu, transformat de Dinamo și de Capitală

Au trecut trei ani peste Deian. Trei ani de Dinamo, trei ani de București și de expunerea pe care echipa din Ștefan cel Mare ți-o dă indiferent de rezultatele pe care le ai. ”Te rog frumos să nu mă mai bagi pe mine în chestii d-astea”, mi-a spus Deian pe un ton grav. ”Ce chestii d-astea?”, am întrebat ușor amuzat. ”Ai zis că sunt sub aripa lui Steliano!”. Deian s-a referit la articolul apărut pe site-ul ProSport legat de dorința liderilor echipei, Steliano Filip și Paul Anton, de a face ordine în vestiarul dinamovist.

Ce l-a deranjat pe Sorescu a fost că am scris în acel articol faptul că influența sa în cabină a crescut din momentul revenirii lui Steliano la Dinamo. Ceea ce este adevărat și mențin acest lucru. Steliano a fost unul dintre oamenii care l-au propus pe Deian la Dinamo, fiind amândoi de loc din Timișoara. Sau cel puțin, Steliano a fost întrebat despre Sorescu și și-a dat atunci girul pentru concitadinul său mai mic. Chiar și acum Deian este nelipsit de lângă Steliano. Peste tot unde merge fundașul stânga, este și Sorescu.

Am mai scris și despre faptul că înainte de Steliano, protectorul lui Deian de la Dinamo a fost Dan Nistor. Ce m-a vexat a fost însă că Sorescu nu vede așa lucrurile: ”Nu mă ia pe mine nimeni sub aripă. Cu Steliano Filip mă leagă faptul că suntem din același oraș. Nici sub aripa lui Dan Nistor nu am fost vreodată. Eu sunt Deian Sorescu și îmi port singur de grijă, am 23 de ani și joc la Dinamo”. I-am propus să publicăm reacția lui în textul respectiv: ”Ok, vrei să publicăm declarația ta că nu ești sub aripile lui Nistor și Steliano?”. Nu-a vrut, dar îi transmit acum un mesaj prin intermediul scrisului.

Deian și cantonamentul din Turcia

Deiane, jos pălăria pentru că îți porți singur de grijă, dar știi și tu la fel de bine ca mine câte lucruri ai învățat de la Dan Nistor în perioada în care ați fost colegi de cameră. Îmi amintesc de tine în cantonamentul din Turcia când v-am propus ție și lui Dan să facem un material pentru publicația la care lucram. Nu știai ce să zici, îi căutai privirea lui Nistor și ai acceptat în momentul în care a zis el ”hai să facem!”. Parcă nu-ți venea atunci să-i spui ce mi-ai zis mie la telefon. Dacă nu-ți amintești, îți trimit articolul în care vorbeai laudativ despre sfaturile pe care le primești de la Dan.

Ascensiunea ta în Ștefan cel Mare a început cam în același timp în care ai legat o prietenie cu actualul mijlocaș al Craiovei. Una peste alta, mi-au plăcut curajul tău și încercarea de a te impune în fața unui ziarist, dar poate ar fi bine să nu uiți de oamenii care te-au ajutat. Dan Nistor și Steliano Filip sunt doi fotbaliști mai mari decât tine, cu experiență infinit mai bogată. Nu în ultimul rând, sunt doi băieți care în anumite momente ale carierei tale te-au influențat pozitiv, cred eu.

Poate băieții ăștia doi ar merita mai multă recunoștință. Și nu mă refer aici să le arăți respect public. Tu în sinea ta să conștientizezi lucrurile astea. Cred că ți-ar face bine. Ia-o ca pe un sfat amical. Una peste alta, se vede o transformare. Nu mai ești puștiul de la Timișoara care salută și câinii de la Săftica. Ești Deian Sorescu de la Dinamo și cum spui tu, îți porți singur de grijă. Bravo ție! Urmează acum etapa următoare. Arată pe teren cât de bine îți porți de grijă. Ai calități, dar momentan nu faci diferența pentru Dinamo. Fă-o și nu-i uita pe cei care te-au ajutat în carieră! Eu îți promit că am să scriu despre tine în continuare. Și de bine și de rău. Depinde de ce și cum faci!