„Bine seara și bine ați venit la meciul dintre roș-albaștri și CFR Cluj Napoca”. Vocea lui Ghencea se aude, din nou, în Ghencea. Florin Ghencea, crainicul celor de la FCSB. Din 2015, FCSB nu a mai jucat aici. Și tot din 2015, echipa lui Becali nu a mai câștigat titlul. „România – Steaua, Europa- Steaua, oriunde-n lume Steaua, campionii din Ghencea”. Un care și mulți de oare… care oare, când oare, de ce oare?
„Suntem noi, Steaua suntem noi!”. Peluza de la bulevard, „Nord”, pune eticheta pierdută în tribunale, curți, înalte curți. Fanii FCSB își fac poze cu stadionul Steaua. Dulce revedere.
Tot pe bulevard, de la ochiul unui geam, un alt fan își flutură părerea agațată, cu verzale țipătoare înșirate pe un tricou negru. Ținta sa este viesparul care se scurge, cu pași nerăbdători și cu mai bine de o oră înainte de startul jocului, spre stadion. „M…e FC FCSB”. La ce mobilizare a existat din partea forțelor de ordine, termopanul etajului șase a fost singurul loc sigur pentru un asemenea gest.
Sub balconul fanului CSA Steaua, un puști din frontiera claselor primare își consiliează, pe un ton apăsat, bunicul. „Tataie, când ajungem la porți pui biletul cu partea asta”. Și-i arată, cu falanga lui subțire, codul de bare. Atent, bărbatul se încruntă cu teamă și scurge, printre dinți, un melancolic… „pe vremea mea …”, în timp ce întoarce bucata de carton pe toate fețele, în căutarea blestematului de cod de bare. Trăim vremurile în care nepoții își aduc bunicii la meci.
Dar ce mai poate părea anapoda? FCSB are parte de dragostea steliștilor, însă nu e Steaua din cauză că Gigi, când a cumpărat, fix asta nu a luat.. un amărât de cod de bare care azi separă ceea ce în trecut era o singură lume în două popoare. Popoare de roș-albaștri.
Lui FCSB i-au rămas culorile, poziția sportivă și drepturile de autor de la Scooter – Maria. „Trup și suflet pentru culori, o echipă ce face furori…”. Crainicul Ghencea are dezlegare la culori, însă, conform contractului de închiriere a stadionului, „… azi nu își poate da viața pentru Steaua”. Peluza nu și-a „avalizat” amintirile locului și nici scandările. Așa că: „București, Steaua București” se aude din toți rărunchii.
Cu 10 minute înainte de startul partidei, microfonul a trecut de la Florin Ghencea, la Mihai Stoica. „Ne bucurăm cu toții că jucăm pe acest stadion, dar mi-aș dori să păstrăm un moment de reculegere pentru cei care nu au mai apucat să se bucure de acest moment”. Oare și bărbatul lovit în barbă de MM, în 2010, aici, în tâmpla tribunei, o fi revenit, la rândul lui, azi, în Ghencea? Timpul nu clasează astfel de gesturi.
Și MM a rămas la microfon. Și-l prezintă pe Adrian Ilie, una dintre gloriile care au împărtășit ferm ideea că „FCSB e Steaua”. Numele „Cobrei” este cântat, ca pe vremuri, când alinta mingea cu glezna lui de geniu. Salutul „model Galatasaray anii 90”, alt efect purtat al locului… „hei,hei, hei” și coregrafia se revarsă din desantul peluzei.
„Din 1995 -Alături de o singură echipă”. Plăcuțe roș-albastre cu inserții de alb. „NORD – 1995”. Revenirea a fost cinstită cu decibeli și culoare.
E minutul 7 și tribunele sunt dezmorțite de îndemnul peluzei. „Tot stadionul!”. Instant, toți fanii sunt pe arcuri. „Cine sare, roș-albaștrii, hei, hei!”. Sunt secundele așteptate de ani. Apoi, din nou, tribunele cad într-o tăcere care este fracturată doar la marile ocazii ale favoriților. „CFR, CFR”… „Ole, ole, ole, ola, Steaua înseamnă CSA”. Fanii feroviari, un pâlc de 30 de suporteri, sparg, obraznic, ecoul. Sunt acoperiți de huiduieli și lama ascuțită a fluierăturilor lansate de la peluza de sub ei.
Apatia tribunelor și jocul îmbâcsit al favoriților sunt sesizate, din nou, de peluză. O nouă sesiune de „tot stadionul” și, pe final, decibelii clocotesc în Ghencea. „București ale, București ale, Steaua București ale”.
Pauza aduce liniștea și aprinde luminile. Fanii repetă momentul din sezonul trecut, atunci când, la unison, tot într-un meci cu CFR Cluj, lanternele telefoanelor mobile au produs un moment vizual de efect.
„Cu peisajul de odinioară și brazii de pe scări – Astăzi, când pășim aici, prin piept ne trec fiori”. Ultrașii de la NORD își cinstesc amintirile cu un mesaj îmbibat în emoția trecutului și în sentimentul, arzător, al prezentului. „Luptă, Steaua!”. Inelul de jos ține atmosfera în glas, restul stadionului se scutură la ratările lui Coman sau șarjele lui Olaru. Atunci, arena e invadată de un zgomot erupt, parcă, din acțiunile viteziștilor sau din isteria ofensivă a echipelor din anii 90. Dar azi nici brazii nu mai sunt, iar viteziștii s-au împărțit. În sentimente și păreri.
Și Ghencea e Vezuviu! FCSB primește penalty, Compagno țintește bolta porții și e isterie în stadion. Fanii de la tribune și din peluza unde, pe vechea arenă, era tabela fiestei cu Anderlecht, dar și acelui umilitor „FC Gazde” devin o singură voce. Patronimul marcatorului se aude în betonul blocurilor din Drumul Taberei, peste câmp în Rahova și până în Berceni.
Iar cei de la FCSB, mai precis galeria, nu și-au uitat rivalii de la Steaua. Pe finalul partidei, aceștia au fost menționați într-un mesaj arborat la inelul de jos. „Ani de-a randu’ denigrați în masă, în ciuda tuturor, ne-am intors acasă”.
Spre final, când victoria favoriților se contura, stadionul a redevenit o voce, tribunele au intrat în ritmul scandărilor peluzei, unda a fost preluată în toată arena, Darius Olaru a fost aplaudat la scenă deschisă, iar crainicul a avut, din motive de hipersecuritate, rugămintea ca fanii din peluza Nord, precum și cei 30 de suporteri de la Cluj, să mai rămână în stadion încă 15 minute. Pe cerul cartierului, elicopterul roia, la fel cum s-a întâmplat pe tot parcursul zilei, în bezna cerului și a urii roș-albastre.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER