EXCLUSIV | „FCSB are mult de recuperat, iar Dinamo nu are anvergura necesară”. Viorel Moldovan dezvăluie cum crede că va bate FCSB și face o analiză profundă a fotbalului românesc

Chindia Târgoviște este una din surprizele plăcute ale acestui început de campionat, echipa din Dâmbovița fiind remarcată chiar de patronul viitoare adversare: Gigi Becali. Principalul vinovat, identificat și de patronul FCSB-ist, este Viorel Moldovan, antrenor care și în interviul pe care l-a acordat ProSport a respirat prin toți porii acea ambiție care l-a ajutat să producă un fotbal plăcut ochiului în Liga 1.

Tehnicianul de 47 de ani are atitudine și spirit de lider, lucruri pe care l-a demonstrat din plin în cele 90 de minute petrecute alături de reporterul ProSport pe drumul Târgoviște – București pentru o discuție despre Chindia, FCSB, Liga 1 și… de toate. Pentru că vorbim de un om cu principii solide, a trebuit să discutăm și despre oferta pe care a avut-o de la Dinamo, dar și despre cum se crește un portar de mare perspectivă așa cum e Marian Aioani, cel care la 19 ani a reușit deja să închidă poarta în ultimele patru meciuri consecutive jucate în Liga 1.

ProSport: Viorel, hai să începem discuția cu Marian Aioani. În perspectiva meciului cu FCSB, crezi că ceea ce i s-a întâmplat la echipa națională de tineret, acolo unde Vlad a fost titularizat în detrimentul lui, îl va afecta în vreun fel?
Va deveni mai puternic. Asta e situația, acum mergem înainte! Datoria lui e să se antreneze, să se pregătească mai bine, să apere cât mai bine.

Ar fi fost titularul Chindiei și fără regula U21?
La ce calități are, da. Oricum, a crescut foarte mult. La nivel de Liga a 2-a, anul trecut a bifat un sezon cap-coadă, e adevărat că și datorită unei astfel de reguli. A progresat foarte mult. La început era așa, mai… Vă dați seama, la 19 ani neîmpliniți și cu obiectiv promovare nu e ușor, e presiune. Dar s-a descurcat foarte bine, chiar dacă a avut niște momente mai dificile în turul campionatului trecut. Dar în ultimul timp e o creștere vizibilă în jocul lui, un progres foarte mare. Înainte de începutul campionatului mă gândeam să aduc un portar cu experiență, dar ținând cont și de regula asta am zis: «Bă, pot să câștig un jucător în teren. Am copilul ăsta care e un supertalent, a jucat un an întreg la Liga a doua, așa că îmi asum asta. Cu orice risc îi dau drumul să apere». Și drept dovadă că nu m-am înșelat, a confirmat. E adevărat că am și schimbat antrenorul de portari la începutul sezonului, avea nevoie și el de altceva.

Înveți de la fiecare ceva nou, într-adevăr. Cine l-a pregătit înaintea lui Hotoboc?
Gică Păsărică, fost portar aici la Târgoviște, acum lucrează la centrul de formare. Pentru ascensiunea lui a fost foarte important acest om, aportul lui a fost esențial, l-a ajutat să deprindă ABC-ul. Un om deosebit, senzațional, care l-a inițiat și l-a dezvoltat pe Marian. Dar era nevoie și de altceva pentru a progresa și mai mult. A fost ideal pentru perspectiva lui.

Ți-e teamă că o să-l pierzi la iarnă? Sunt destule cluburi deja interesate.
Nu mi-e teamă. Normal că mi-aș dori să rămână în continuare și să apare. Pentru că, mai ales la vârsta lui, e primordial să apere meci de meci, să prindă experiență. Dacă va pleca în altă parte, știi cum e, poate nu se va impune. Oricum, are calități deosebite, o liniște și un calm. E senzațional! Are o maturitate și un psihic incredibil pentru vârsta lui. Sunt și eu impresionat de acest echilibru. Acum rămâne de văzut ce va fi, pentru că au fost și sunt echipe care s-au arătat interesate de serviciile lui, dar va fi greu să plece la iarnă. Sezonul ăsta trebuie să-l bifeze cap-coadă la nivel de Liga 1 și apoi vom vedea.

„Putem ajunge în play-off. Nu vreau să bravez sau să exagerez, dar văd ce lucrează băieții. Încă nu ne cunoaștem limitele”

Știu că în cadrul familiei Chindia se discută mult despre play-off. Pentru că sunteți o echipă nou-promovată, pare puțin ciudat. Este un obiectiv setat mai mult pentru a-i motiva sau crezi cu tărie că e posibil?
Cred cu foarte mare tărie că putem ajunge în play-off. Adevărul e în iarbă, indiferent de numele adversarilor. Pe hârtie e una, dar în teren lucrurile se schimbă. Dacă vom avea aceeași interpretare ca în ultimele patru jocuri, aceeași atitudine, aceeași concentrare, dorință, determinare, cred că putem ajunge în play-off. Nu vreau să bravez, să exagerez sau să fac afirmații nefondate, dar știu ce lucrează băieții la antrenamente, sunt implicați total. Într-adevăr, debutul de sezon a fost un pic mai complicat și chiar dacă nu am fost disperat, am fost frustrat de faptul că jucam bine și nu acumulam puncte. Am fost naivi în anumite momente, am făcut multe cadouri în fața unor echipe cu experiență. În debutul campionatului am avut un program foarte complicat, dar jocul mi-a dat speranță, știam că vom intra pe o spirală pozitivă și că vom avea acel declic care să ne permită să acumulăm puncte.

Ce trebuie făcut pentru a continua pe aceeași linie?
Trebuie să ne menținem la fel de concentrați, pentru că prinzi și încredere odată cu rezultatele pozitive. Vezi că nu e dracul așa de negru. Eu le-am spus-o din perioada de pregătire, pentru că atunci când vii de la nivelul Ligii a 2-a ai tendința să zici că e mai greu, mai complicat, dar nu e chiar atât de negru dracul. Când muncești, te pregătești și ai dorință, atitudine, vrei, îți dorești să realizezi ceva, nu ai limite! Asta le și spun: «Noi încă nu ne cunoaștem limitele». Sunt convins că putem să progresăm mult mai mult, chiar dacă pe hârtie unii ne-au pus la retrogradare. E un aspect care mă enervează și mă motivează foarte mult, pentru că nu concep să lupt pentru salvarea de la retrogradare. Chiar dacă venim de la Liga a 2-a, obiectivul principal e menținerea echipei în Liga 1, dar sunt foarte ambițios și îmi doresc mult să reușim iar dacă am ajunge în play-off, ar fi o performanță extraordinară.

Pare că lucrezi mult psihologic cu jucătorii și sunt curios dacă pe vremea când jucai în România antrenorii erau preocupați atât de tare de partea psihologică?
Prea puțini au fost aceia. În România, erau foarte simple lucrurile. Eu adevăratul fotbal l-am cunoscut și l-am înțeles când am plecat. Am progresat pentru că am ajuns în străinătate. A fost ceva extraordinar, fantastic. Am venit cu multe, multe lacune. Acolo m-am educat și am prins încredere, personalitate. În România eram constrânși de anumite decizii ale antrenorilor, eram limitați. Inclusiv antrenamentele: noi făceam foarte multă cantitate, nu calitate. Așteptam jocurile ca să ne putem odihni. Nu aveam prospețime, nu aveam tonus de meci. Lucram total diferit, pe metoda sovietică: multă cantitate și nu calitate. Când am ajuns afară mi-am dat seama că fotbalul e total diferit și am avut parte și de niște antrenori senzaționali. Am descoperit un alt concept, o altă viziune, altă filozofie. Plus că am început să joc împotriva unor adversari redutabili și, având și rezultate, marcând și goluri, mi-am dat seama «Stai, bă, că nu sunt ăștia așa de buni precum credeam noi în România. Sunt la fel ca noi». Totul e mental! Dar și încrederea asta o prinzi când vezi că poți face față sau chiar să faci diferența, să fii mai bun decât adversarul. Adversar pe care-l vedeai la televizor și te gândeai «Mamă, joc contra ăluia». Exista un complex de inferioritate. Dar din moment ce am cunoscut latura asta, nu a mai existat niciun complex, nimic!

„Eu țin mult la jucătorul român și sunt foarte exigent când vine vorba de străini”

Antrenamentele, cantonamentele cum erau?
Afară totul era diferit. Progresul la nivelul antrenamentelor era evident. Plus că aici făceam cantonamente cu săptămânile de nu mai ajungeai pe acasă și nu mai rezistai la un moment dat, ceea ce e un lucru rău din punctul meu de vedere. Acolo am ajuns să mă gestionez singur, să vin pregătit la antrenament și la joc. Cantonamente, în unele locuri, se mai făceau cu o zi înainte de meci, dar programul ți-l gestionai tu, erai plătit de club să fii în formă. Acolo nu stătea nimeni după tine. Dacă ai greșit o dată, își atrage atenția. A doua oară nu-ți mai atrage atenția și te cureți, pentru că e o concurență enormă. Și era o concurență enormă vizavi de jucătorii străini. Înainte puteai juca doar cu trei străini pe teren și maximum încă doi pe bancă. Deci trebuia să facă diferența pentru că altfel nu te acceptau nici măcar jucătorii. Că era această invidie sau rivalitate, se uitau strâmb când venea un străin: «Ăla îmi ia locul, îmi mănâncă pâinea». Așa că dacă erai bun, confirmai, jucai, făceai diferența și câștigai respectul tuturor. Era mai greu să te impui la vremea aceea, că acum toată lumea are jucători străini, e liberă circulație, e un flux continuu care vin, care pleacă. Atunci era total diferit.

Pentru că vorbim de jucători străini, e de remarcat că la Chindia ai doar trei de acest fel. De ce te-ai bazat în principal pe cei români?
Pentru că țin foarte mult la jucătorul român și sunt foarte exigent atunci când vine vorba de străini. Nu vreau cantitate, vreau calitate. Exact ce spuneam mai devreme, un străin când vine undeva trebuie să facă diferența, să fie peste autohton. Am primit foarte multe oferte din partea multor agenți. Nu mai puteam să fac față cât am analizat. În plus, eu am niște reguli de la care nu mă abat în privința unui jucător străin. Trebuie să fi jucat minimum 25 de meciuri în sezonul anterior. Nu am încredere așa, trebuie să îl monitorizez, să îl analizez. Nu pot să mă arunc așa, nu îmi place. Mulți au sunat și-mi spuneau: «Trebuie să iei că nu o să faci față, o să-ți fie greu la Liga 1». Nu sunt de acord cu acest punct de vedere, sunt destul de echilibrat. Plus că și vizavi de buget, ca să iei străini de valoare îți trebuie bani mulți. Noi nu ne comparăm cu alte echipe care au posibilități financiare mai mari decât noi. Aici avem un buget clar, pe care trebuie să-l drămuim bine, să fim echilibrați și să nu-l risipim, să luăm exact ceea ce ne trebuie. Și, până la urmă, dacă aduci un străin de calitate nu-ți garantează nimeni că se adaptează și-ți face diferența. E greu și pentru un român care vine dintr-o zonă într-alta să se adapteze, dar un străin? Plus că trebuie să îi cauți bine, să-i cauți – vorba aia – precum se caută un cal în gură. Pentru că nu știi ce iei și sunt foarte precaut.

În condițiile astea și judecând conform celor spuse de tine, crezi că cei care susțin financiar Chindia vor putea face față exigențelor tale în viitor?
Nu mă gândesc așa departe. În momentul de față, trăiesc clipa și viitorul apropiat. Nu știu ce va fi în perspectivă. Până acum lucrurile sunt foarte ok, nu am absolut nimic de reproșat. Și la nivel de Liga a 2-a, a fost impecabil totul. Acum lucrurile merg foarte bine, suntem la zi cu totul. Mai sunt mici chestii, dar din punct de vedere financiar suntem un club echilibrat și este important ca ceea ce-i promiți jucătorului sa îi dai. Nu cantitatea face diferența. În perspectivă, ce va fi? Știu că mai am aproape o jumătate de an de contract. La vară contractul meu expiră. O să vedem ce va fi.

„Nu era moral și etic să las acest grup. O să am timp să ajung și la Dinamo”

Apropos de contract, ce a fost cu Dinamo în urmă cu câteva luni? Că ceva a fost…
Da, a fost. Am înștiințat clubul și cu acordul clubului Am purtat niște discuții cu cei de la Dinamo, dar până la urmă am considerat că cel mai bine este să rămân la Chindia, voiam să am continuitate. Plus că am început munca încă din vară cu echipa, am făcut pregătirea, nu puteam să plec după patru etape, era complicat. Nu era nici etic, nici moral să las acest grup și oamenii care au fost lângă mine și m-au susținut pe parcursul sezonului trecut. O să am timp să ajung și la Dinamo, mai devreme sau mai târziu. Am vrut să am continuitate și să-mi fac treaba, să-mi respect contractul până la capăt.

De ce a fost atractiv pentru tine numele Dinamo în momentul ăsta? Ai jucat acolo, are și asta o legătură?
Bine… Am refuzat și pentru că era totul pe repede înainte. Mie nu îmi plac lucrurile pe repede înainte, trebuie făcute din timp. Oricum eram sub contract cu Chindia…

Eu te întreb pentru că la Dinamo mi se pare foarte greu de lucrat în momentul ăsta și tocmai lăudai condițiile de la Chindia.
Nu e ușor, mai ales la cluburile astea cu pretenții e destul de complicat. Nu pot să spun că Dinamo nu te atrage, indiferent că am jucat sau că n-am jucat. Sunt antrenor profesionist, trebuie să antrenez acolo unde sunt ofertat și unde sunt dorit. Respect toate cluburile unde am jucat, dar nu am o apartenență anume. Și ca jucător am fost profesionist și acolo unde am jucat am încercat să-mi fac treaba cât mai bine. La fel și ca antrenor. Acum, cât de ușor sau cât de greu e la Dinamo e alt discurs. La cluburile astea cu pretenții e altceva, într-adevăr.

„Ar fi ideal să nu primim gol cu FCSB, pentru că potențial să dăm avem”

Aveți patru meciuri fără gol primit în Liga 1, crezi că se poate și al cincilea?
Da, cum să nu? Trebuie, trebuie să se poată! Tu faci referire la meciul cu Steaua (n.r. – FCSB) și da, avem în față o echipă croită pe ofensivă. De altfel, când joci la Steaua, la Dinamo, la Craiova, la CFR, la Viitorul – aceste echipe au în componență jucători care știu să atace, care trebuie să propună un fotbal ofensiv, să joace la câștig. Dar asta nu înseamnă că nu putem gestiona jocul și normal, ar fi ideal să nu primim gol și să menținem același nivel ca și până acum. Pentru că potențial să marcăm gol avem. Eu spun de fiecare dată: cel mai important lucru la fotbal e să nu primești gol. Dacă n-ai primit gol, nu pierzi jocul.

Ești la jumătatea drumului…
Da, ești la jumătatea drumului. Fotbalul e atât de tacticizat și de echilibrat, că fazele fixe sunt momente foarte importante în economia unui joc. Poți să faci diferența după astfel de faze fixe la cea mai mică greșeală a adversarului.

Cum ți se pare revenirea FCSB-ului în campionat?
Într-adevăr, a avut un start de sezon execrabil, dar în ultimul lor văd un real progres în jocul lor. E adevărat, au recuperat și mulți jucători, pentru că au avut destul de multe probleme medicale. S-au mai schimbat lucrurile, s-au mai așezat. Văd că au mai multă liniște, au găsit un echilibru. Ușor-ușor au început să apară și rezultatele și este o creștere vizibilă în jocul lor, chiar dacă încă nu este la nivelul pe care cei de la Steaua și-l doresc. Dar este o echipă în ascensiune.

„După ce pierd un meci, două zile sunt distrus. Dar îmi găsesc resurse să revin și mai motivat pentru că sunt generalul, comandantul, trebuie să transmit energie pozitivă”

Cum ți se pare lupta pentru campionat? Echipele obișnuite cu primele locuri, CFR Cluj, Craiova, Viitorul, FCSB, par ca niște soldați ce luptă cu săbii boante.
CFR-ul rămâne principala favorită la câștigarea acestui campionat. Au un lot echilibrat și numeric, și valoric, așa că au tot timpul soluții. Pot să alinieze două echipe diferite: una în campionat, alta în Europa League. Da, au pierdut la Viitorul după ce au venit de la Glasgow, dar știm ce s-a întâmplat, au stat în aeroport. Plus că nu e ușor să vii de la nivel de Europa League și să te reechilibrezi, să te montezi la nivelul campionatului nostru. Plus că au avut în față o echipă care a jucat foarte bine, a fost pragmatică. Chiar dacă Viitorul de acum nu mai e Viitorul dinainte, oricum rămâne o echipă care mie îmi place foarte mult. Una dintre, dacă nu cea mai bună dinamică de joc din România. Filosofia lor de joc îmi place. Și mie îmi place același joc: să construiești, să ai o dinamică bună, să ai mobilitate bună de la mijloc în sus, să te miști mult, să creezi, să propui fotbal de calitate. Viitorul, dacă nu vindea garnituri întregi, dacă reușea să mai țină anumiți jucători câțiva ani, avea o echipă foarte, foarte puternică. Ei în doi ani au vândut foarte mult. Oricum, ca dinamică de joc, ca și filosofie, îmi place foarte mult. Îmi place și Craiova, și acolo sunt jucători de calitate, interesanți. Acum, odată cu revenirea lui Victor Pițurcă lucrurile s-au mai așezat, s-au mai echilibrat. Cunoaștem exigența lui Victor Pițurcă și sunt sigur că o să imprime echipei un alt nivel. Au potențial, e un club foarte bine organizat, au condiții excelente. Îmi place Craiova. Aceste trei echipe cred eu că se vor lupta pentru titlul de campioană. Și, bineînțeles, rămâne să vedem dacă FCSB va reuși să recupereze handicapul.

Păi sunteți acolo la bătaie cu ei, nu?
Eh, nu ne luăm după clasamentul acesta în momentul de față. Vom vedea unde vom fi la finalul sezonului regulat. Dar FCSB e clar că are mult de recuperat după startul dezastruos de sezon. Dinamo nu vă să aibă anvergura necesară pentru a lupta la campionat… Cam astea sunt echipele. În rest, fiecare poate să bată pe fiecare, sincer. Asta e concluzia mea. Nu există câștigător dinainte, chiar dacă numele, pe hârtie, poate impune acest lucru. Pe teren e cu totul altceva. La noi, în Liga 1, fiecare poate să bată pe fiecare.

Te rog să mă crezi, fug de oamenii negativi! Fug și sunt selectiv în privința prietenilor. Nu vreau negativitate în jurul meu, oameni din ăștia pe lângă mine. Fug de ei, pentru că sunt nocivi, te contaminează. Atrag toate energiile negative. Chiar sunt destul de izolat. D-asta nu am rețea de socializare, nu-mi place. Ce Facebook, ce Instagram? Eu nu le înțeleg.

Și ai reușit să-i faci și pe băieții tăi să înțeleagă asta?
Da, eu cred că da. Și insist foarte mult din punct de vedere mental pe aceste lucruri. În sport, în general, nu numai în fotbal, mentalul face 80 la sută din treabă. Dacă ai un mental sănătos, un mental bun, un mental pregătit, dacă ai atitudine, dacă ești încrezător… Nu văd de ce nu  ai reuși. Totul e mental! Dacă te desconsideri, dacă te vezi slab, dacă nu ai stimă de sine ridicată, dacă te vezi victimă dinainte, victimă ești! Îți propui puțin, puțin, puțin realizezi. Îți propui mult, mult realizezi. Și mie nu-mi place să mă mulțumesc cu puțin. Mor, mor! Cea mai mare suferință a mea e după ce pierd câte un meci. Vreo două zile sunt distrus, dar am capacitatea necesară să-mi revin. Îmi găsesc niște resurse uneori că revin mult mai montat ulterior, mai motivat, pentru că sunt comandantul, sunt generalul. Trebuie să transmit echipei toată energia pe care o am. Nu ăsta e scopul antrenorului? Să transmită energia pozitivă și să se autodepășească. Să ne depășim limitele, cum ți-am mai spus.