Fostul mare fundaș al Rapidului, acum antrenor al unei grupe de juniori a clubului giuleștean, Adrian Iencsi, a povestit la ProSport LIVE cum a fost aproape de a ajunge la trupa roș-albastră din Ghencea, suma pentru care a semnat până la urmă cu echipa „vișinie” și ce stări îl încearcă acum când stadionul de lângă Podul Grant va fi demolat. Azi, de la ora 17:30, Rapid – Înainte Modelu va fi ultimul meci oficial pe vechea arenă, urmând a începe procesul de reconstrucție ca parte a programului pentru EURO 2020.
Iencsi, 43 de ani, s-a format la Ceahlăul Piatra Neamț, dar în 1997 a ajuns să îmbrace tricoul Rapidului, acolo unde a scris istorie. „Prima dată când am ajuns în București am căutat un telefon, erau cele cu fise, nu exista sistemul GSM la noi în țară. Stăteam la hotelul Sport și peste drum era o cabină telefonică. Am semnat cu Rapid și imediat am traversat, i-am dat telefon mamei la Piatra Neamț. Am vorbit cu părinții, le-am zis ce am făcut…Atunci știu că erau discuții și cu Steaua, de fapt eram mai aproape de ei, dar m-am dus la Rapid. De ce? Banii au făcut diferența! Steaua dădea 100.000 de dolari, iar Rapid a plătit 150.000 de dolari. Bani foarte mulți”, a povestit Adrian Iencsi la ProSport LIVE.
Fostul apărător a continuat: „Eu nu aveam o preferință, nu prea voiam să plec de la Piatra Neamț. Dar copil fiind…domnul Sichitiu (n.red. – fost oficial Rapid) a vorbit cu domnul Ștefan (n.red. – Gheorghe Ștefan, cel care conducea Ceahlăul), cu Victor Becali, care era impresarul meu, și au venit cu contractul făcut. M-au întrebat dacă sunt mulțumit. Am zis că da, am semnat și i-am spus mamei apoi…Eu nu voiam să plec de acasă, de fapt…ea m-a întrebat dacă sunt fericit, i-am zis că foarte, dar eram un pic mâhnit”.
Amintiri din Giulești
Stadionul cu o vechime de 80 de ani va găzdui azi ultimul meci oficial. Rapid va juca împotriva celor de la Înainte Modelu, de la ora 17:30, în Liga a3-a. Fanii, în cadrul unui eveniment special, vor revedea fostele glorii ale echipei și vor putea pleca acasă cu câte un suvenir. Iencsi a povestit cum e să fi adversar pe arena de lângă Podul Grant, dar și ce a simțit când a îmbrăcat prima dată tricoul alb-vișiniu. „Prima amintire cu stadionul Giulești e de când am venit ca adversar. Eram la Ceahlăul, eram un puștan și chiar am jucat în acea partidă. Încă nu erau scaunele așezate în tribune, iar la a doua erau niște gradene…
Știu că echipa a jucat foarte bine, era greu să ne învingă, dar până la urmă au făcut-o cu 1-0. Gol Motroc, dar vă spun cum a fost: a șutat la poartă, a venit mingea la el, a dat a doua oară, a venit mingea tot la el, iar s-a întâmplat la fel și abia a treia oară a dat golul. Asta e prima amintire! Când am văzut galeria fantastică, îmi tremura șortul pe mine și nu puteam să cred că am un adversar cu asemenea fani.
Nu mă gândeam atunci că voi ajunge să fac parte din echipă. Apoi, primul meci la Rapid, petrecut în primvăra lui 1997, cu Universitatea Cluj. Am învins și nu-mi venea să cred că îmbrac tricoul Rapidului. A cântat galeria tot meciul, nu o să uit niciodată jocul acela”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER