Florin Prunea, amintiri hazlii din tinerețe: “M-am dus la o selecție la Steaua cu tricoul Rapidului pe mine” | INTERVIU

De 1 iunie, la evenimentul de lansare al celei mai noi școli de fotbal din București, Royal Victory Kids, Florin Prunea a fost prezent pentru a oferi cadouri copiilor și pentru a depăna amintiri.

Alături de Miodrag Belodedici, Petre Marin, Sorin Paraschiv sau Giani Kiriță, fostul portar s-a distrat alături de cei mici, dar a și comentat ultimele mutări din fotbalul românesc.

Prunea și-a amintit de vremurile începuturilor sale în fotbal, a povestit cum a ajuns din golgheter portar și cum l-a ratat Steaua atunci când l-a refuzat în cadrul unei selecții organizate în Ghencea.

Florin Prunea, amintiri hazlii din tinerețe: “M-am dus la o selecție la Steaua cu tricoul Rapidului pe mine” | INTERVIU

Totodată, fostul conducător al lui Dinamo susține că FCSB a făcut un transfer excelent prin aducerea lui Crețu și dezvăluie că cel folosit de Mirel Rădoi ca închizător la prima reprezentativă mai poate juca pe două posturi.

Cum te simți printre copii?

De ziua lor nu puteam fi decât împreună cu ei. Felicitări în primul rând celor care investesc în copii! Felicitări vouă (n.r. – Royal Victory Kids), că nu este ușor.

E bine că suntem aici împreună și că putem să ajutăm copiii, trebuie încurajați, ei reprezintă viitorul fotbalului românesc. Cu siguranță vor fi mai buni ca noi.

Cum era când te-ai apucat de fotbal?

Păi cum să fie? Aveam un șort, niște teniși d-ăia de gumă și un tricou cu Rapidul. Prima dată m-am dus la Steaua la selecție, în ‘77.

Și când m-a văzut Petre Mihai mi-a zis: . Și i-am zis că vreau să mă înscriu și eu la fotbal.

Aveam masă la prânz, aveam tichete de tramvai și, bineînțeles, vestita ciocolată cu rom, își amintește Prunea

Portar de ce?

Păi n-am fost portar de prima oară, am fost atacant. Am jucat 3 ani atacant, până când domn profesor Dima, Dumnezeu să-l ierte!, ne-a pus într-o linie. Eram vreo 30 de copii și când a ajuns la mine, a zis:

Și am plecat acasă. Când m-a văzut tata plângând, m-a luat:

Ce primeai de 1 iunie?

Eu am avut șansa să cresc la un club care chiar a avut grijă de noi. Aveam masă la prânz, aveam tichete de tramvai și, bineînțeles, vestita ciocolată cu rom. Cred că pentru aia mă duceam acolo, de foame, să mănânc și eu o ciocolată.

Vă plăceau dulciurile?

Da, normal. Nu prea erau pe vremea aceea. Era ciocolata chinezească, asta cu romul, bomboanele cubaneze, din ce-mi aduc aminte. Și de 1 iunie primeam plăsuca noastră de la club cu produsele astea. Și când le vedeam, era nebunie. Veneam acasă și dădeam și eu la colegilor, prietenilor din fața blocului.

Făceai prostii când erai copil?

Numai tâmpenii făceam, numai prostii! Eram altă generație. Era maidanul, care era viața noastră. Cum vedeam patru cărămizi, făceam două porți și dădeam drumul la fotbal. Era un praf când jucam, că în juma’ de oră aveam praf în gură, în urechi, peste tot. Dar nu ne opream!

Acum, copiii au condiții extraordinare. De asta zic că e lucru mare să faci o școală de fotbal. Ăsta este viitorul și merită apreciat efortul oamenilor care dau drumul la asemenea școli, că nu este simplu în vremurile astea.

Povestea lui Alexandru Crețu, plecat pe 100.000 de euro

Un copil de-al tău, Alexandru Crețu, a ajuns la FCSB. Ce părere ai despre această mutare?

Când am ajuns la Iași, mă certam cu nea Popică (n.r. – Ionuț Popa) că nu prea îi lăsa să joace pe el, pe Herghelegiu și pe Avrămia. Îi ziceam:

Mă bucur pentru el că a făcut pasul ăsta, n-o să-i fie ușor, dar la cum îl știu eu, nu este un jucător care să se îndoaie ușor. Are tupeu în sensul bun al cuvântului și poate să joace trei poziții: fundaș central, mijlocaș defensiv și fundaș dreapta.

Eu zic că FCSB a câștigat un jucător bun. Un băiat bun, un profesionist, care dacă ar fi avut mai mult noroc, ar fi meritat mai mult în cariera lui și aici mă refer la meciuri mai multe la echipa națională, un club mai mare.

Dar a jucat la o echipă importantă în Slovenia și a jucat meci de meci, așa că a fost o surpriză pentru mine revenirea lui în România. Nu mă așteptam să vină acasă, credeam că va continua mai departe, într-o Germanie.

Tu n-ai fost de acord atunci să plece, nu?

Exact, nu am fost de acord, dar impresarul lui s-a pus de acord cu actualul primar și a plecat pe o sumă ridicolă, 100.000 de euro. Eu cred că merită mai mult, pentru că și FCSB îl dorea încă de atunci.