Huzu, devastat de dispariția lui Mircea Neșu: „Nu pot să-mi revin. Verticalitatea era principala sa calitate”

Aron Huzu a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Mircea Neșu, unul dintre puținii oameni cu care acesta a mai vorbit după accidentul lui Mihăiță. Huzu l-a invitat chiar pe Mircea Neșu la Păltiniș, iar doctorul i-a dăruit câteva icoane făcute chiar de mâna lui.

„Sunt dat peste cap, nu pot să îmi revin după ce am aflat vestea morții lui Dochi (n.r. – așa i se spunea lui Mircea Neșu). Mi-a fost mai mult decât prieten, mi-a fost un profesor în tot ceea ce am făcut. Eram arbitru la Divizia C când l-am văzut prima oară arbitrând la un meci de Divizia A, la Vâlcea. A fost un joc extrem de greu, dar a reușit să se impună și să îl ducă la bun sfârșit”, povestește Huzu. Icoanele rămân o amintire extrem de plăcută pentru Huzu: „Avea planuri mari în această privință. Mi-a spus că vrea să picteze în mai multe icoane Drumul Crucii, pe care dorea să le expună la pensiunea ginerelui meu, pe scara ce ducea de la parter la etaj”.

Aron Huzu a fost cel care l-a convins pe Mircea Neșu, în 2009, să revină în Comisia Centrală de Arbitri: „Avea atât de multe idei pozitive, se gândea chiar la o Academie de arbitri, m-a ajutat mult în acea perioadă. Îmi pare extrem de rău pentru el. L-am cunoscut ca un om puternic, calm, liniștit. Principala lui trăsătură de caracter, printre multe altele, era verticalitatea, o trăsătură pe care le-a transmis-o și tinerilor arbitri. Va rămâne în mintea mea ca un om vertical. Niciodată nu a lăsat impresia că poate să fie un om alunecos”.

Marele regret al lui Huzu? Că Mircea Neșu nu a fost apreciat la justa lui valoare: „Mă sună acum foarte mulți arbitri. Din păcate, noi așa facem, vorbim oamenii de bine abia după ce au murit. În timpul vieții, știm doar să aruncăm cu noroi!”

Aron Huzu va participa joi la funeraliile lui Mircea Neșu de la Oradea.