„Îmi reproșez că…nu am început eu resuscitările!”. Mărturia dură a doctorului de la Dinamo, aflat la al doilea fotbalist mort sub ochii săi | EXCLUSIV

E dimineață și soarele pică pe statuia lui Ivan Patzaichin, aflată în fața stadionului Dinamo. Câțiva juniori îmbrăcați în roșu se suie în două mașini și pleacă. Fotbalul s-a oprit în loc, dar lumânările roșii continuă să ardă după o noapte îngrozitoare. Porțile sunt deschise. De sus, de deasupra scărilor se vede cercul din lumânări și numărul 14. Numărul lui Patrick Ekeng, fotbalistul care s-a prăbușit la doi pași de peluza care poartă numele altui fotbalist de la Dinamo mort pe gazon și la un pas de Spitalul de Urgență. Putea fi salvat? De ce nu i-a făcut doctorul Liviu Bătineanu masaj cardiac pe teren? Întrebările persistă în timp ce telefonul sună. După câteva secunde, doctorul clubului Dinamo răspunde cu o voce stinsă. Bătineanu este la al doilea fotbalist care-i moare sub ochi. Primul a fost Cristi Neamțu, în 2002. Mama fotbalistului de la Universitatea Craiova l-a considerat responsabil pe doctor de decesul fiului ei.

Liviu Bătineanu, doctorul clubului Dinamo de la începutul anilor 2000
 

Domnule Bătineanu, ce vă amintiți din momentul în care Ekeng a căzut pe gazon?
L-am văzut căzând. Am intrat direct pe gazon, nu am mai așteptat pe nimeni. Primul lucru care trebuie făcut este eliberarea căilor respiratorii…

Ce simptome avea?
El…clipea. Și avea gura încleștată. În momentul ăla am făcut ce trebuia făcut. L-am întors pe o parte și am încercat să-i eliberez căile respiratorii superioare. Apoi…M-a sunat multă lume. Nu pot să cuantific timpul. Nu știu ce s-a întâmplat în jurul meu. Știu doar că am zis „Ambulanță!”. În momentul ăsta, el respira.

Avea puls…
Da, avea puls. Era puls. Nu pot să spun cât de regulat era, dar i-am simțit pulsul. A venit ambulanța și pentru că spitalul e aproape și acolo se face tot…Pe ambulanță se pot face manevre de resuscitare. În ambulanță am început…(Sare de la o idee la alta) Acolo, începuse să aibă o respirație de alt tip…

Ce înseamnă asta?
Adică, e o respirație stertoroasă. Un fel de horcăit… Am început să-i fac masaj, dar am ajuns imediat (n.red. – la spital). Nu știu…S-a ajuns foarte repede sus. Îl așteptau deja cu manevre de resuscitare. Tot manuală, dar bineînțeles și câteva șocuri. Timp de o oră și jumătate.

Sus ați mai participat la manevre?
Am stat în sală. Acolo erau oameni specializați. Diagnosticul a fost de stop cardiorespirator. Acolo a intrat pe respirație asistată și s-a făcut masaj cardiac. Cred că au participat cinci bărbați la masajul ăsta. Plus defibrilări electrice, plus perfuziile care se fac, cu adrenalină. Cu xilină.

Nu și-a revenit în niciun moment?
A avut un moment în care am avut o speranță. Timp de trei minute nu s-a mai făcut masaj. Avea puls. I se făcea și ecografie abdominală prin care i se vedea cordul. (Se poticnește) După trei minute, iar a început pulsul să se rărească, să intre în bradicardie. A continuat masajul. Părerea cardiologilor era că activitatea cardiacă, acel puls, era datorată adrenalinei. Intrase în acidoză. Acolo vorbeau toți. Nu e o liniște în situațiile de genul ăsta. E o agitație permanentă. Fiecare știe ce are de făcut. Doctorii cereau adrenalină, xilină. Șoc, masaj, fă-mi ecografie. Tot, tot.

Puteți localiza în timp aceste trei minute?
Spre final, înainte de a se constata decesul. S-a mai făcut masaj vreo 15 minute după aceea.

Citește continuarea interviului mai jos.

Un deget ridicat, un fotbalist decedat

„Avea puls. Pe ce să-i fac masaj cardiac?”

Mă uitam la imaginile din Anglia, cu Muamba de la Bolton. El a rămas pe gazon. Nu l-au mișcat deloc. Credeți că trebuia să începeți defibrilarea pe gazon? Că nu trebuia urcat pe targă?
Există un protocol. După ce se întâmplă ceva, apar speculații. Dacă făceam aia sau aia. Există un protocol care trebuie urmat. Cei de pe ambulanță trebuiau să preia absolut totul. În protocol scrie că dacă vine o unitate spitalicească, ambulanță, se continuă resuscitarea până la un spital. Nu cred că s-a trecut peste vreun pas din protocol. Acum, nu știu….

Persistă o întrebare. De ce nu i s-a făcut masaj cardiac, acolo, pe gazon?
Pentru că respira și avea puls. Pe ce să fac masaj cardiac? Avea puls. Stopul cardiac cred că s-a instalat în ambulanță. Aproape de spital. S-a început masajul cardiac și imediat am ajuns.

Ați putut să dormiți azi noapte?
Nu, nu. E cumplit. Nu se poate așa ceva. E inuman că s-a întâmplat așa ceva. Nu pot să cred. Nu pot să accept. Nu…Nu știu. Am 30 de ani în fotbal. S-a întâmplat odată, dar nu am fost prezent. După o săptămâna a decedat Neamțu cu un traumatism cranian.

Ați fost acuzat de mama jucătorului că nu ați fost acolo.
Da. Nu. (Ușor încurcat) Adică nu am fost…Pe drum, spre antrenament. Nu… În cantonament, pentru că era prima sau a doua zi de cantonament… Nu mai rețin. Deci treburile organizatorice, cu masa, cu astea, era antrenor Florin Marin…(Oftează) A trebuit să schimb masa, rămăsesem cu directorul hotelului și apoi m-am dus spre stadion. Spre stadion mi s-a spus. Du-te la spital că s-a lovit Neamțu! Și, am fost la spital…

Căutând pe internet, am găsit un articol din 2007. Ați fost acuzat după o vizită medicală la INMS de către singurul specialist cardiolog de acolo că fotbaliștii nu fac examene amănunțite la inimă, în cabinetul lui. Ați avut o ceartă.
Știu incidentul…

V-a spus atunci să nu ajungeți să pățiți ce ați pățit cu Hîldan.
Da, da. Știu incidentul. Activitatea la INMS nu o organizăm noi. Acolo efectuăm vizita medicală. S-a decis…Pentru că erau doi medici. Unul care făcea cardiologie până a venit doamna doctor și doamna doctor.

Doctorul care făcea nu era cardiolog.  
Crede-mă, crezi că întreabă cineva: „Dă să văd dacă ai specializarea!”? Era doctorul care făcuse ani de zile cardiologia la toți sportivii României. La loturile naționale și echipele de club. Pentru că erau foarte mulți jucători…la doamna doctor era și aparatura cealaltă. Era aparatura pentru probe de efort cu ajutorul studiului gazelor. Câțiva jucători. Nu au făcut toți. Vreo trei patru au făcut în alt cabinet.

Doctorul Adriana Maria Marinescu spunea că lui Hîldan nu i s-a făcut niciodată o investigație serioasă la inimă.
Se pot studia fișele.

Ați amenințat-o că îi faceți plângere la minister. I-ați făcut?
Nu. S-a discutat cu directorul pentru că a început să țipe. A avut un comportament foarte necivilizat. S-a discutat cu directorul și asta a fost tot.

La următoarea vizită, jucătorii au fost consultați de ea?
Da, tot timpul la doamna doctor. Chiar suntem…ne respectăm. Am mers și înainte, dar doar un grup.

Colaborarea cu doctorul Marinescu este în regulă?
Da.

„Le dau minerale jucătorilor. Fără injecții!”

Cât de complexă a fost examinarea cardiologică a lui Ekeng?
În momentul în care vin jucători de culoare, e o particularitate. Diferit față de rasa albă. Prin recomandarea doctorului cardiolog se face un eco-cord. Pe 12 ianuarie am făcut vizita, pe 14 am făcut acest eco-cord la o clinică specializată.

Ce clinică?
La Medas, e clinica aflată în colaborare cu Dinamo. Rezultatul a fost în regulă.

Ce diferă la jucătorii de culoare?
Prin studiu, s-a văzut că la EKG traseele lor au anumite valori. Cam la 90 la sută dintre jucătorii de culoare. Absolut toți jucătorii de culoare pe care i-am avut au avut aceste modificări și am făcut un eco-cord prin care încercam să depistăm dacă sunt modificări la nivelul cordului.

Ați găsit vreo anomalie?
Nu. La absolut niciun jucător.

Ekeng a prezentat vreun simptom vreodată?
Crede-mă. După ce s-a întâmplat, am stat și… Iartă-mă, mă uit la telefon, mă sună Gabi Torje…Am stat și m-am gândit. Nu pot să afirm că a avut vreodată ceva. Stare de oboseală…De două zile stăteam în cantonament. Fiind final de sezon, nu le-am dat medicamente. Le-am dat doar susținătoare de tip carbohidrați. Hapurile ălea care sunt de dezhidratare înainte și după antrenament.

Ce medicamente le dați jucătorilor?
Vitamine, minerale. Nu sunt medicamente diferite. Susținătoare.

Doctorul Bătineanu, stânga, îi acordă îngrijiri medicale lui Cristi Munteanu

Le faceți injecții?
Nu! Nu. Sub formă de băuturile pe care le beau ei. Prafuri care se dizolvă și comprimate.

…
Am stat și m-am gândit dacă a avut vreodată vreun simptom. Am vorbit și cu antrenorul azi noapte. „Băi, pur și simplu nu pot să înțeleg!”. Era într-o stare de sănătate aparent bună.

Analizele de sânge conțineau valori modificate?
Nu. Nu aveau valori modificate. Am și dat foaia către cei de la IML.

„Întotdeauna îți reproșezi lucruri”

Care fost ultima discuție pe care ați avut-o cu el?
Avusese la meciul cu Astra o contuzie. La coapsă, nimic special. L-am lăsat la alergare ușoară ziua de după, apoi s-a întors la antrenament. L-am întrebat cum e și mi-a zis: „Ok, ca va!”.

Vă întorc la momentul tragediei. Ambulanța avea difibrilator?
Nu pot să spun dacă a avut sau nu a avut. Nu știu ce se întâmpla în jurul meu. Îi făceam masaj cardiac și apoi s-au deschis ușile. Nu știu dacă aveau…I-au pus electrozii în ambulanță, i-au prins o branulă. Nu știu ce era, ser. Nu stai să vorbești cu nimeni. Am doar crâmpeie din cuvinte.

Credeți că ar trebui schimbat ceva în regulamentul de intervenție în cazurile din fotbal?
Procentajul de a fi salvat oamenii în situații de genul ăsta este foarte mic. Protocoalele trebuie făcute după o procedură care respectă niște timpi clari. Cei care intervin trebuie să facă un training lunar, să nu piardă antrenamentul. Dacă nu faci, pierzi un timp. Dacă pierzi un timp, s-a greșit ceva.

S-au pierdut timpi aseară?
Nu…(Oftează) Nu știu. Echipajul de ambulanță mi s-a părut mai speriat decât toți cei din jur. Jur. Eu cred că ei trebuiau să fie primii, să mă arunce la o parte: „Gata! Stop!”.

De ce moare un fotbalist la 26 de ani? Doctorii sunt suspectați că dopează fotbaliștii.
Știu, se va spune că doctorul de Dinamo face, drege. Să vă spun ceva. Știința medicală este încă incompletă. Sunt foarte multe cazuri de deces în care nu se depistează cauza. Atunci se pune generic termenul de stop cardiorespirator. Moarte subită. Apare de la sugari până la bătrâni. Sunt cauze care nu pot fi depistate încă. Acum, făcându-se autopsia, probabil se va găsi ceva. Trebuie să treacă o cauză. După 30 de ani, cred că faptul acesta că se întâmplă la sportivi tineri…Ei sunt la limita dintre normal și patologic. Sportul de performanță îți modifică complet toate sistemele.

Vreți să spuneți că sportivul merge pe o ață subțire?
Exact. Cordul unui sportiv e modificat. La fondiștii de schi sunt și 30 de bătăi pe minut. În mod normal, pulsul este între 60 și 80. Cordul lor devine atât de puternic, ca un culturist care-și dezvoltă inima. În timpul efortului, inima unui sportiv împinge o cantitate de sânge care are nevoie de 20 de bătăi la un om normal. Cordul lor e un cord mare. Se cheamă cord de sportiv. Apoi, intervin factori. Emoționali, climaterici.

Care a fost primul lucru pe care l-ați făcut când ați ajuns acasă?
Nici n-am ajuns acasă. M-am dus la cantonament. Stăteam așa și mă gândeam. Sunt momente în care nu vrei să auzi pe nimeni și să te trezești pentru un an.

Veți schimba ceva în rutina dumneavoastră de doctor după acest deces?
Nu mă mai pot apuca de nimic în momentul ăsta. Mi se pare că nu mai sunt în stare să fac ceva. Nu mai am încredere în ceea ce știu eu că fac.

Vă reproșați ceva?
Întotdeauna există ceva să-ți reproșezi. Am ascultat și eu emisiunile. Ce să spun…Nu știu (se blochează).

Copiii de mingi plâng în hohote. Nimeni nu s-a gândit să-i ducă de la fața tragediei

Ce vă reproșați?
Poate trebuia să…chiar nu…

Poate trebuia să…?
Trebuia să…chiar dacă avea puls…nu știu…v-am auzit că spuneați că trebuia să fac… Mi-am zis: „Ia uite, mă, trebuia să fac și asta!”.

Trebuia să faceți ce?
Resuscitările pe care le știam eu. Pe urmă…Nu știu, nu mă gândesc la ce se întâmpla după aia. Apoi, dacă se întâmpla ceva rău, eram acuzat că nu am respectat timpul. Că nu i-am lăsat pe cei de la ambulanță să-și vadă de munca lor. Nu știu…

Credeți că veți mai putea să faceți meseria asta de acum încolo. E al doilea jucător  mort la un club unde lucrați.
(Tace câteva secunde) Nu știu. Nu știu. E foarte greu. Nu știu.