INTERVIU | Daniel Isăilă, despre fotbalul românesc, filosofia sa de joc și calificarea în grupele Europa League: „De la Răzvan Lucescu am furat meseria”

Daniel Isăilă este antrenorul momentului în Liga 1. Tehnicianul de 42 de ani este lider cu Astra în Liga 1, a calificat echipa giurgiuveană în grupele Europa League, iar în vara trecută a cucerit Cupa României și Supercupa cu Astra, primele trofee pentru echipa patronată de Ioan Niculae. ProSport a stat de vorbă cu tehnicianul Astrei înainte de meciul cu CFR Cluj, încercând să afle motivele ascensiunii liderului Ligii 1 din acest moment, dar și informații despre filosofia sa ca antrenor

• Isăilă a plecat în martie 2014 de la Astra, fiind înlocuit cu Florin Marin, dar a revenit în luna mai, câștigând Cupa și Supercupa
• Tehnicianul Astrei pune lipsa de performanță a fotbaliștilor tineri pe lipsa investițiilor în sectorul juvenil

Ați jucat fotbal aproape 20 de ani, pasul către antrenorat a fost unul, oarecum, normal? Sau v-ați apucat să antrenați din întâmplare?
Fotbalul mi-a intrat în sânge de mic. Pasiunea mi-a fost insuflată de tatăl meu, care a jucat fotbal la Brașov, la Carpați Brașov, fotbalul mic, însă, Divizia B și Divizia C înainte de Revoluție. Nu m-am văzut făcând altceva, iar pasul de la jucător la antrenor a fost, cel puțin pentru mine, unul perfect normal.

Cum e trecerea de la jucător la antrenor? Șocul trebuie să fie destul de mare…
Este destul de dificilă, e o experiență total diferită. Ca jucător, deși trebuie să te integrezi într-un grup, te preocupă propria persoană, însă ca antrenor ai o responsabilitate mult mai mare. Ai în lot 25 de caractere, de multe ori diferite și trebuie să te impui. Evident, cu unii trebuie să discuți mai mult, cu alții mai puțin, depinde de grupul pe care îl ai. Ori din acest punct de vedere, lucrurile stau total altfel, m-am convins de asta imediat.

Pe vremea când evolua la Rapid, Daniel Isăilă s-a duelat și cu Gheorghe Hagi, atunci la Galatasaray

Primii pași ca tehnician i-ați făcut la FC Săcele și FC Brașov, echipe care treceau prin momente dificile. Nu v-a fost greu să vă adaptați? 
Țin minte că mi s-a propus să fiu jucător-antrenor la FC Brașov, eram în liga a doua și eram într-un moment dificil. Pe moment, am fost încântat. Dar mi-am dat seama în scurt timp că este foarte greu să combini cele două posturi. Trebuie să fii atent și la cum te pregătești tu, dar să fii atent și la ceilalți și este o responsabilitate prea mare. Am început ca principal la FC Săcele, în 2006, am evitat retrogradarea, dar în 2007 am revenit la Brașov, ca asistent al lui Răzvan Lucescu. Ne știam de mult, am fost colegi la FC Brașov și la Rapid. Am stat împreună în cameră mult timp, ne-am împrietenit și atunci când el a venit la Brașov, mi-a propus să fiu secundul lui.

E obligatoriu pentru un cursant care dorește licența PRO de antrenor să asiste la antrenamentele altor echipe. Dumneavoastră unde ați mers în acest „cantonament” ?
Într-adevăr, am încercat să „fur” meserie de unde am putut.  Țin minte că atunci am fost la Stuttgart, la antrenamentele lui VfB, și am fost impresionat de ceea ce am văzut acolo.

Dar de la Răzvan Lucescu ce ați furat?
Practic, de la el am „furat” toată meseria, toată anticamera acestei meserii. Toate dedesubturile. Vorbim aici de tot ceea ce ține de pregătire: cum să urmărești un adversar, cum să analizezi punctele forte și punctele slabe ale adversarului, cum să pui la punct o perioadă de pregătire…Toate amănuntele de care trebuie să ții cont ca antrenor. Tot de la el am învățat să vorbesc cu jucătorii și să îi montez psihic înainte de un meci.

Isăilă nu e tipul de antrenor care să țipe la jucători, dar știe să își impună punctul de vedere în vestiar

Ce tip de antrenor sunteți? Cel care impune disciplină în vestiar sau unul care este mai prietenos cu jucătorii?
Și una, și alta. Îmi place să glumesc cu jucătorii, să le fiu apropiat, dar și să îi țin la respect. Depinde de situație, sunt situații și situații. Sunt unele momente în care trebuie să impui respect, să nu se întreacă măsura, pentru că jucătorii știu să profite mult de acest lucru. Uneori, sunt ca și copiii mici: când le dai un deget, tind să îți ia toată mâna. În toate trebuie să existe un echilibru, o limită a bunului simț. Fotbalul nu mai este atât de mult un sport de grup, s-a individualizat. Trebuie să ai grijă cu fiecare jucător, să îi maximizezi potențialul, iar acest lucru se face și prin relația pe care o ai cu el, să te comporți diferit cu fiecare, în funcție de caracterul lui: unul poate fi mai introvertit, altul mai volubil, altul mai tupeist…

Cât de greu e să ții în frâu un astfel de jucător, mai tupeist?
Depinde, depinde de multe lucruri. Fiecare om e diferit. N-aș putea să dau un exemplu, pentru că nu ar fi corect față de jucători. Dar ce am învățat în ultimii ani e că nu e bine să acționezi niciodată la primul impuls, la cald, pentru că ar fi vorba de o mutare radicală și atunci s-ar putea ca echipa să aibă de suferit. Există, astfel, momente în care trebuie să faci anumite compromisuri în interesul echipei, dar și al tău, ca antrenor. 

„Un antrenor de succes trebuie să fie și bun tactician și bun psiholog”

E adevărat că în cantonamente citeați cărți ale căror temă era psihologia?
Nu aș putea să spun că sunt foarte pasionat, dar ca antrenor e normal să fiu interesat de acest lucru, e o componentă extrem de importantă a meseriei. Nu știu dacă e mai importantă ca cea tactică, însă dacă nu reușești să le îmbini, atunci este foarte dificil. Succesul unei echipe depinde în fotbalul actual atât de componenta fizică, dar mai ales de cea psihologică.

Cât de greu e să îi motivezi pe jucători în momente dificile, precum o înfrângere dureroasă sau atunci când există probleme la echipă?
Sunt situații dificile, dar în momentul respectiv trebuie să conștientizezi că în tot răul există și o parte bună. Așa mi-am impus să lucrez, ca atunci când sunt momente dificile și situații în care, practic, nu mai ai scăpare, atunci să evoluezi la capacitate maximă. Atunci când gândești pozitiv și ești corect cu tine, viața te răsplătește.

La Sportul, Isăilă a avut pe mână o echipă cu mari probleme financiare

Spuneam de probleme la echipă pentru că ați lucrat la Brașov, la Sportul, acum la Astra, cu patroni cu care e greu să menții o relație în termeni buni pe întreaga perioadă a contractului…
Exact asta ți-am spus, trebuie să înțelegi fiecare om în parte și să îl iei așa cum e. Dacă încerci să îl schimbi, e foarte greu, aproape imposibil. Fiecare are calitățile și defectele lui și atunci trebuie înțeles. Așa cum sunt, de multe ori și critici, există și o parte generoasă, astfel că trebuie înțeleși.

„Am hotărât cu patronul să nu mai discutăm la cald”

La Astra ați avut un conflict cu domnul Niculae, în urma căruia ați părăsit echipa. V-ați reîntors două luni mai târziu…
(parează repede) Nu a fost un conflict! A fost doar o discuție puțin în contradictoriu, dar nu conflict, după un meci în care nu am obținut decât o remiză cu Oțelul Galați. Ne-am spus fiecare părerea și am ajuns la concluzia că ar fi mai bine să ne strângem mâna și să încetăm colaborarea. La nici două luni, am primit un telefon de la domnul Niculae, și am hotărât să revin, chiar el a recunoscut că a greșit. Ne-am înțeles de atunci să nu mai reacționăm niciodată la cald, să lăsăm să treacă o noapte peste noi și apoi să discutăm a doua zi. Altfel vezi lucrurile, când nu mai ești înfierbântat și nervos după rezultat.

Iar apoi decizia s-a dovedit a fi bună, ați câștigat Cupa și Supercupa României, ambele în fața Stelei, primele trofee din istoria Astrei.
Știam la ce mă voi supune, aveam încredere în băieți, știam foarte bine echipa și cred că ăsta a fost principalul meu avantaj. Suntem un grup foarte bun, cu jucători valoroși, care își depășesc performanțele și care au crescut mult. Meciurile cu Steaua nu au fost deloc ușoare, dar știam foarte bine cum joacă ei. De fapt, am avut „dubla” aceea din campionat în decembrie (n.r. – 1-1 la Giurgiu și 3-1 pentru Steaua la București), în care diferența a fost făcută de maturitatea Stelei. M-am uitat pe statistici și am văzut că cifrele au fost apropiate. Ei au profitat de greșelile noastre, de tensiune și de lipsa de experiență la acest nivel. Situația s-a schimbat în cele două finale, iar acum sper să îi învingem și în campionat. 

Care e obiectivul Astrei, acum că echipa e pe primul loc în Liga 1?
Suntem la început de drum, contează mai puțin că suntem lideri în campionat acum, trebuie să fim echilibrați. Vor fi foarte multe meciuri dificile, nu am jucat încă cu echipele puternice și va trebui să gestionăm aceste meciuri pentru că vom juca din trei în trei zile, iar fiecare meci e important pentru noi, fie că e vorba de campionat, Cupă sau Europa League.

Revenirea pe banca Astrei a lui Daniel Isăilă a coincis cu câștigarea Cupei și a Supercupei României

„Mentalul e cel mai important”

Într-un interviu acordat ProSport după turul de la Lyon, spuneați că e foarte greu ca jucătorii să se refacă după meciuri în acest ritm. Va fi o problemă și în următoarele luni?
Până la urmă, acesta e cel mai plăcut lucru. Ne pregătim pentru a juca din ce în ce mai bine, nu? Totuși, într-un ciclu săptămânal normal e o încărcătură foarte puternică, atât fizică, dar și psihică. Ori în această perioadă, în loc de anumite antrenamente, joci meciuri oficiale. Nu ne mai antrenăm atât de mult, dar avem meciuri și trebuie să îi aducem într-o formă fizică de top. La Astra lucrez cu Matteo Spadafora, un preparator italian, care are libertate din partea mea și avem o colaborare excelentă. În plus, într-o asemenea perioadă, factorul fizic e extrem de important. Și mai important e să ai un lot numeros, echilibrat valoric, echilibrat pe posturi, ca atunci când unii din jucători obosesc, ei să fie înlocuiți de jucători care sunt capabili să evolueze la fel de bine.

Cât de greu e, însă, pentru jucători să absoarbă o serie atât de lungă de meciuri fără pauză?
E foarte important să fie pregătiți din punct de vedere mental. Dacă de la cap pleacă lucrurile în regulă, atunci și comenzile pe care creierul le dă membrelor sunt bune și jucătorul își poate îndeplini potențialul. Eu încerc să discut cu ei și le transmit tot ceea ce v-am spus și dumneavoastră. În opinia mea, dacă ești pregătit mental, poți depăși și anumite probleme fizice, pentru că dorința de reușită te face să treci peste aceste mici probleme.

Aveți jucători de multe naționalități în lot – români, greci, tunisieni, brazilieni. Cum reușiți să vă înțelegeți cu toți?
Nu este ușor, vă dați seama. Cu unii discutăm în engleză, cu alții în franceză, ne mai ajută doctorul. Totuși, grupul este unit, în ciuda acestor bariere lingvistice.

O altă problemă pare a fi faptul că jucătorii Astrei locuiesc în București, se antrenează la Mogoșoaia și Giurgiu, iar meciurile au loc la Giurgiu. Nu e o pierdere de timp inutilă?
Noi am considerat, și aici a fost luată în calcul și părerea băieților, că cel mai bine e să stăm în București. Sunt mai multe posibilități aici și cred că e cel mai bine. Nu s-a plâns nimeni, deocamdată. La Mogoșoaia facem refacere, la Giurgiu intrăm în cantonament înaintea meciurilor.

Tehnicianul Astrei consideră că e impetuos necesar ca legea sponsorizării să fie modificată pentru ca fotbalul românesc să își revină

„România pierde mulți fotbaliști tineri din cauza problemelor financiare”

E greu să gestionezi un lot de 25 de jucători apropiați ca valoare, pentru că e normal ca toți să își dorească să evolueze cât mai mult?
Probabil că sunt și nemulțumiri, dar ei trebuie să înțeleagă că interesul e unul singur: ca echipa să meargă cât mai bine. Când nu te poți supune unor astfel de reguli, te autoelimini. E normal să te gândești și la tine, dar când lucrurile merg pe un făgaș normal, trebuie să profiți de fiecare șansă. E greu să satisfaci toți jucătorii într-un lot de 25, dar cred că eu le-am oferit șansele necesare: altora mai multe, poate unora mai puține.

Alexandru Ioniță a venit la Astra ca un jucător foarte talentat, dar n-a prins nici 100 de minute în acest sezon. Care e motivul absenței sale din „11”-le Astrei?
Din punct de vedere mental, e clar că mai are mult de lucrat. Din punct de vedere al agresivității, al responsabilității, el trebuie să înțeleagă că trebuie să crească.

E problema fotbalistului român tânăr asta?
Nu neapărat. Vedem în străinătate jucători care debutează la 17-18 ani și se impun ca titulari. Uitați-vă în trecut, câți jucători tineri debutau la 16-17 ani în Liga 1, erau foarte mulți. Dacă până la 20-21 de ani nu te impui ca titular, e foarte greu să te mai impui. Nu imposibil, dar foarte greu. Jucătorii tineri au foarte multe carențe, la nivel tehnico-tactic, dar și mental. Și de aici ajungem la problema sponsorizării, pentru că mulți fotbaliști tineri provin din familii cu potențial financiar redus, iar de aici sunt multe cazuri în care fotbaliștii tineri se lasă de fotbal.

Dar un alt fotbalist tânăr care a evoluat bine a fost Enache. Cum a evoluat el atât de mult, fiind chemat și la națională?
Pur și simplu, odată cu echipa. A avut jocuri din ce în ce mai bune, iar convocarea pentru meciul cu Grecia mi s-a părut normală.

Teoretic, la Giurgiu ar trebui să aveți tribune pline, dar lumea nu se înghesuie chiar atât de mult la stadion. De ce credeți că asistența nu e atât de mare în Liga 1?
Cred că e o problemă mai amplă a sportului românesc, nu doar a fotbalului. E drept, sunt si multe conflicte, scandaluri, care apar în presă. Dar nu avem nici o lege a sponsorizării bine pusă la punct. De-aia dispar valorile, de-aia dispar oamenii cu bani. Mulți potențiali finanțatori nu vor investi pentru că trebuie să plătească aproape dublu la stat pentru impozite. Ori în alte țări, în Europa de Vest,  în toate țările civilizate, vedeți legea sponsorizării cum este făcută. Ei sunt scutiți de anumite taxe, de anumite impozite, de aceea există interes pentru a susține sportul și anumite echipe. Acum, în România, nu mai există multe echipe. Când eu am început fotbalul, fiecare oraș avea cinci-șase echipe, indiferent de cât de mic era.

„Grupa campioanelor” în Europa League

V-ați gândit deja la meciul cu Dinamo Zagreb, din debutul grupelor Europa League?
Până la meciul cu Dinamo Zagreb, mai avem un meci cu CFR. Nu m-am gândit încă la meciul din Europa League, cu siguranță voi lua legătura și cu Răzvan pentru a-l chestiona cu privire la meciurile Petrolului din play-off, dar, repet, după meciul de sâmbătă cu CFR, unul foarte dificil. E adevărat, avem cel mai bun atac și cea mai bună apărare, și sper ca și după acest meci să rămânem în fruntea clasamentului.

Anul trecut ați fost aproape de calificarea în grupe, dar ați pierdut cu Maccabi Haifa în play-off. Ce ați învățat din acel eșec?
Acolo am respectat adversarul prea mult, la fel cum am făcut-o în primele reprize ale ambelor meciuri cu Lyon. Jucând meciuri ca acesta, cu miză, capeți experiență. Iar acea experiență ne-a ajutat, cumva, să fim mai concentrați în meciurile din acest sezon.

Cum a fost „dubla” cu Lyon. Nimeni nu v-a dat șanse înainte de cele două meciuri…
Cum să fie? Fantastic! După ce am analizat adversarul, am văzut că sunt o echipă puternică, dar am crezut că putem să îi învingem. Nu trebuie să le dai spații, pentru că au jucători cu viteză și tehnicitate remarcabilă. În discuțiile pe care le-am avut la pauză, și-au dat seama că putem învinge. Pentru că pe un fond de joc slab al nostru, noi ne-am creat trei ocazii bune de a marca. Nu am mai jucat direct, n-am interpretat bine fazele, pentru că noi căutam să verticalizăm imediat, nu să creăm un joc de posesie.

Isăilă și Dinu Gheorghe, un cuplu care i-a adus Astrei primele două trofee din istorie

Asta a mirat cel mai mult, că ați avut niște contraatacuri fulminante, în viteză.
(întrerupe reporterul) Pentru că asta pregătisem. Știam că Lyon e o echipă care urcă foarte mult cu fundașii laterali și acolo există spații foarte mari. Ei bine, noi jucam direct pe vârf, pe Fatai, care era destul de izolat și avea în permanență doi-trei oameni pe el. În prima repriză, noi ne-am dat seama că suntem în spate cu mijlocașii laterali, compacți, și nu jucam din aproape în aproape, iroseam mingi pe Fatai. Am schimbat asta după pauză și am marcat două goluri.   

Returul de aici cum a fost, ați spus că a fost cea mai lungă zi din viața dumneavoastră?
Să știi că în returul de aici ne-au surprins puțin, pentru că au schimbat registrul tactic. Din 4-4-2, cu mijlocașii în romb, au schimbat sistemul într-un 4-2-3-1 sau un 4-3-3, în care mijlocașii lor au coborât destul de mult pentru a bloca benzile. La pauză am discutat din nou, la fel ca în meciul tur, am schimbat puțin, pentru că ne-am retras foarte mult. Pe construcția lor, noi ne retrăgeam și cu Laban și cu Yahaya, ceea ce era foarte mult, pentru că nu aveam de ce să facem acest lucru. Ori în repriza secundă ei au mai urcat și am reușit ce ne-am propus.

O zi liberă pentru antrenorul Isăilă: la Brașov, alături de familie

Cum e grupa din Europa League? V-ați dorit cele mai puternice echipe, dar n-a fost cazul.
Sunt echipe foarte puternice, întâlnim doar echipe campioane. Salzburg e o echipă foarte puternică, foarte ofensiv, care marchează multe goluri. Pe Dinamo ați văzut-o în meciurile cu Petrolul, când a avut evoluții foarte bine, iar Celtic e o echipă britanică, cu multă experiență, dar trec printr-o perioadă mai grea. Ne propunem să reușim performanțe cât mai bune în fiecare meci, nu avem un obiectiv stabilit deja pentru finalul grupei.

Ce ar însemna o calificare a Astrei în primăvara europeană?
Enorm, îți dai seama. Și pentru mine, și pentru băieți ar cântări enorm. Nu se compară cu nimic aceste meciuri în Europa.

Și o ultimă întrebare, una mai personală. Cum arată o zi liberă pentru antrenorul Daniel Isăilă?
De foarte multe ori, ajung acasă și nu vreau să aud de nimic, să stau lângă fetele mele, lângă familia mea. Asta e ce îmi doresc mereu, pentru că ele fac multe sacrificii, vin când pot mereu la meciurile mele. Practic, mă duc acasă. Dar de multe ori nu am timp nici măcar pentru ele, sunt foarte obosit.