Tudor Gheorghe a vorbit despre „Știința” și despre moravurile unui sport care și-a pierdut candoarea.
„Ce meci al Craiovei mi-a plăcut? Asta e foarte simplu. Stai să-ți arăt ceva”. E finalul convorbirii cu Tudor Gheorghe, ne-am întâlnit la repetiția spectacolului „ Nu se poate cu de toate”, care se va juca din nou la Cluj în noiembrie, pentru că interesul publicului e uriaș. Artistul scoate telefonul și-mi arată un mesaj. „Mi-a plăcut de-am murit. Îmi scrie așa>”. „Știința” a pierdut partida de la Bordeaux (0-1), dar s-a calificat în retur, 2-0, după prelungiri, într-o campanie ce a intrat în legendă. Craiova a fost subiectul principal al discuției, mai precis Universitatea, echipa căreia i-a scris și un imn, dar am povestit și despre influența nefastă a patronilor, despre derapajele galeriilor, despre spectacolele sale care promovează cultura într-un mediu populat de prost gust și creații îndoielnice. Tudor Gheorghe nu mai cântă de ani de zile imnul „O iubire alb-albastră” și nu mai e interesat de fenomen. Veți înțelege de ce. Înainte de a ne despărți, mai în glumă, mai în serios, a spus „poate trebuie să mă implic eu să renască Universitatea”. Sper că a vorbit serios.
Vă e dor de Universitatea Craiova? Nu mi-e dor de Universitatea Craiova.
De ce? Câtă vreme această echipă era a unei regiuni istorice, cum e Oltenia, când echipa aceasta era iubită și împinsă din spate nu doar de dragostea localnicilor, fiindcă la meciuri veneau oameni din toată țara, a meritat nu numai iubirea mea. E prima echipă care a avut un imn și eu l-am compus. Nici măcar nu aveau ei ideea că se poate ca o echipă să aibă un cântec. Am compus „O iubire alb-albastră”. Cântecul deschidea meciurile, îl cânta tot stadionul, era o încântare.
Cum v-ați hotărât să-l scrieți? Eram în relație foarte bună cu întreaga echipă. Mă duceam la antrenamentele lor, mă amuzam cu Nea Titi Teașcă, un mare antrenor de altfel.
„Echipa nu mai era a Olteniei, ci a unor interesați”
Teașcă a întinerit echipa, a contribuit la promovarea unor fotbaliști care au făcut istorie. A schimbat bine, i-a așezat extraordinar în teren. L-a luat pe Costică Ștefănescu, care era mijlocaș la Steaua, și a făcut din el fundașul numărul unu al României. Altă poveste! Atunci eu țineam la această echipă, o iubeam.
Ați fost printre spectatorii care-și aruncau căciulile în văzduh pe fostul „Central”? Nu, eu mă bucur altfel. Nu sunt omul care să urlu pe stadioane. Mă uit la un meci cu ochiul estetului, nu al fanului. Îmi place să văd în cenușiul care mă înconjoară un gazon verde unde aleargă niște băieți bine legați în diverse costume colorate. Mă interesează felul în care merg pasele, gândirea unui antrenor. Îmi dau seama imediat dacă există vreun fel de gândire. Am văzut meciuri mari, pe viu, în viața mea. Ei bine, câtă vreme această echipă nu a mai fost a Craiovei, a Olteniei, ci a fost ba a lui Nețoiu, ba a lui Dinel Staicu, ba a lui Mititelu, atunci, să mă ierte Dumnezeu, dar nu mai era Universitatea Craiova, era echipa unor interesați. Era a unor oameni care au vrut să câștige din echipa asta, bani în primul rând, și nu demnitate, bucurie, mândrie.
Spuneați că nu ați rămas în SUA pentru un milion de români, ca să nu-i abandonați pe cei 23 de milioane de acasă. Ce faceți acum cu suporterii „Științei”? Sincer să fiu, nu mă interesează, dar deloc nu mă interesează, pentru că nici suporterii nu mai sunt cei care erau. Sunt scârbiți și ei de felul în care se întâmplă ce se întâmplă. Mă enervează pe plan național această manevră foarte a dracului și foarte periculoasă. Câtă vreme li se plătește unor indivizi autocarul, transportul, să susțină echipa?! Înainte nu era așa ceva. A, vine șeful galeriei și se ceartă cu antrenorul? Ce e asta? În ce țară suntem? Vine șeful galeriei și pune condiții, că nu mai susține echipa! Du-te, tată, pleacă de aici! Cine sunteți voi? A, sunteți fani ca la Barcelona? Atunci plătește-ți abonamentul, fanule! Fii în tribună, chiar dacă e meciul bun sau prost. E altă mentalitate. Ă‚la stă în Anglia de 17 ani nu-l schimbă nimeni. La noi, pierde Ando un meci și… E de râs, ce ăsta e fotbal? Noi nu avem nimic și nu mă mai interesează fenomenul, pe cuvânt de onoare.
„Cum să-l dai afară pe Andone?” Nu vă mai uitați nici la meciurile internaționale? Mă uit, sunt un bun român, țin cu echipele care joacă în cupele europene. Am suferit cu băieții de la CFR, pe bune am suferit. Au dat dovadă de o putere de luptă extraordinară. Să reziști în vacarmul ăla de la turci! (Râde). Eu știu ce vorbesc. Am fost la un meci în Turcia, eu știu ce înseamnă, e dezastrul de pe lume. Să reziști pe ploaia aia nenorocită, să te bați cu publicul și cu turcii agresivi și buni, nu a fost un lucru ușor. Și aici începe nebunia.
Vi se pare firească despărțirea de Andone? Eu ce spun? El are toate șansele să ducă echipa în primăvara europeană, să-i aducă o sumă importantă domnului Paszkany.
În plus, a avut cinci victorii consecutive în Europa. Tu înțelegi? Și-l dai afară! Cum să faci așa ceva? La noi e posibil orice.
Ce părere aveți despre patronii de club? Ei v-au îndepărtat de fenomen? Nu ei, în general alienarea aceasta în care trăim. Nu mai poți să te duci cu soția să-i arăți un meci de fotbal. Nu poți să stai la meci lângă o femeie, că înjură ăștia! Asta este, s-a dus tot! Și patronii au o vină extraordinară. În primul rând că plătesc galeria și asta mi se pare absurd. Una la mâna. Doi la mână, inconsecvența în privința antrenorilor. Stau câteva zile și sunt dați afară. Se duce Neluțu Sabău la Rapid, face trei meciuri și-l dă afară. Stai, mă, puțin! Că nu ai timp nici să-ți dai seama cum e echipa.
De ce l-au dezamăgit Gică Popescu, Balaci sau Cârțu
De ce orașul Craiova nu face nimic pentru echipa de fotbal? Cum să spun? Cum face și Clujul pentru „U” Cluj. Acesta este răspunsul. Ce face Clujul, ce face primăria, ce face domnul Boc pentru Universitatea Cluj?
E vorba de tradiție, de istorie, de simboluri, de branduri importante pentru cele două orașe. Doamna Olguța Vasilescu a folosit în campania electorală chestia asta. O să facem, sunt alături, vom aduce echipa. Cum a ajuns primar, a zis că nu se poate băga, pentru că directivele FIFA interzic autorităților locale să se implice.
V-ați așteptat ca Universitatea Craiova să fie dezafiliată de FRF? Da, da. Eu mă aștept la absolut orice. Doi olteni au distrus echipa.
E grav că nu au decapitat-o comuniștii, ci a fost lovită de olteni. Au distrus-o Dragomir și Pițurcă! Asta e! Pițurcă a venit la Craiova, a văzut că nu se înțelege cu patronul. El a venit să dea un tun, să pună mâna pe brandul acesta.
Eu cred că Pițurcă a venit să facă treabă, dar nu a fost lăsat de Mititelu. Așa crezi tu? Nu prea cred! Cum să facă treabă Pițurcă?
Păi a venit cu bani, a plătit datorii, a ținut echipa până în iarnă. Asta știm noi.
Dar Mititelu ce a făcut din iarnă? Ce a făcut de când a venit. Nimic!
Credeți că Pițurcă a venit să pună mâna pe Universitatea Craiova? Asta a fost condiția, a fost o clauză în contract.
Bine, dar când lucrezi cu astfel de patroni, nu-ți iei măsuri de siguranță? Dar de ce te duci la un asemenea patron? De ce semnezi? Îl condamn în egală măsură și pe Pițurcă, așa cum l-am condamnat și pe Nețoiu, când a plecat cu toată echipa la Dinamo. Așa cum a făcut acum Pițurcă, a plecat cu toată echipa.
Vă contrazic. Pițurcă a plecat, l-au urmat Găman și Bărboianu. Nu uitați însă că în iarnă Craiova a pierdut vreo zece jucători, pentru că Mititelu nu-i putea plăti. Asta e altă poveste.
Mititelu și-a căutat tot timpul alibiuri, vinovați, ca să justifice că nu a reușit nimic. Ba era primăria, ba erau arbitrii, acum e Pițurcă. Nu Mititelu spune că e Pițurcă de vină, eu spun asta, pentru că eu știu mai multe lucruri, pe care nu pot să ți le spun. Îi condamn în egală măsură și-i învinuiesc pe acești extraordinari fotbaliști și prieteni de-ai mei, cu care am și discutat. În locul lor, eu așa aș fi făcut. Ia mă, câți suntem capabili? Îi știu pe toți în ce situație financiară sunt. Dar tu, Gică Popescu, care datorezi enorm de mult acestei echipe, tu Ilie Balaci, care ai făcut ce ai făcut, tu Costică Ștefănescu, tu Cârțule, strângeți-vă, bă, odată! Faceți un Comitet Director și facem echipă. Gică Popescu, ia nu mai da nimănui timp de cinci ani din copiii tăi talentați și păstrează-i aici. Uite ce bine face Hagi! Vezi? De ce ăștia, ai mei, nu fac așa ceva? Și atunci, de ce să mă mai intereseze fenomenul fotbal?
A pierdut imnul scris pentru Pandurii
E adevărat că vi s-a propus sau doriți să compuneți un imn echipei Pandurii? Da, m-a sunat Condescu. L-am și făcut mai demult și era foarte frumos. Dar l-am pierdut! Era foarte mișto! L-am scris, text, note și l-am pus undeva și nu mai știu unde e. Acum, să-l mai facă încă o dată…Atunci a fost inspirația mea, mi-a plăcut. Eram supărat că în Oltenia nu mai aveam nici o echipă și am zis să o ajut pe Pandurii. Iată un fenomen extraordinar, ce înseamnă o simbioză între un patron de club și un antrenor de bun simț. Amândoi sunt foarte mișto. Grigoraș recunoaște că nu are echipă pentru titlu, dar dacă ăsta e campionatul românesc? Aștept să vedem când se sparge Steaua. Ar fi păcat, au început să lege jocul, dar domnul viitor senator în Parlamentul României… mai stai puțintel! Să-i bată cineva și o să vezi ce va fi. Echipelor din România le lipsesc psihologii, câte doi la fiecare echipă.
La noi persistă concepția că antrenorul e și psiholog. Nu, e o prostie! Ar trebui să fie doi psihologi. Unul să se ocupe de portar și de apărare, altul de partea de atac, să le insufle avânt. La noi face patronul ce vrea. Du-te, mă, de aici! Păi tu schimbi în timpul jocului și antrenori! De asta noi nu o să avem fotbal ca lumea multă vreme de acum înainte. Păi discutam cu Beldeanu, cu Aurică, mă întâlnesc în fiecare zi cu el. Plimbă un cățeluș pe acolo într-un trening vechi, se ocupă de copii. Zic măi, Aurică, mai avem copii? Nu mai sunt, Nea Tudore. Păi noi de mititei băteam mingea în curtea blocului, alergam pe tarlale. Ă‚știa sunt cu calculatorul în brațe și la 20 de ani îi vezi cocoșați.
S-a redus și numărul de sportivi. Nu mai există bază, nu mai ai de unde să alegi. Am fost în Anglia și stăteam într-un hotel în cartierul Chelsea. Și întâmplarea a făcut că am stat într-un hotel lângă stadion. Arena avea mai multe terenuri de antrenament. Într-o dimineață, pe o ceață londoneză, era deja toamnă, ploua, am stat ca prostul și m-am uitat la copii. Aveau copii de la patru ani care jucau fotbal. Atâta, mă, cât masa erau! Veneau îmbrăcați cu costume în culorile clubului, cu ghete de fotbal. Cei mici se comportau în teren, când dădeau un gol, ca fotbaliștii mari. Asta mi-a plăcut! Să vezi cum se bucurau, cum se aruncau pe burtă pe teren! Așa cresc, au condiții. Mă plimbam pe Copacabana, veneam seara după ce se curăța plaja. Se puneau două porți și mă uitam la ăștia mititei, desculți, cum jucau. Pe margine, cu trabucuri în gură și pălării Panama albe, în costume impecabile, burtoșii, cu inele pe mână, îi urmăreau. Asta făceau. Se plimbau și se uitau.
„Dobrin nu se uita la minge”
Impresarii urmăreau prada. Vedeau câte unul. Îl vedeau într-o seară, îl vedeau în seara următoare și-l chemau. „Ia vino încoace. Unde stai?”, îl întrebau. „În favele, în casă de carton”, răspundea puștiul. Vino maine cu taică-tu. Și venea brazilianul schilod și amărât și îi spunea că i-a plăcut copilul. „Ia o sută de dolari și semnează aici și ne ocupăm noi de el” Ă‚la zicea sărut mâna și semna contractul. Tu înțelegi? Așa ajunge Romario, așa ajunge Ronaldinho.
Să nu-l mai așteptăm pe noul Hagi? La noi, la Gică Popescu, au semnat părinții pe un milion și jumătate, după care, gata, sunt ai lui Nețoiu. Înjurau după 1989, ce idioți au fost comuniștii, cu „Cântarea României”, cu „Daciada”. Mă uitam la ei și-mi spuneam bă da tâmpiți trebuie să fiți, v-a luat Dumnezeu mințile! În artă s-au descoperit talente extraordinare, formația Divertis este produsul „Cântării României”. S-au afirmat cântăreți și actori. La fel a fost și în sport. Pleca o selecție de jos la nivel de comună. Se băteau doi țărănuși zdraveni la lupte, ridicau o buturugă la haltere. Punea un antrenor mâna pe el și făcea un Nicu Vlad, un Berceanu, un luptător. Nu mai putem scoate campioni, pentru că nu mai avem de unde să-i dăm.
Ați urmărit concursul de judo la Olimpiadă? Ați practicat acest sport. Cum să nu? Am avut ghinion, puteam să luăm aurul. Alina Dumitru, săraca, e genială! Judo nu e un sport de brute. Am urmărit-o, știam unde încearcă să se ducă, ce procedeu vrea să intre. Nu există fotbal fără inteligență. Ar trebui să fii cult, dar n-au timp băieții să citească Dostoievski și Thomas Mann. Există o inteligență a jocului. Eu nu cred că-l bănuiește cineva pe Dobrin de capacități intelectuale ieșite din comun, dar avea o sclipire și o inteligență în joc! Dobrin nu se uita la minge niciodată. Mingea era lipită de picior, el se uita în teren. Cu mâinile pe lângă corp, vedea cum merge jocul, dribla, nu se uita la minge. Ă‚știa-s fotbaliști!
Cum ați caracteriza un român într-o discuție cu un străin? Facem parte dintr-o categorie specială de oameni, dotați de Dumnezeu cu har creativ remarcabil în toate domeniile.
„Românul e harnic, dar dă-i un scop hărniciei”
Nu așa am fost învățați de propaganda din epoca trecută? E o realitate? Da, e real. Dacă nu avem posibilitatea să ne manifestăm creativitatea în alte domenii, suntem cei mai cunoscuți falsificatori de carduri, spărgători de bancomate. Vorbesc foarte serios. Unde îi pui, românii știu să facă șmecheria bine. Ia canalizează-i tu inteligența asta! E excepțional, gândește-te și la hackeri. Suntem un popor muncitor, românul e harnic.
Aici v-ar contrazice mulți. Românul e harnic, dar trebuie să-i dai un scop hărniciei lui. De ce suntem căutați în construcții, de ce suntem căutați oriunde sunt astfel de munci? Pentru că românul muncește! Dar să știe de ce muncește! El aici ce să facă?
Cum vă explicați succesul dumneavoastră? Nu promovați un stil commercial. Toată nebunia e că și eu sunt mirat de acest fenomen. Pe mine mă ajută foarte tare stupizenia programelor de televiziune și ce se promovează în general. Dacă ei nu au înțeles că lumea are nevoie și de lucruri de calitate, nu e vina mea. Ei cred că, dacă ieși pe scenă și-ți ridici poalele, râde lumea! Nu mai râde! E o cale facilă spre îndobitocire. În generația tânără nu sunt toți tâmpiți. Eu cred foarte tare în această generație. Publicul meu e compus în mare parte din tineri. Ei nu au unde să se ducă. Am găsit modalitatea de a promova cultura într-un mod mai comercial, dacă vrei.
„Craiova juca după cum o învățase Teașcă””
Mai faceți sport? Fac gimnastică de întreținere, nu există să nu fac. Vine o vârstă la care trebuie să ai grijă și de coloană. Nu poți să reziști pe scenă decât dacă nu faci nimic. Poți stai o jumătate de oră nemișcat în fața a 800 de oameni, dar nu prea ți-e bine. Nu merg la sală, am tot ce-mi trebuie. Eu am ganterele cu mine, îmi leg greutăți de picioare, nu pot altfel.
Ce a însemnat Craiova în istoria fotbalului românesc? Băieții erau de o puritate extraordinară. Nu se pervertiseră. Ei luau campionate și primeau de la Primărie nu știu cât și, din când în când, o aprobare de ARO. Teașcă a fost un antrenor genial. Și-au dat seama mai târziu. Toate echipele pe la care a trecut au făcut performanță după ce Teașcă a plecat. Mai discutam cu Tică Oțet. „Ce joacă, ăștia, Tică?”, îl întrebam. „Joacă ce le-a zis Teașcă”, mi-a răspuns Oțet. Zoli Crișan fugea de mînca pământul,se plimba mingea dintr-o parte în alta, aveam un mijloc de geniu, cum nu a mai avut România, erau Cârțu, Beldeanu, Balaci, Donose. Pasau și venea la sfârșit Cămătaru, care era un spărgător, și intra cu ei în poartă. Jucau la echipa națională rezervele de la Craiova! Știau foarte bine ce au de făcut. Păi trecea cineva de Deselnicu? Sau de Bumbescu?
„Mourinho, dacă vine să antreneze o echipă din România, nu are nici o șansă”
„Plecau cohorte, mii de oameni de la stadion, treceau prin fața casei mele, se opreau și cântau O iubire alb-albastră la Craiova e mereu”
„Românul meu de azi pune ochiul în pământ și fuge ca boul după minge. Pune unul piciorul pe minge, nu-l atinge, și cade, se învârte, face ca toți dracii”
„Nu poți să faci sport fără minte. N-ai cum!”
O iubire alb-albastră
Ținem cu echipa noastră, Și la bine, și la rău O iubire alb-albastră La Craiova e mereu, O iubire alb-albastră La Craiova e mereu.
Refren: Cântați și voi, Cântați cu noi, Să-i încurajăm întruna Pe cei buni și-ntotdeauna Alb-albaștrii sa fie cei buni, Pe cei buni și-ntotdeauna, Alb-albaștrii să fie cei buni Hai Craiova, Hai studenții, Suntem toți cu voi pân’ la sfârșit Hai Craiova, Hai băieții, Cu oltenii nu e de glumit
Râde soarele-n fereastră, Duce vântul din Craiova O iubire alb-albastră, Spre Ardeal si spre Moldova, O iubire alb-albastră, Spre Ardeal și spre Moldova
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER