INTERVIU EXCLUSIV | Povestea incredibilă a fundașului dorit de FCSB. O eroare medicală i-a interzis să joace fotbal, Ungaria l-a salvat și l-a vrut în națională, dar a ajuns să joace tot pentru România

Adrian Rus (22 de ani) a apărut, parcă de nicăieri, în fotbalul românesc. A venit din Ungaria, la Sepsi, iar Mirel Rădoi l-a folosit în 3 din ultimele 4 meciuri decisive ale campaniei pentru Euro. Acolo l-au remarcat și granzii din Liga 1. FCSB și CFR încearcă să-l transfere pe fundșul central. Fotbalistul ascunde o poveste impresionantă. O poveste despre eforturile pe care le-a făcut pentru a devenit fotbalist profesionist.

La 18 ani a leșinat, iar doctorii din România s-au speriat și nu i-au mai dat OK-ul să joace fotbal, cu toate că nu avea nicio afecțiune detectată la analize. A refuzat să accepte asta, a luptat aproape un an pentru cariera sa și a găsit înțelegere în Ungaria. Țara care l-a evaluat corect, din punct de vedere medical, l-a descoperit ca jucător. Maghiarii l-au vrut în națională, dar nu l-au putut legitima, iar astăzi Adrian Rus este fericit că poate să joace pentru România la europeanul de tineret. Fundașul care ar putea ajunge la FCSB povestește despre cât de mult și-a dorit să joace contra echipei pe care o simpatiza în copilărie, dar scoate în evidență și aspecte mai puțin cunoscute despre influența pe care o are Academia Puskas în Ungaria și despre cum este ajutată Sepsi de prietena din țara vecină.

Prosport: Adrian, unde ai început fotbalul?
Adrian Rus:La Satu Mare, cu Dacian Nastai. Aveam 6 ani și am mers la o școală de fotbal. Am jucat până la 18 ani la Satu Mare. M-am mutat la Liceul cu Program Sportiv, la antrenorul Mihai Sabău, până pe la 17, când LPS ne-a împrumutat pe mai mulți la Olimpia. Acolo am debutat în Liga 2, cu Tibi Csik antrenor.

Cum ai ajuns Ungaria? Ce s-a întâmplat?
Eram în vacanța de iarnă. Părinții mei lucrează într-o piață de antichități și într-o dimineață am mers la ei. Nu măncasem nimic și îmi luasem o plăcintă. Atunci am leșinat. Mi-am făcut toate analizele posibile, am fost la Cluj, la o clinică privată. Cei de la Satu Mare, de la Medicină Sportivă, nu mi-a mai dat voie să joc fotbal. Mi-au spus să merg la București, la Medicină Sportivă. Am ascultat, am plecat la București. M-a programat, Dumnezeul să-l ierte, Didi Prodan. Mi-au zis să nu mai fac fotbal de performanță, încă de la prima cameră de examinare. Erau 8 camere în total. Le-am făcut pe toate și nu mi-au găsit nimic, doar că nu îmi dădeau voie să joc. Îmi spuneau că oricînd se poate întâmpla, de la soare, de la efort… Mi-au cerut să fac un EEG (n.r. test pentru activitatea electrică a creierului) în somn. Am făcut și asta și tot m-au respins. Din ianuarie până în august am tot făcut analize.

„Eram distrus. Strângeam mingile din spatele porților”

Ce ai simțit când ți-au spus că nu mai poți juca fotbal?
Eram distrus. Mă simt făcut pentru fotbal. Am mers și la facultate pentru că spunea mama, dar nu mă gândeam să renunț la fotbal. Eu mă simțeam bine. Zilnic mergeam la Olimpia la echipa a doua, trăgeam la promovare la Liga 3. Mircea Bolba m-a încurajat mult. Mă lăsa să joc doar în 4 contra 2 și strângeam mingile din spatele porții. Nu puteam să renunț.

Și ai ajuns în Ungaria. Acolo ai primit acceptul medicilor?
Prin Mircea Bolba am ajuns în Liga 2 din Ungaria. Acolo am fost la un specialist și mi-a spus că pot să joc. Am discutat cu el și i-am povestit tot. Mi-a spus că se poate întâmpla, o dată în viață, oricărui om așa ceva. Acolo m-au lăsat să joc.

A luat-o de la zero, din Liga a IV-a a Ungariei

Ai mers la un club din liga secundă a Ungariei?
Am ajuns în Liga 2. M-au văzut și mi-au spus că sunt bun, dar că începe campionatul și să revin în iarnă. Mă gândeam că nu mă mai cheme niciodată. Am plecat la o echipă din Liga a IV-a, la 20 de km de Satu Mare. De 4 ori pe săptămână făceam naveta, mergeam la antrenament. Eram și la facultate la Cluj. Am jucat bine și am primit ofertă de la clubul cu care discutasem în vară.

Problemele dispăreau?
Încă nu (râde). Nici nu semnasem, eram în a treia săptămână de pregătire. Am jucat un meci amical și prim minutul 60 am simțit o durere la genunchi. Am continuat deși nu mai puteam de durere. Am fost la RMN și mi-au spus că meniscul trebuia operat. Ei însă mi-au pus contractul în față după o săptămână de la operație. Am jucat abia ultimele două meciuri din campionat.

Când ai început să te faci remarcat în fotbalul din Ungaria?
Au inaugurat stadionul. Noi mai jucasem acolo, dar nu era inaugurat. A venit Palermo și toate posturile din Ungaria au dat imagini de la meci. A fost transmis de DigiSport. Am jucat 60 de minute și după meci o grămadă de echipe din Liga 1 m-au ofertat. Am ales însă să rămân și am promovat cu ei. În prima ligă am jucat 30 de meciuri din 34.

„Am acceptat să joc pentru Ungaria. Nu mă simțeam bine pentru ce mi s-a făcut în România”

Te-ai acomodat greu în Ungaria? Știai limba?
Știam limba pentru că avea mulți prieteni maghiari și asta m-a ajutat mult. Când jucam în Liga 4 mi-a spus antrenorul să-mi depun actele pentru cetățenie. Contează mult acolo și în Liga 2 și în Liga 1 pentru că locurile străinilor sunt limitate. M-au chemat și în naționala Ungariei under 21 de două ori.

Și ai refuzat?
Am acceptat. Nu pot să spun că eram supărat pe România, dar nu mă simțeam bine pentru ce au făcut cu mine, pentru ce mi s-a întâmplat. Cetățenia mea a pornit însă de la străbunica, nu de la bunica și nu era de ajuns. În plus, trebuia să ai 3 ani jucați în Ungaria. Așa că am stat 2-3 zile în cantonament cu naționala Ungariei și și-au dat seama că nu am actele în regulă și că nu pot juca.

Acum, te bucuri că ai ajuns să joci pentru România, nu pentru Ungaria?
Acum mă bucur. N-a fost o alegere, dar probabil a fost soarta.

„Când Academia Puskas vrea un jucator, nimeni nu se mai bagă. M-au luat pentru Sepsi”

La Sepsi cum ai ajuns?
Eram bine văzut în Ungaria, după ce am promovat în prima ligă. Primisem o ofertă de la Sepsi, în urmă cu un an și jumătate, dar n-am vrut să mă întorc în România, pentru că știam condițiile de aici. Am retrogradat însă cu Balmazujvarosi. Am terminat pe locul 11, la egalitate de puncte cu echipa de pe locul 10, cu golaveraj mai bun și am învins în toate cele 3 meciuri directe. Ei au rămas însă în prima ligă pentru că aveau mai multe victorii. Așa e regulamentul la ei. În ultimul meci au jucat cu Videoton și au învins, pentru că Videoton a jucat cu juniorii. Politic cred că era tot. Nu doream în România pentru că acolo sunt alte condiții. Alimentație, condiții mult mai bune peste tot. Eram într-un oraș cu 18.000 de locuitori și era o bază incredibilă, care aici poate doar la Steaua și CFR se găsește.

N-ai avut oferte din Ungaria, înainte de Sepsi?
Puțină lume știe. În Ungaria, când Academia Puskas vrea un jucător, nimeni nu se mai bagă. Așa stau lucrurile acolo. Pe mine mă doreau cei de la Academia Puskas ca să mă dea împrumut la Sepsi. N-am avut încotro, n-am vrut să rămân în Liga 2 și am ales Academia Puskas. Eu sunt împrumutat la Sepsi, pe doi ani. Mi-au spus la negocieri că ei m-au luat pentru Sepsi. M-am ridicat de la masă și am ieșit. I-am întrebat ce e asta. Cum să-mi zici că nu am nevoie de tine? Le-am spus că vreau în altă parte și că o să le demonstrez că o să le pară rău.

„Mi-au spus că mă doresc, dar nu jucam. Am avut noroc cu Mirel Rădoi, care a crezut în mine”

Până la urmă ai acceptat, dar la Sepsi nu ai jucat în primele 14 etape. Cât de greu ți-a fost?
M-au sunat cei de la Sepsi să vin să-i ajut, că o să joc meci de meci și eram foarte dorit. Chiar dacă mulți spuneau să nu mă întorc în România, am acceptat din acest motiv. Era bine și pentru imaginea mea și pentru națională. A trecut o etapă, două, trei, zece și eu nu jucam. Mă gândeam să caut echipă sau să vorbesc cu cei de la Academia Puskas să mă ia înapoi.

În ultimele 5 etape ai jucat?
Am și avut noroc cu naționala și cu Mirel Rădoi, căruia îi mulțumesc foarte mult că a avut încredere în mine. Am vrut să îi demonstrez și lui și tuturor.

„Țineam cu Steaua, în copilărie. Visam de când eram mic să joc cu Steaua”

Cu FCSB ai acceptat să joci mijlocaș central.
Nu puteam să spun că nu vreau să joc cu Steaua. Visam de când eram mic să joc cu Steaua.

Erai stelist sau dinamovist în copilărie?
Stelist.

Se vorbește că ai putea ajunge acolo. Te-ai simți pregătit?
Îmi plac provocările. Cred că aș fi pregătit, cu o pregătire bună în iarnă. Deocamdată sunt la Sepsi și îmi doresc să joc cât mai bine aici.

„Vreau să am meciuri în picioare. Nu pot să merg la Euro cu două sau trei meciuri”

Te-ai bucurat sau te-ai speriat când ai văzut grupa de la Euro?
M-am bucurat că ne-am calificat. Grupa nu este imposibilă, tragem tare și o să fie bine. Ca să ajung jucător bun trebuie să mă lupt cu cei mai buni.

Crezi că ar fi mai potrivit un transfer pentru tine acum sau după Euro?
Nu știu ce să spun. Mi-aș dori să joc mai mult. Să am meciuri în picioare și să fiu pregătit pentru Euro. Acolo trebuie să am meciuri. Nu pot să merg la Euro cu două sau trei meciuri în picioare.