Adrian Mutu (41 de ani) are misiunea de a califica echipa națională U21 la Campionatul European 2021. Din cauza pandemiei de coronavirus, planurile noului selecționer de la tineret au fost amânate pentru moment.
În acest timp, ProSport l-a provocat pe „Briliant” la o discuție despre viața sa din afara fotbalului. Acesta povestește ce i-a transmis tatăl său în momentul în care a plecat de la Pitești la București, cum a ajuns de la Dacie și ceas Fossil la Bentley și Rolex și dezvăluie care sunt oamenii pe care i-a apreciat și care l-au format atât ca jucător cât și ca antrenor.
Golgeterul all-time al echipei naționale povestește și de ce era bun la matematică în școală, de câte ori a fost dat afară din clasă de către profesori, dar și locurile sale preferate din marile orașe în care a jucat: Milano, Verona, Florența sau Londra.
PROSPORT: Adi, dacă nu ai fi jucat fotbal ce meserie crezi că ți s-ar fi potrivit?
Adrian Mutu: Băi, nu știu. Chiar nu m-am gândit niciodată la asta. Întotdeauna m-am văzut fotbalist și am fost concentrat tot timpul pe acest obiectiv. Gândește-te că am început să dau cu piciorul în minge de la trei ani și la șase ani m-am dus la fotbal. Ăsta a fost visul meu și doar atât.
Cum era Adrian Mutu la școală?
Eram un băiat cuminte. În general, n-am avut probleme la școală, nu am creat probleme. Chiar am fost un elev mediu spre bun. Până în clasa a noua m-am dus normal la școală și am intrat la liceu cu media 8,41. Am fost al doilea sau al treilea ca medie. La matematică chiar am luat o notă bună, 9,07. A fost cumva firesc pentru că tata este informatician-matematician. După aceea, bineînțeles, că am făcut saltul la echipa mare și școala a trecut pe planul doi.
Ai fost dat afară din clasă pentru că nu erai cuminte la ore?
Nu-mi aduc aminte, pe cuvânt! (râde) Probabil o dată sau de două ori pentru că în clasa a noua deja eram în clasă jucători de fotbal și îți dai seama că eram puțin mai neastâmpărați.
Ce materie îți placea cel mai mult la școală și care te enerva?
Matematica îmi plăcea, fiind influențat cumva de tata. Materia care mă enerva cel mai tare și pe care nu o înțelegeam deloc a fost chimia.
Mister Cornel Dinu spunea că pentru jucători este foarte importantă lectura pentru a-și dezvolta creierul, fapt care îi ajută și în joc. Ce rol a ocupat lectura în viața ta de până acum?
Da, are dreptate Mister. Sincer să fiu, când eram mic nu am citit prea mult. Câteva cărți, acum însă am încercat să compensez pe cât posibil. Când găsesc un subiect care mă interesează în mod special, caut cărți pe acea temă pentru a aprofunda.
Ce citești cel mai mult în perioada de izolare?
Nu doar în această perioadă, ci de când m-am hotărât să fiu antrenor am început să citesc în 90% dintre cazuri numai cărți dedicate antrenoratului. Este o perioadă de acumulare pentru mine și încerc să învăț cât mai mult.
Cum a fost trecerea de la Pitești la București, când ai venit la Dinamo în 1998?
Am fost foarte uimit de București. Am venit dintr-un oraș frumos, dar nu foarte mare. Mi se părea un oraș mare. Nu am avut timp mult la dispoziție pentru că am stat un singur an și eram foarte prins cu Dinamo. În același timp eram și foarte controlați de club, deci nu puteam să fac mare lucru. Ce m-a impresionat cel mai mult a fost numărul mare de oameni pe care îi vedeam pe străzile Capitalei.
Care a fost prima ta mașină?
La 18 ani, atunci când am luat carnetul am avut o Dacie.
Pasiunea ta pentru ceasuri este recunoscută. Care a fost primul ceas pe care ți l-ai luat și care sunt modelele tale preferate acum?
Primul ceas pe care mi l-am cumpărat a fost un Fossil. L-am luat de la Pitești și era un ceas normal, foarte ieftin, potrivit bugetului meu de atunci. Recunosc că sunt pasionat de Rolex și Audemars Piguet, modelele clasice. Cred că acum, la vârsta mea, un Rolex Daytona e chiar ok. Nu-mi mai plac ceasurile mari de 44 de milimetri. Pentru mine e perfect un diametru de 41 de milimetri, să pot să îl port și la ținute casual și la costum. Dacă înainte aveam 20 de ceasuri, acum am cred că cinci sau șase.
La ce vârstă ai fumat prima țigară?
La 21 sau 22 de ani.
Acum fumezi și trabucuri. Îți plac în mod special?
Aaa, nu! Fumez din când în când, dar foarte rar. Nu pot să spun că mă pasionează.
Care este vinul tău preferat?
Prefer vinul roșu. Masseto îmi place cel mai mult, e un vin din Toscana. Este foarte bun și foarte apreciat în Italia.
Care este cel mai frumos oraș în care ai locuit în perioada în care ai jucat fotbal?
Firenze! Este un oraș frumos și plin de istorie, dar nu neapărat de asta mi-a plăcut în mod special. Acolo m-am simțit cel mai bine și cel mai apreciat de suporterii din Italia.
Spune-ne câte un loc care ți-a plăcut din orașele în care ai jucat: Milano, Verona, Londra și Florența.
La Milano, Piața Domului. La Verona, normal că e frumos balconul Julietei, unde mergea Romeo. Eu vedeam direct balconul Julietei din apartamentul în care stăteam la Verona. În Londra mi-au plăcut Piccadilly Square și Palatul Buckingham. La Firenze e altceva! Trebuie să vezi tot orașul! Neapărat să treci pe la Ponte Vecchio, să vizitezi muzeul Uffizi, unde este expusă arta pe care o deținea familia Medici. E frumos și tunelul care trece prin Ponte Vecchio și care aproape înconjoară orașul. Nu mai vorbesc de Dom! Este un oraș superb.
Îți amintești la ce vârstă ai avut prima iubită?
La 17 ani am avut prima mea prietenă, nu pot să îi spun iubită pentru că ar fi prea mult.
Cum este soțul Adrian Mutu?
Încerc să fiu un soț iubitor, pasional și înțelegător. Un soț pe care să se poată baza soția mea. Fiind la a treia soție, am învățat din greșelile pe care le-am făcut în căsniciile anterioare și am decis să fiu un soț pe care Sandra se poate baza și în care poate avea încredere.
Daca te-ai întoarce în timp și ai avea un dialog cu tânărul Mutu care tocmai își pregătește bagajul pentru a pleca de la Pitesti la București, ce i-ai spune?
Asta e simplu! I-aș spune ce mi-a zis și mie tata în acel moment: „Du-te și fii cel mai bun!”.
Ai fost vreodată în depresie? Daca da, cum ai reușit să treci peste?
Am avut și eu ca toată lumea supărări și momente grele. Am încercat să mă motivez singur, nu m-am dat bătut niciodată. Asta s-a și văzut, cred. Întotdeauna am revenit și am fost mai bun ca înainte.
Ai simțit depresia de după retragerea din activitatea de jucător pe care o simt mulți fotbaliști?
Nu am simțit-o pentru că în momentul în care m-am lăsat mi-am dorit să fac acest lucru. Nu mai eram motivat. În primele luni mă simțeam bine după care am început activitatea la Dinamo ca manager general, așa că nu am avut timp de regrete.
Unde te vezi peste zece ani?
Nu știu unde o să fiu, dar voi fi antrenor și sper că am să fiu unul bun.
Ți-e frică de bătrânețe?
Nu mi-e frică de bătrânețe și nici de părul alb. Important este cum îmbătrânești și cum ai grijă de tine!
Numește trei oameni care te-au inspirat în viața ta!
Am să îți spun patru! E vorba de Cornel Dinu, Cesare Prandelli, Hagi și Zidane. Mister a fost, după părerea mea, unul dintre cei mai buni antrenori din România. Am fost foarte impresionat pentru că avea metode foarte avansate pentru acea perioadă, în 1999. Prandelli m-a inspirat mereu, a fost și este alături de mine. Hagi și Zidane mi-au plăcut foarte mult cum jucau, ce stiluri aveau.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER