Interviu spectaculos cu Mihai Guriță | Omul care l-a făcut pe Gică Popescu să regrete că a revenit în fotbalul românesc a lucrat la o firmă de transport din Italia, iar acum e secund la Foresta

Mihai Guriță, 46 de ani, actualul antrenor secund al lui Petre Grigoraș la Foresta, a vorbit pentru ProSport despre partida elevilor săi cu Dinamo din optimile Cupei României, dar și despre meciul care l-a făcut să-i pară foarte rău că a marcat două goluri și a contribuit aproape decisiv la plecarea lui Gică Popescu atât de repede din Ștefan cel Mare.

În 2002 ”Baciul” a ales să semneze cu Dinamo, deși Dinel Staicu, patronul de pe atunci al Universității Craiova, l-a dorit în Bănie. Evident că suporterii Științei l-au considerat imediat pe fostul căpitan al naționalei un trădător, iar ulterior Gică Popescu a recunoscut public că a făcut o mare greșeală după ce a ales să joace la Dinamo, mai ales că experiența respectivă s-a terminat foarte rău pentru el, după doar câteva partide.

Mihai, urmează un nou meci al tău cu Dinamo, acum din calitate de antrenor secund, ce amintiri ai?
Acum sunt antrenor secund la Foresta, dar cred că știu unde vrei să duci discuția. Însă să știi că atunci chiar îmi era rușine de faptul că în fața mea era marele Gică Popescu, iar el a prins un meci atât de slab. Nu vreau să mă laud, dar nu a putut să mă oprească. Am dat două goluri și îmi aduc aminte că cei din galeria lui Dinamo au început să îl înjure pe nea Gică.

Îi spui nea Gică, deși el are 52 de ani, iar tu 46, nu?
Pentru mine este și va rămâne nea Gică. Va rămâne marele căpitan al naționalei României și al Barcelonei. Îi voi purta toată viața mea un mare respect acestui fost mare fotbalist de talie mondială. Și chiar îmi pare rău că în acel meci eu am prins o zi mare, iar el una atât de slabă. Cu un ochi râdeam, iar cu altul plângeam. Însă, cred că și Vali Nastase nu l-a ajutat cum trebuie în acel joc. Eu chiar i-am zis pe teren că îmi pare rău, dar trebuia să îmi fac datoria pentru Oțelul.

Incredibil! De ce nu a făcut schimb de tricouri cu Gică Popescu

Ce îți mai aduci aminte din acel meci jucat împotriva lui Gică Popescu?
Vă spun sincer că am vrut să fac schimb de tricouri cu nea Gică, dar mi-a fost teamă că cei din conducere mă vor pune să plătesc tot setul de echipament. Așa era regulamentul la noi la Oțelul, plăteai de nu te vedeai dacă descompletai echipamentul. Acum îmi pare rău că nu am făcut schimb de tricouri cu acest fost mare fotbalist al României. Am avut șansa să joc împotriva  omului care a fost căpitan la Barcelona și am plecat acasă cu mâna goală.

Prietenii tăi ce ți-au spus după acel meci?
După meci prietenii mi-au spus că mai mult ca sigur l-am pensionat pe Gică Popescu, iar după  partida cu Oțelul el mi se pare ca a mai jucat un singur meci pentru Dinamo și ulterior a reziliat contractul. Apoi a mai jucat câteva luni la Hanovra și acolo a fost ultimul său angajament.

Ai vreun alt mare regret din cariera de jucător?
Am avut și bucurii, nu doar regrete. Așa este viața de fotbalist. Am jucat cu Oțelul în cupele europene și cu Farul în Cupa Intertoto. Însă regret că nu mi s-a dat șansa la Steaua să demonstrez că merit să joc și eu la o echipă de asemenea calibru. Semnasem cu Steaua în 2007, dar am stat acolo doar trei săptămâni. Am avut ghinion că a plecat Cosmin Olăroiu la arabi, iar când a venit Gică Hagi la Steaua am fost repede scos din joc de el. Hagi și-a adus oamenii lui, iar pe mine m-a împrumutat la Buzău.

La o altă mare echipă din România ai mai avut șansa să joci?
Da! M-a dorit domnul Adrian Mititelu la Universitatea Craiova, dar nu mai știu de ce a picat atunci transferul. Eu de mic am ținut cu Universitatea Craiova, iar acum le țin pumnii strânși jucătorilor domnului Mititelu să promoveze în Liga 2. Pentru mine echipa dânsului este adevărata Universitatea Craiova.

„După ce am terminat cu fotbalul am plecat în Italia, iar acolo am muncit ca dispecer la o firmă de transport”

Cum ai ajuns antrenor secund la Foresta?
După ce am terminat cu fotbalul am plecat în Italia, iar acolo am muncit ca dispecer la o firmă de transport. În cele din urmă m-am întors în România și am preluat niște grupe de juniori, iar acum sunt antrenor secund la Foresta. Urmează să mă înscriu la Licența B.

Are Foresta vreo șansă în fața lui Dinamo?
Tot orașul vorbește despre acest meci. Eu sper să aducem o nocturnă mobilă la Suceava. Dinamo are prima șansă, dar noi nu ne vom da  bătuți. Vom lupta din primul până în ultimul minut. Îmi doresc să se umple până la refuz stadionul. Din păcate avem o formă așa mai oșcilantă. Suntem pe locul cinci în seria noastră, dar azi prindem un meci bun, iar maine jucăm prost. Totuși, Cupa României rămâne competiția marilor surprize.