Interviu spectaculos cu Ousmane N’Doye, cel mai rebel străin care a jucat vreodată în România: povești cu Charalambous de la Vaslui, cum l-a bătut pe Zicu și cine a trădat pentru ca FCSB să câștige titlul? „În vestiare erau clanuri care schimbau antrenorii”. EXCLUSIV 

Ousmane N’Doye, unul dintre cei mai rebeli, dar și valoroși străini care au evoluat vreodată în fotbalul românesc, împlinește, vineri, 47 de ani. Senegalezul care a trecut pe la FC Vaslui, Dinamo, Astra, Săgeata Năvodari sau ASA Târgu Mureș a oferit un interviu spectaculos pentru ProSport.

Un dialog în care senegalezul povestește, fără perdea, episoade știute și neștiute din vestiarele formațiilor pe la care a trecut.

Africanul vorbește săptămânal cu Elias Charalambous, colegul său de cameră de la Vaslui, îl laudă dezvăluie cum l-a bătut pe Ianis Zicu după un meci internațional al lui Dinamo și cum i-a făcut de râs Dan Petrescu pe colegii lui la pauza singurului meci în care actualul tehnician de la CFR Cluj a stat pe bancă la Târgu Mureș.

N’Doye face declarații șocante legate de incredibilul joc în care formația ardeleană a pierdut campionatul în ultima etapă, după o partidă greu de înțeles, pe teren propriu și cu titlul pe masă, în fața Oțelului.

Ousmane N’Doye împlinește 47 de ani. A construit un teren de fotbal în Senegal și vrea să aducă jucători în Superliga. Povești și dezvăluiri cu cel mai rebel străin care a trecut vreodată prin fotbalul românesc. EXCLUSIV 

Salut, Ousmane! La muți ani și spune-ne, te rugăm, cum te simți la 47 de ani?

Sunt un copil bătrân, așa cum îmi spunea Viorel Hizo, nimeni nu vrea să îmbătrânească, dar știi cum e, nu ai de ales.

Ce faci, unde ești, cu ce te ocupi?

Când am plecat din România m-am dus în America. Am stat un și jumătate și m-am gândit ce pot să fac eu cu viața mea. Fotbalul a trecut și mi-am zis să dau ceva înapoi, să investesc pentru cei din țara mea. Și m-am hotărât să fac un teren de fotbal de la zero, iar de un an e gata. Se află în cartierul în care locuiesc, unde am crescut și am copilărit. După ce l-am terminat, m-am dus la școala de antrenori și mi-a luat licența.

Cât ai investit?

Nu, banii nu sunt importanți, nu pot să vin și să mă laud, eu mereu am spus că în viața mea nu contează banii, vreau să am prieteni, să am oamenii aproape. Sunt 100 de copii care se antrenează aici, de la 4 ani, la 14. Lucrez cu încă trei antrenori care, la rândul lor, au licență. Terenul se numește „OS 78 Arena” și școala de fotbal „OS 78 Footbal”.

Când ai fost ultima oară în România?

Imediat după Pandemie, am trecut pe la Târgu Mureș, am stat puțin, eram în drum spre America. Dar mi-e dor de România, mă! Mi-e dor! România face parte din viața mea, vorbesc, în continuare, românește. Spune tu… nu vorbesc bine?

Ba da, te descurci. Și când ai jucat aici, de fiecare dată la interviuri ai vorbit în limba română, ai învățat repede… 

Normal, numele meu nu este Ousmane, pe mine mă cheamă Osmănescu Mihăiță. M-a botezat Hizo. Când am timp liber iau telefonul și sun. Pe Dani Coman, pe Wesley în Brazilia, pe Lucian Sănmărtean, am vorbit cu el în ultima vreme, pe Charalambous, antrenorul de la Steaua, pe MM Stoica. Cu Charalambous vorbesc în fiecare săptămână, îl felicit de fiecare dată pentru ce face ca antrenor la Steaua. E tare, e bun, e șmecher.

Voi ați fost colegi la Vaslui… 

Colegi de cameră la Racova, e un prieten foarte bun al meu. Am multe amintiri cu el. Era de trei luni în România și își dorea să învețe limba română. Și i-am spus: „frate, lasă, că ai timp, dacă nu știi ceva, vii la mine”. Și el: „Ousmane, how can i say this, this, this”. Și, la un meci, Charalmbous trebuia să facă un pas înainte și să paseze, dar el a rămas pe loc. Cum Hizo nu vorbea engleză, a țipat la el în română: „Cara, Cara… du-te, du-te, du-te!”. Și el s-a oprit pe teren și a întrebat: „Unde?”. Am căzut pe jos de râs, el nu înțelegea ce zice Hizo și s-a oprit.

Spune-mi, te rog, care a fost prima ta impresie când ai ajuns la Vaslui?

Când am venit era noapte și am rămas șocat. La șase dimineața am auzit ceva afară, cloc, cloc, cloc. Ce e asta mă? Am deschis geamul și am văzut o căruța. Și eu credeam că doar în Senegal mai există așa ceva, că doar noi avem. Căruță, mă, frate! A fost prima noapte a mea la Vaslui. Cloc, cloc, cloc, uite calul. M-am trezit și mi-am sunat un prieten în Senegal și i-am povestit. Ăla m-a făcut nebun, nu mă credea, m-a întrebat unde e România? În prima săptămână mi-a fost greu, dar după m-am obișnuit. Era 2008.

Mi-ai spus de Charalambous, colegul tău de cameră de la Vaslui, dar vreau să te întreb și de Marius Șumudică, cel care ți-a fost antrenor la Vaslui și la Astra. Ce impresie ți-a lăsat?

Mori de râs, mori de râs cu el. Nu am văzut niciodată un antrenor ca Șumudică! E foarte deschis și e deștept. El vede valoarea jucătorului. Știu că mulți spun că e cu două fețe, dar e foarte deștept, ia tot de la jucători. El știa tot ce făceam în Vaslui și ce îmi plăcea de el? Îți spunea în față: „Știu tot ce faci, nu vreau probleme, spune-mi ce vrei, îți spun și eu ce vreau”. Unde am jucat cu el, am dat satisfacție, m-a pus căpitan, știa ce pot. Am avut multe meciuri în care nu am fost la cantonament, jur! Mă chema în cantonament, dar la 11 sau 12 plecam.

„Când l-am văzut prima oară pe Gigi Becali am întrebat un coleg dacă e președintele României”

Cât ai jucat aici ai avut, mereu, cuvinte frumoase despre Gigi Becali, ai spus că e prietenul tău. La un moment dat a vrut să te ia la FCSB, de ce nu ai ajuns acolo?

Mi-a plăcut foarte mult de Gigi, pentru că e un om sincer, dar pe mine nimeni nu a putut să mă cumpere în România. Nici Porumboiu la Vaslui, nici Borcea la Dinamo, nici Niculae la Astra, nimeni, am fost așa cum mi-a plăcut mie, eu și Dumnezeu, atât! Pentru că spun tot ce văd la oameni. Când l-am văzut prima oară pe Gigi la televizor, cu palatul lui, am crezut că e președintele României. Zic, uite, ăsta are palat, sigur e președinte. Și am întrebat un coleg de la Vaslui. A râs ăla de mine de nu se mai putea opri. „Bă, nebunule, ăsta e președintele de la Steaua”. Mie îmi plac oamenii care au personalitate, responsabilitate, iar orice se face în România, Gigi e implicat. Nu pot să-l uit când l-am văzut cu bastonul, când a mers sus acolo, cum se numește mă?

Muntele Athos!

Da, da, am murit când l-am văzut cu bastonul pe lângă măgar. Am zis că aș fi mers și eu cu el, de ce nu, respect toate religiile.

Spui că nu ai fi putut lucra cu Gigi Becali, de ce?

Am avut ofertă, știu. Problema este că eu nu sunt un om care merge în spatele cuiva, nu! În viață am un singur contract, cu Dumnezeu. Dar cum eram eu văzut în România, nu puteam fi un jucător la Steaua. Spuneau că nu sunt serios, că ies în oraș în fiecare noapte, că nu respect antrenorul, că nu vin la cantonament, că fac ce vreau. Iar eu eram deja murdărit înainte să vin la Steaua. Și dacă mă duceam, toți ar fi așteptat să fac ceva. Și dacă eu așa trăiesc, am regulile mele. Atunci dacă merg cu tine, respect regulile tale, cum și tu trebuie să respecți regulile mele. Și atunci, crezi că aș fi putut să joc la Steaua?

Ousmane N’Doye povestește cum l-a bătut pe Ianis Zicu în vestiar după un meci internațional al lui Dinamo 

Apropo de reguli. Ce s-a întâmplat la Cluj, când erai la Dinamo și, după un meci, ai plecat noaptea din hotelul în care era cazată echipa împreună cu Djakaridja Kone, iar apoi a ieșit un scandal imens. 

Hai să-ți spun adevărul. Asta s-a întâmplat pentru că am pierdut meciul cu CFR, dacă băteam, nu era nicio problemă. Acolo a fost ceva intern, în toată săptămâna înainte de meci. La Dinamo erau fotbaliști cu mare valoare și fiecare era fotbalist de marcă, de echipa națională. Și la echipă s-au format clanuri, clanul a, clanul b, clanul c. Și dacă antrenorul nu-l joacă pe unul din clanul a, toți se supără, eu am văzut asta foarte bine. Planificasem înainte de meci cu Djakaridja Kone și cu Yssouf Kone (n.r. jucătorul celor de la CFR), ei erau prieteni din copilărie, să mergem la Yssouf acasă. Nevasta lui știa că avem meci și ne-a invitat să ne gătească mâncare africană. Toți au spus că am mers la club, dar am fost acasă la el, am și zis când am plecat din hotel, am anunțat, Florin Prunea era acolo. Djakaridja mi-a zis că nu mergem, că nu e bun momentul, pierdusem. Și i-am zis: „care e,mă, momentul bun? Câte meciuri ai câștigat, alea nu contează? Contează ăsta pe care l-ai pierdut?”. Am chemat un taxi și am plecat cu treningul lui Dinamo pe noi. Unii au scos minciuni, că ne-am schimbat la Kone acasă, ne-a dat pantofi și haine să mergem în club. Au făcut multă gălăgie și le-am spus în față colegilor mei: „Bă, voi credeți că eu dacă vreau să ies, mă feresc. Mă îmbrac în fața voastră și plec, tu ai contract, eu am contract, nu trebuie să îmi spuneți voi ce să fac, de-asta avem președinte la club”.

Se știe că ești un jucător rebel. S-a scris că la Târgu Mureș ai avut un conflict cu Ianis Zicu, iar la un antrenament l-ai fi lovit și, după, te-a lovit pe tine Gabi Mureșan. Care e adevărul?

Nu la Târgu Mureș a fost problema mea cu Zicu, a fost la Dinamo. Sau acolo a început. Când am ajuns la Dinamo, jucătorilor nu le plăcea de mine. Să nu crezi că spun că erau rasiști, nu! Nu le plăcea, pentru că, așa cum ți-am spus, în fiecare echipă există grupuri. Căpitanul are grupul lui, altu are grupul lui și tot așa. Și Zicu nu mă plăcea, avea atitudinea lui, așa e când nu joci, te duci la unul și-i spui ceva, te duci la altul să-i spui altceva. La un moment dat nu am mai putut. Aveam meci cu Sturm Graz în Europa League. Înainte de joc, la plimbare, el spunea tot felul de lucruri și m-am întors, m-am uitat în ochii lui și i-am zis că am auzit. Erau Gabi Tamaș, Niculescu, Pulhac, iar Zicu le tot transmitea lucruri de mine: „uite-l pe ăsta, ce ochelari are, ce căști are…”. Și l-am rugat să fie atent, să aibă grijă cu mine, că nu vreau avem probleme. Atunci Tamaș, care era prietenul meu, mi-a spus să stau liniștit, să o las așa. Și am lăsat-o. Însă Zicu tot a comentat. Eram foarte supărat și mie nu-mi place să fiu supărat, că sunt în stare să fac orice. Îmi bătea inima repede. Când m-am întors în cameră am plâns și m-am rugat la Dumnezeu să mă ajute să fac un meci bun și, pe urmă, o să rezolv problema mea cu Zicu. Îmi era teamă că aveam inima încărcată și nu o să pot juca bine.

Ai plâns din cauză că l-ai auzit pe Zicu ce vorbea de tine?

Da, da. Zicu era nefericit, cred că antrenorul l-a exclus din lot atunci, nu știu exact. Iar el, în vestiar, făcea atmosferă, nu își dorea ca echipa să câștige meciul. Jur! Dacă azi vin în România și mă pui în fața lui Zicu, eu o să-i spun lucrurile astea. El și câțiva jucători nu au vrut ca noi să câștigăm meciul. Și după meci, după ce noi am învins cu 1-0, a venit în vestiar și se bucurat cu noi. Stai, frate, ce e asta? Și întreabă tu la Dinamo, l-am bătut în vestiar? Nici voi nu ați auzit asta! Întreabă-i pe jucători. Zicu a venit să dea mâna cu mine și i-am zis să se ducă, apoi l-am luat, pac, pac. Nimeni nu a zis nimic, pentru că grupul lui știa ce a făcut el. De acolo noi nu am mai avut relație bună. După a venit la Târgu Mureș și a mai fost ce a mai fost. La Târgu Mureș, eu am fost primul jucător important care a venit în liga secundă. Eram la Săgeata Năvodari în primul eșalon și am plecat Târgu Mureș. Mi-am redus salariul să merg acolo, toți îmi spuneau că sunt nebun, că am renunțat la salariu mai bun, dar am vorbit cu Daniel Stanciu, care era președinte și mi-am dat cuvântul. Tot ce s-a construit la Târgu Mureș a început cu mine.

• Ianis Zicu nu apare în lot în meciul despre care Ousmane N’Doye, Sturm Graz- Dinamo, 0-1, partidă disputată pe 17 septembrie 2009

Cum așa?

Cum? Îți spun eu, toți jucătorii care au venit la Târgu Mureș, președintele a vorbit înainte cu mine. Eu am ajuns într-un moment greu și, în numele meu, au venit și alții, mai mulți, tot mai mulți. Târgu Mureș, cu toată lipsa de modestie, s-a făcut pe numele meu.

Cum a pierdut ASA Targu Mureș titlul pe care l-a avut în mână? N’Doye lansează acuzații dure la adresa colegilor săi

Dacă mi-ai spus de Târgu Mureș, te întreb de acel campionat nebun, când ați pierdut titlul în ultima etapă, pe teren propriu, învinși de Oțelul, o echipă care era retrogradată ș nici măcar echipamente nu avea, le-ați dat voi. Mulți au spus că ală a fost un meci ciudat, că au fost jucători care parcă au vrut să piardeți campionatul.

Nu e adevărat! Cine ar vrea să piardă campionatul? Îți spun ceva, în fotbal trebuie să faci lucrurile onest și să spui adevărul, sunt sincer, că nu vreau să vorbesc la telefon despre ce s-a întâmplat la Târgu Mureș în meciul cu Galați. Vreau să vin în România, să merg la televizor, să vă explic tot ce s-a întâmplat în săptămâna partidei. Mie nu mi-e frică de nimic. La telefon pot să vorbesc și, după, să vină alții să spună că nu e adevărat. Eu fac pariu, vin în România, mergem la televizor și sunăm pe fiecare să vedem dacă ce spun eu e adevărat sau nu.

Ce s-a întâmplat?

Am pierdut meciul din cauza lui Ciobotariu (n.r. Liviu Ciobotariu). Te întreb eu, câți antrenori am schimbat la Târgu Mureș? Când am fost în Liga 1, în fiecare două luni, trei luni, schimbam antrenorul. De ce?

Asta să-mi spui tu, te rog!

Pentru că jucătorii spuneau să facem antrenamentele cum ne place. Vedeți ce jucători au fost acolo: Sepsi, Gabi Mureșan, Stăncioiu, Mutu, Zicu, Hora, Feussi, Voiculeț, Bumba, Brandan, toți puteau să fie căpitani.

Și de ce spui că din cauza lui Liviu Ciobotariu ați pierdut acel campionat?

Pentru că jucătorii au făcut echipa. În ultimele patru meciuri, jucătorii au făcut echipa. Căpitanul mergea cu grupul lui și-i spunea antrenorului cu ce echipă să joace. Vorbeau cu Mister, iar el, de frică, bagă echipa așa cum au vrut ei, pentru că jucătorii spuneau clar, dacă nu faci asta, tu pleci direct și vine altul. Au fost jucători care schimbau antrenorul, dacă nu făcea ce voiau ei, nu se antrenau 100%. Eu nu am făcut parte din grupuri și povestesc sincer. Să-ți spun un secret.

Te rog! 

La Târgu Mureș erau probleme cu banii, iar când am câștigat Supercupa, cu Steaua, la Constanța, până la ora 11 dimineața în ziua meciului, nu aveam jucători.

Cum adică nu aveați jucători?

Toți au zis că nu intră pe teren dacă nu le dă banii. Eu le-am spus să intrăm și, după meci, vedem ce facem. M-au rugat să nu-mi bat joc de ei, dacă eu nu am probleme cu banii, ei au și, dacă le dau banii, intră, dacă nu, nu o vor face. Și așa am câștigat Supercupa cu Steaua, dimineață nu eram, seara am luat trofeul.

„Ăsta am fost, am deranjat cu felul meu de-a fi, dar când am intrat pe teren, am dat 100%” 

De-asta a și plecat Dan Petrescu, el practic a antrenat un singur meci la Târgu Mureș, în acel joc la Constanța…

Dan Petrescu spunea de mine că stau în Senegal la plajă și o să ia măsuri când mă întorc. Citeam în fiecare zi în ziar declarațiile lui, că nu respect echipa, că nu vin, că toți sunt obosiți în cantonament, iar eu stau pe plajă. Și când m-am întors, după primul antrenament, m-a chemat în biroul lui și mi-a zis: „tu o să joci în finală” (n.r. meciul de Supercupă). După prima repriză a intrat în vestiar, a înjurat pe toată lumea, a urlat, iar mie mi-a întins mâna. Singurul! Și zice: „nu vă e rușine? O lună am stat în Turcia în cantonament și a venit ăsta de pe plajă, din Senegal și joacă mai bine ca voi!”. Ăsta am fost, am deranjat cu felul meu de-a fi, dar când am intrat pe teren, am dat 100%.

Vreau să revin la felul în care ați pierdut titlul cu Oțelul, tu mi-ai spus că jucătorii făceau echipa, dar pe ce te bazezi când declari asta?

Hai să îți spun. Înainte de meciul cu Oțelul, eu știam echipa. Patrice Feussi era polițistul meu. El era cu toate clanurile din vestiar, mergea cu toții, era băgat în toate grupurile. Dacă spuneau ăia ceva de mine, venea și mă anunța, „vezi ai grijă, că ăsta a zis așa, ăla așa”. Și râdeam de el și-i spuneam că e nou în România, nu știe cum merg treburile. Eu eram deja de mult timp, eram deja român, cunoșteam tot. Și mă tot atenționa să stau liniștit. Era colegul meu de cameră și, înainte de meciul cu Oțelul, mi-a spus: „facem pariu că mâine nu ești titular?”. Atunci am fost suspendat câteva etape după meciul cu Steaua, eu și Gabi Mureșan. Iar când am revenit, jucătorii au mers la Ciobotariu și i-au zis că au jucat foarte bine în meciurile în care eu am fost suspendat și că nu e bine să schimbe și să mă bage pe mine. Îți dau cuvântul meu de onoare că așa a fost. E normal așa ceva? Eram căpitanul echipei, am fost acolo primul, din divizia B și mulți au avut încredere să vină la Târgu Mureș datorită mie. Înțelegeam dacă antrenorul venea la mine să îmi spună: „Ousmane, echipa a mers bine fără tine”, dar nu așa, jucătorii să meargă în ședință antrenorul și să-i spună pe cine să bage și pe cine nu.

Dar de ce crezi că au reacționat așa colegii tăi?

A fost o săptămână gândită prost, nu am abordat cum trebuie, toți credeau că o să avem un meci facil, liniștit. Președintele Maior (n.r. viceprimarul Claudiu Maior) a venit la vestiar cu trei zile înainte și ne-a spus să avem grijă, să nu luăm meciul ușor, dar ei nu au vrut să audă de mesajul lui. Și așa a auzit Feussi, că ei vorbeau că eu nu o să joc titular, spuneau că ei fac echipa. Dacă vin în România vreau să facem o emisiune la televizor, să-i sunăm pe toți care au zis că eu să nu joc. O să-i spun pe toți! Puteam să ies atunci, să plec acasă și să vorbesc în presă, să spun că ăsta, ăsta și ăsta au mers la antrenor și i-au spus ca eu să nu joc titular, dar făceam rău. Au făcut-o pentru că cel care trebuia să joace în locul meu, era din clanul lor. Simplu.

• Osumane N’Doye a intrat în minutul 82 în meciul cu Oțelul Galați, partidă încheiată cu victoria gălățenilor, formație retrogradată la ora partidei. ASA Târgu Mureș avea nevoie de victorie și ar fi câștigat titlul care, în cele din urmă, a fost cucerit de FCSB.  

L-a înfruntat pe Liviu Ciobotariu. „Tremura, era fricos, m-am întors și am plecat”

Liviu Ciobotariu nu ți-a spus nimic, nu a vorbit cu tine înaintea meciului?

În ziua meciului, cu o oră, două înainte, când eram la rugăciune, a venit secundul lui, Iordache și mi-a zis că antrenorul vrea să-mi vorbească. Știam ce o să-mi spună, el nu mă mai chemase niciodată. „Ousmane, ce faci, cum ești?”. Nu știa că eu știu că nu o să joc. I-am spus că foarte bine. Mi-a transmis că sunt un jucător excepțional, un căpitan, un lider de echipă, dar s-a gândit să mă lase pe bancă și să intru pe parcurs. M-am uitat în ochii lui: „Mister, eu sunt jucătorul lui Târgu Mureș și știu tot ce se întâmplă la echipă, nu ești tu cel care vrei să mă lași pe bancă! Avem meci acum, eu peste patru ore pot să îmi iau bagajele și o să plec acasă și să spun la televizor tot ce se întâmplă. Dacă nu vrei să mă bagi, nu mă băga, stau pe bancă, dar de ce nu-ți asumi responsabilitatea?”. Tremura, era fricos, m-am întors și am plecat, a fost ultima dată când l-am văzut pe Ciobotariu. Am stat pe bancă. Și i-am spus lui Sergiu Hanca, pe care l-am înlocuit, înainte de joc, că nu avem cum să câștigăm meciul. Poți să-l întrebi!

 A fost cea mai mare supărare pe care ai trăit-o în România…

Nu, nu. Să te uiți pe imagini, toți plângeau după meci, eu nu am plâns. De ce să o fac din moment ce eu știam că Oțelul ne bate, pentru că tot ce s-a întâmplat, nu era corect, iar în fotbal, când nu faci lucrurile cum trebuie, Dumnezeu te pedepsește.

Vreau să terminăm haios și te rog să-mi povestești cum te-ai pierdut în pădure, la Poiana Brașov, când erai în cantonament cu Dinamo?

Asta da amintire! E ceva ce doar doctorul știe, eu dacă alerg ușor, obosesc, e de la inimă. Am un ritm pe care trebuie să-l țin. Am făcut niște grupe de 7 jucători, gupa mea era ultima. Au plecat pe rând și am luat-o mai tare, obosisem de la inimă. Urmăream urmele din zăpadă ale celorlalți jucători, dar, la un moment dat, am văzut trei drumuri, în față, în dreapta și în stânga. Și cum am luat-o eu, am luat-o prost. Am alergat până am ajuns la drumul pricipal, m-a claxonat un autobuz, alergasem vreo două ore, eram deja în Brașov. M-a văzut un domn și m-a întrebat ce fac acolo, dacă joc la Dinamo, că eram în echipament. „Mă cheamă N’Doye și sunt de la Dinamo”. „Bă, nebunule, tu ești N’Doye? Cum ai ajuns, mă, aici?”. I-am explicat omului că m-am rătăcit, că am plecat din Poiană, prin pădure. Și ăla și-a făcut cruce. „Ai coborât tot muntele, dementule!”. M-a adus cu mașina la hotel, a ieșit din mașină și le-a spus jucătorilor că m-a găsit pe drum. Au râs toți de mine, mi-au zis că au crezut că m-a mâncat ursul. Când eram în pădure, a survolat un elicopter și eu făceam cu mâna, credeam că mă caută pe mine. Mi-a fost frică, îmi era frig, eram ud, însă au fost amintiri frumoase, chair dacă antrenorul Țălnar intrase în panică.

Mulțumesc, Ousmane și, din nou, „La mulți ani!”

Mulțumesc și salut toată România. La vară vin acolo, am câțiva jucători pe care trebuie să-i aduc în România, fotbaliști tineri, buni, ieftini, 19, 20 de ani, sunt pregătiți să joace în orice moment.