INTERVIU TULBURĂTOR cu Florin Niţă, la Praga: „Aveam degetele îngheţate în tenişi. Puneam pungi şi eram varză, dar am strâns din dinţi pentru visul meu!”. Ce spune de Becali şi cum îi laudă pe Rădoi şi Contra! EXCLUSIV

ProSport l-a întâlnit la Praga pe Florin Niță, probabil unul dintre cei mai serioși și mai sufletiști oameni care au îmbrăcat vreodată tricoul echipei naționale.

Portarul Spartei are în spate o poveste de viață emoționantă, care l-a învățat valoarea muncii și a modestiei, iar acum își trage seva din energia pe care i-o dau soția Laura și copiii Andrei și Maia.

ProSport continuă seria materialelor realizate în Cehia și, după dialogul sincer și direct pe care l-a avut la Liberec cu Alexandru Băluță, este rândul lui Florin Niță să se destăinuie cititorilor noştri.

E greu de găsit în fotbalul românesc actual un personaj care să inspire mai mult decât goalkeeperul Spartei Praga. Trecut prin toate greutățile prin care poate să treacă un om de 32 de ani, al doilea portar al echipei naționale a răspuns călduros invitației ProSport la un dialog despre viață și sport.

Familia îi dă putere

La întâlnirea programată chiar înainte de meciurile pe care România le va disputa contra Suediei și Spaniei, Niță nu a venit singur, ci alături de Laura, Andrei și Maia.

În timpul dialogului cu ProSport, fotbalistul cu șase trofee în palmares e ușor crispat. Se vede că nu vrea să creeze nicio controversă, dar în același timp încearcă să fie cât mai sincer, deschis în timp ce răspunde la absolut orice întrebare îi este pusă.

Se emoționează vizibil doar atunci când vorbim despre piedicile pe care viața i le-a trimis ieri pentru a-l transforma în bărbatul care este astăzi. Un sportiv dedicat și o sursă de inspirație pentru tineri, dar și un tată şi un soţ special, care stă în capul mesei unei familii reușite.

ProSport: Salut, Florine! Spune-ne, te rog, cum e Praga, cum îți place?
Este un oraș destul de frumos, dar nu am apucat să-l văd pe tot, pentru că nu am timp de vizitat. Pe lângă apartamentul unde locuim, sunt două sau trei parcuri foarte mari și prefer să-mi plimb copiii acolo.

Se fac doi ani în februarie de când ești aici. Ești fericit?
Sincer să fiu, dar sincer, sunt undeva la mijloc. Nu sunt în totalitate fericit. Sunt pentru că am făcut acest pas pentru binele familiei, al copiilor. Dacă nu erau ei, cu siguranță nu plecam de la Steaua.

Interviu tulburător cu Florin Niţă: „Aş fi rămas să mă lupt cu Andrei Vlad. Am crescut cu Steaua şi iubesc această echipă”

Era totuși destul de greu să rămâi, pentru că atunci s-a oferit o sumă importantă pentru tine și, la fel ca și acum, se încerca promovarea lui Vlad, nu?
Nu vreau să comentez acest subiect, dar știi cum e: după două, trei, patru sau cinci meciuri în care apăra acea persoană, nu știi cum reacționa sau ce evoluții avea și aș fi avut șansa mea. Aș fi rămas să mă lupt pentru ea.

Asta și pentru că – fapt cunoscut – erai un fanatic al echipei?
Eu am stat în Prelungirea Ghencea timp de 17 ani. Iubesc această echipă de mic copil și o iubesc în continuare. Am crescut în spiritul ăsta al echipei Steaua, am deschis ochii cu această echipă.

Bănuiesc că urmărești în continuare meciurile…
Evident, evident! Fiecare meci. Dacă nu sunt acasă și sunt în deplasare sau pe drum, mă uit pe telefon tot timpul la rezumat sau la scor în direct.

Tu ai prins o perioadă…
Bună!

Senzațională aș zice.
Senzațională, exact!

„FCSB e Steaua! Gigi Becali a scos bani, dar a şi băgat! Dacă nu era el, echipa o lua în jos”

Ultima perioadă senzațională din istoria acestei echipe. Acum, când te duci la un meci cu o echipă mai modestă, te trezești cu 500-700 de oameni în tribună. Voi, care ați jucat acolo, cum vă simțiți când vedeți atmosfera asta în jurul echipei?
Fotbalul este un sport care trebuie susținut de toată lumea pentru că e sportul rege, dar nu numai d-asta. Este un sport pe care toți copiii își doresc să-l practice. E o plăcere să vii la stadion și să-ți susții echipa. Legat de ce-ai spus tu, nu e chiar atât de plăcut să vii să vezi tribunele goale.

Nu te simți fotbalist când vii la stadion, intri pe teren și vezi tribunele goale. Dar ce putem face noi? Suntem niște jucători. Intrăm pe teren indiferent de câți suporteri sunt sau indiferent de condițiile meteo. Noi suntem plătiți să intrăm pe teren și să ne facem treaba.

Încă nu mi-ai răspuns: e FCSB Steaua sau nu?
Da, FCSB este Steaua. Eu așa zic.

Referitor la Gigi Becali nu aș vrea să comentez prea multe. Este business-ul dânsului și eu cred că tot ce a făcut până acum a fost în primul rând pentru echipă și în al doilea rând pentru el.

 

A ajutat foarte mult echipa asta când i-a fost greu, atunci când s-a produs schimbarea (n.r. – în 2003). Dacă nu o ajuta atunci, se putea…

 

Nu aș putea să zic că s-ar fi ales praful, dar neavând finanțare de nicăieri, se putea duce în jos.

 

Dânsul a băgat foarte mulți bani, a și scos, dar e vorba aceea: o mână o spală pe alta. A ținut echipa asta cu ștacheta sus – Florin Niță, portar Sparta Praga

Interviu tulburător cu Florin Niță: „În Cehia e pe bătaie, nu pe mingicăreală. Iar asta face diferența”

Chiar dacă Sparta nu e în cea mai bună perioadă a ei…
(Ne întrerupe sigur pe el) Încet, încet ne revenim.

Da, e adevărat. Ce voiam să spun e că fotbalul ceh pare să meargă din bine în mai bine, drept dovadă ce face Slavia…
Și echipa națională a câștigat împotriva Angliei. Anglia nu a mai pierdut în meciurile de calificare de mult timp și cehii au făcut o surpriză foarte plăcută.

Ce e diferit între fotbalul românesc și cel din Cehia? Ce fac ei bine și noi nu?
În primul rând, este o diferență de ritm între campionate. Asta e părerea mea. La un meci între o echipă din top și una slab clasată te poți aștepta la orice surpriză, joci de la egal la egal.

Nu e ca și cum zici «Mamă, joc cu ultima clasată și nu e nicio problemă, câștig cu 3-0». Uite, de exemplu, am avut meci la Opava acum, ultima etapă. Am câștigat foarte greu, 1-0, și ei sunt pe ultimul loc. Am stat cu inima cât un purice până în finalul meciului.

Au avut și ei destule ocazii, iar noi am avut noroc. Și încă ceva: campionatul lor este foarte puternic. Adică fiecare meci e pe bătaie, nu e pe mingicăreală, cum s-ar spune, e pe forță mai mult.

Ceea ce face diferența de la un anumit nivel înainte.
Exact!

Soţia Laura, despre transformarea portarului în familie: „Pe teren e dur, nebun şi nervos! Dacă ar fi şi acasă aşa, nu aş mai sta” 

Ce m-a surprins a fost numărul de kilometri pe care Slavia îi aleargă meci de meci în Ligă. Bănuiesc că ai văzut. E Slavia echipa din Cehia cu un pas înaintea tuturor celorlalte?
Da, am văzut, au alergat cei mai mulți kilometri. Știi cum e vorba aia: să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Este o echipă foarte bună și cred că își merită locul pe care este. E pe primul loc, la o distanță mare de celelalte echipe. Nu este nimic întâmplător.

Slavia abia a câștigat la Plzen și au făcut-o cu probleme, cu VAR. Am avut și eu probleme cu acest sistem, chiar destul de grave.

 

Adică a fost fault în atac și arbitrii au dat penalty. Împotriva mea! Fundașul meu alerga pe lângă atacant, atacantul l-a călcat pe picior și au căzut amândoi. S-a dat penalty. Am rămas uimit.

 

În meciul Slaviei cu Plzen trebuia să le elimine un jucător celor de la Plzen, dar nu l-au eliminat. Până la urmă au câștigat și e bine pentru Nicu (n.r. – Stanciu) – Florin Niță, portar Sparta Praga

Cum ți se pare arbitrajul din Cehia în comparație cu cel din România?
Eu zic că noi avem arbitri destul de buni. Și aici sunt buni, dar ai noștri sunt mai ok, sunt foarte buni.

Care sunt arbitrii din România care ți-au lăsat o impresie bună?
Radu Petrescu mi se pare un arbitru destul de bun. Și Hațegan, care a arbitrat la nivel înalt. Sunt foarte mulți care sunt ok.

Dialog spumos între Laura și Florin Niță:

Laura Niță: Soțul meu e diferit acasă față de cum e pe teren.
Florin Niță: La ce te referi, soția mea?

Laura: Adică acolo ești dur, nervos și nebun…
Florin: Lucrurile pe care le fac acolo nu pot să le fac și acasă. Ce exemplu le-aș da copiilor?

Laura: Dacă l-aș vedea acasă cum e pe teren nu cred că aș mai sta.
Florin: Nu aș putea să fac eu lucrul ăsta.

„M-a motivat faptul că nu am avut de niciunele când eram mic”

Știu că tu te-ai confruntat cu niște obstacole pe care unii poate nu le întâmpină într-o viață. Ce contribuție au avut evenimentele astea la omul care ești tu acum?
M-au făcut să deschid ochii mult mai bine la realitatea în care trăim.

Sunt totuși unii care în astfel de situații aleg calea omului rău. Ce te-a făcut pe tine să bătătorești drumul pe care ești acum?
Pentru că tot ce am văzut în copilăria mea m-a marcat și am știut că nu sunt bune acele lucruri, că nu sunt pentru mine, să le fac eu.

Am încercat să le uit pentru că nu-mi fac bine și prefer să nu vorbesc prea multe despre acea perioadă neplăcută din viața mea pentru că mă întristez și nu-mi face bine.

Nu vreau să insist, dar sunt curios doar de un lucru. Ce te-a motivat să rămâi omul care ești în ciuda greutăților?
Copiii mă motivează cel mai mult, îți dai seama. Soția, de asemenea. Atunci, la vremea aceea, m-a motivat cel mai mult faptul că nu am avut de niciunele când eram mic. Și mi-am dorit să ies din zona aceea… Să nu am. Vezi? Mi-e greu să vorbesc despre chestiile astea. Am vrut să scot capul de acolo.

„Nu am avut aproape pe nimeni, în afară de sora mea şi de bunica mea…”

Ți-a zis cineva care te-a sfătuit sau ai pus tu lucrurile cap la cap?
Tocmai, că nu am avut aproape pe nimeni în afară de sora mea, care m-a ajutat, și pe bunica mea, care m-a îndrumat spre fotbal. În fine…

În documentarea mea despre tine, am dat peste un nume. Doamna Pansela.
Da, ce este cu dânsa?

Păi tu ar trebui să-mi spui. Ai mai vorbit cu ea?
Sigur! La două-trei săptămâni, o lună, când putem, schimbăm o vorbă.

Tot în Drumul Taberei stă?
Da, stă tot în același bloc cu familia. Are și ea doi nepoței, să-i trăiască și să fie fericiți! Să aibă grijă de ei așa cum a avut și de fata ei și de noi ceilalți de acolo, pentru că a avut grijă de toți. Pe toți ne-a îndrumat să ne fie bine.

Te întreb pentru că sunt astfel de oameni, mici în aparență, dar care…
Te pot ajuta să-ți schimbe viața. Se poate schimba viața unui om doar cu o vorbă bună sau cu un sfat bun.

Niță a povestit într-un interviu pe care l-a acordat Gsp în momentul transferului la Sparta Praga despre doamna Pansela, o vecină din Drumul Taberei care a jucat un rol important în viața sa:

 

„Aveam o vecină pe care o chema Pansela. O fostă vecină din Drumul Taberei, care m-a ajutat foarte mult. O să o țin minte mereu.

 

M-a luat de mână și mi-a zis că dacă nu voi munci, nu o să reușesc. Viața îți dă și bune, și rele! Ea a fost cea care m-a dus în fabrica de cozonaci.

 

Apoi, tot ea a fost cea care m-a dus la fotbal şi mi-a zis: «Bucură-te de fiecare dată când joci fotbal, e o plăcere a vieţii!». Așa am ajuns la fotbal. Mi-a spus în primele zile: „Florine, să te ții de fotbal și vei avea multe bucurii!”.

„Aveam degetele îngheţate în tenişi. Toţi aveau ghete cu crampoane… Puneam pungi şi eram varză, dar am strâns din dinţi pentru visul meu”

Când erai al doilea portar la Chiajna în liga a treia și luminița de la capătul tunelului părea foarte departe, la ce te gândeai într-o dimineață ploioasă înainte să pleci la antrenament?
Îmi aduceam aminte de vorbele domnului Bumbescu. Țin minte că eram la juniori și eram vreo 30 de copii într-o cămăruță, un fel de vestiar.

Îmi aduc aminte și acum vorbele alea: «Uitați-vă bine la câți sunteți aici. Dintre voi, doar unul sau doi o să ajungă fotbalist». Iar eu, în momentele alea, mă gândeam: «Doamne, ajută-mă să fiu eu unul dintre ăia doi!». Pe cuvânt! Asta mi-am spus eu dintotdeauna. Și tot timpul mă gândeam la vorbele astea.

Inclusiv într-o zi când ploua torențial?
Nu conta! Țin minte că eram cu degetele înghețate în teniși. Toți aveau ghete cu crampoane și eu nu aveam, eram în teniși. Și puneam pungi și eram varză, dar tot stăteam acolo pe teren. Nu am avut, a trebuit să trag, să strâng din dinți ca să ies din… Să-mi îndeplinesc visul.

Consideri că ți-ai îndeplinit visurile pe care le aveai atunci?
Nu pot să-l mânii pe Dumnezeu. Îi mulțumesc pentru tot ce mi-a dat și tot ce am acum, pentru că sunt sigur că totul i se datorează. Nu m-a lăsat în nicio clipă. Chiar și atunci când nu aveam de niciunele și simțeam că mă pierd în lumea asta, el m-a tras de păr și m-a scos din pasa asta urâtă. Cu credința în Dumnezeu orice este posibil.

„Fanii să nu ne huiduie şi să nu ne înjure! Contra a schimbat atmosfera, suntem mai uniţi cu el”

În ultima vreme echipa națională a fost înconjurată de destulă negativitate. Cum primiți criticile în sânul lotului?
Suporterii ar trebui să înțeleagă că ar trebui să ne susțină într-un număr cât mai mare. Și sunt convins că vor fi foarte mulți, dar trebuie să ne susțină, nu să ne huiduie sau să ne înjure sau să ne fluiere pentru că această calificare se joacă.

Și datorită lor putem face un rezultat mare. Dar numai dacă vom fi toți ca o familie: media, suporteri, cei din jurul echipei naționale, toți! Indiferent că mie îmi place de x sau lui x nu-i place de y, nu contează.

Sunt meciuri de foc și toată lumea ar trebui să fie pozitivă și să fie cu gânduri bune alături de echipa națională pentru că se poate. Orice se poate pe terenul de fotbal.

Ce îți place la Cosmin Contra? Pare că din exterior toată lumea a catalizat mai tot negativismul împotriva lui. Din interior cu ce ți se pare că a venit Contra în plus? Concret, te rog!
Ce vorbim noi înaintea de meciuri nu pot să-ți spun pentru că ține de bucătăria noastră, dar este un foarte bun motivator și cred că echipei naționale asta îi lipsea.

Plus antrenamentele pe care le face, experiența pe care o are îl ajută. A antrenat în Spania, a jucat în Italia și Spania. Știe fotbal, ce să mai vorbim?

Cum te simți când stai pe bancă și îl vezi pe colegul tău apărând așa bine, cum a făcut-o Tătărușanu cu Spania? Că e doar un post pentru care vă bateți mai mulți jucători, nu e ca la jucătorii de câmp.
Cum să mă simt? Mă simt foarte bine când apără bine. Suntem colegi și știm cât de greu ne este la fiecare antrenament. Stăm tot timpul împreună și suntem foarte buni prieteni. Eu m-am bucurat mult pentru Ciprian că a avut acele intervenții atunci cu Spania și nu numai.

Toată cariera lui l-am admirat și îl admir și de acum înainte. Am fost colegi și știu ce om este, l-am cunoscut personal și nu pot decât să mă bucur când are intervenții foarte bune. E un băiat super.

Suntem o echipă unită din toate punctele de vedere. De când a venit la echipă domnul Contra, s-a schimbat total în bine fața echipei naționale.

 

S-au obținut rezultate foarte bune împotriva unor echipe destul de mari. Cred că acum avem o șansă destul de mare, mai ales că jucăm acasă împotriva Suediei – Florin Niță, portar Sparta Praga

„La Sparta, am fost scos din echipă fără să mi se dea vreo explicaţie!”

Ce se întâmplă cu tine acum la Sparta, pentru că de ceva vreme nu mai aperi?
O să îți spun adevărul. Am apărat în primele opt meciuri de campionat, dacă nu mă înșel. Am avut o evoluție foarte bună, nu au avut ce să-mi reproșeze. Într-un singur meci am prins o zi mai puțin bună și știi cum e la portari: se vede imediat.

După această partidă am mai apărat un meci, dar nu am avut greșeală. Bine, acum la fiecare gol, portarul e de vină, dar nu-mi pot reproșa că s-au luat din vina mea. A fost o pauză atunci, iar când m-am întors de la echipa națională am rămas surprins când la următorul meci s-a anunțat lotul.

Mă așteptam ca atunci când faci o asemenea schimbare, să vorbești cu persoana în cauză. Adică să-l iei pe portarul sau jucătorul respectiv și să îi spui: «Uite, mă, asta e situația». Dar eu de atunci nu am primit nicio explicație, pur și simplu.

Am mai apărat doar în două meciuri de cupă în care mi-am făcut treaba foarte bine, adică mi-am ajutat echipa să câștige. Adică primul meci din astea două am scos din toate unghiurile posibile. În ultima fază, când aveam 2-1, chiar puteau să ne egaleze și să intrăm în prelungiri, dar am apărat.

Apoi, la meciul cu Ceske Budejovice am avut o partidă bună. Până să deschidem noi scorul am avut o intervenție bună și am ținut scorul intact, 0-0. Iar după am păstrat poarta intactă și am reușit să ne descătușăm și să mai marcăm de câteva ori.

Dar care este problema cehilor cu dialogul și comunicarea, pentru că și în cazul plecării lui Stanciu de la Sparta au fost discuții tot pe aceeași temă?
Nu știu, pentru mine este ceva nou această lipsă de comunicare. Și la Steaua sau la Chiajna, când apăram și trebuia să i se dea o șansă și celuilalt portar, îmi spunea cineva: «Vezi că la meciul următor…». Mie mi se pare normal să îl pui în temă pe jucător. Dar aici a fost și pentru mine o surpriză.

Tu cât mai ai contract cu Sparta?
Din iarnă, încă un an și jumătate.

„Nu sunt în totalitate fericit în Cehia. Iubesc România şi îmi doresc să am rezultate cu o echipă din România”

Te întreb pentru că știu că și în vară s-a zvonit că îți dorești să pleci și eram curios cum îți plănuiești viitorul.
Ți-am spus și mai devreme, nu sunt în totalitate fericit aici. Nu mă simt în locul meu, poate și din cauza asta.

Asta pentru că ești departe de România sau pentru că ești departe de România aici?
Eu îmi iubesc țara și îmi doresc să am rezultate cu o echipă din România pentru binele fotbalului românesc.

Îți expun următorul scenariu: nu vei apăra nici în continuare la Sparta și pierzi naționala pentru că e o concurență foarte mare la nivelul postului de portar. Te gândești la iarnă la o revenire în România, chiar și împrumut?
Pentru binele meu și pentru viitorul meu, îți dai seama că e o variantă bună și asta. În iarnă acum, dacă voi continua să rămân fără explicație din partea lor, va trebui să vorbesc cu ei și să ajungem la un numitor comun. Joc fotbal ca să joc fotbal, nu ca să fac antrenamente.

Interviu tulburător cu Florin Niță: „Când am ajuns prima dată la națională, aveam puls 200”

Într-un interviu din urmă cu ceva timp spuneai că vrei să aperi până la 40 de ani. Mai e valabil obiectivul ăsta?
Ți-am zis: vreau să apăr până o să-mi cadă mănușile din mână.

Și doamna aici de față ce spune?
Ce să zică? Mă susține!

Chiar, din grupa aia a lui Bumbescu, câți ați ajuns fotbaliști?
Cred că doar eu sunt care să joace la nivel de Liga 1. Ba nu! Mai e băiatul fostului antrenor cu portarii de la Dinamo: Andrei Nițu.

O vezi pe Suedia peste Norvegia?
Eu zic ca este sub. Norvegia este peste Suedia. Nu este nimic pierdut încă. Totul depinde de noi, să dăm ce e mai bun pe teren la ora jocului.

Uită-te la ultimele meciuri ale echipei naționale. Vezi câte alunecări sunt făcute, de la fundaș până la atacant. Toți au fost numai pe fund cum se zice.

 

Asta pentru că ne dorim să atingem acest obiectiv: calificarea. Foarte mult a contat cum te montează cineva pentru meciurile astea, iar aici ne referim la Mister (n.r. – Cosmin Contra) – Florin Niță, portar Sparta Praga

Prima dată ai fost convocat cu…
Domnul Daum.

Exact!
Da, oficial, dar prima și prima dată am fost cu domnul Iordănescu. Eram în Antalya, eram la Steaua și nu ne-a lăsat să mergem atunci pentru că erau niște meciuri amicale care nu erau în calendarul oficial parcă. Mister Reghe nu ne-a lăsat, eram vreo șapte. Dar să merg efectiv la națională s-a întâmplat cu domnul Daum.

Și cum a fost primul impact? Îți mai amintești primele jumătate de oră după ce ai intrat la Mogoșoaia?
A fost ceva senzațional… Aveam pulsul 200! Nu știam cum să reacționez. Eram atât de fericit încât nu realizam că sunt acolo. E o senzație pe care nu o pot descrie în cuvinte. Fiecare jucător își dorește ca prin performanțele sale să ajungă la echipa națională. Asta este cireașa de pe tort. E maximul la care poți spera în țara ta.

Cu un an înainte să vin la Steaua, eram la Chiajna și ei tocmai luaseră campionatul. Și la festivitatea de premiere care era la televizor  mă uitam și eu cu soția. I-am zis: «Uite, vezi, îți promit că o să fiu și eu acolo, că o să iau și eu campionatul». – Florin Niță, portar Sparta Praga

„Rădoi ar fi stat mai mult la FCSB, dacă ar fi avut licenţa de antrenor! Kharja era senzaţional, Sănmărtean era magicianul, iar Budescu e fantastic”

Cum ți se pare Rădoi? Tu l-ai prins și sunt curios cum l-ai perceput în perioada FCSB.
Mi s-a părut un antrenor foarte bun, cu multe idei foarte bune de antrenament, foarte multe antrenamente noi pe care până atunci nu le-am întâlnit. E, tot așa precum domnul Contra, un foarte bun motivator.

Eu spun că o mare problemă a fost cu acea licență pe care nu o avea. Dacă o avea, ar fi stat mult mai mult timp la echipă. Dar presa a pus pe el o presiune foarte mare din cauza asta. El a avut și o campanie de transferuri mai puțin generoasă. Îmi aduc aminte că spre finalul ei, înainte să plece, l-a adus pe Kharja. Un jucător senzațional!

Dacă nu se accidenta, ajuta foarte multe echipa, pentru că atunci când a jucat a demonstrat. Ce execuții avea pe teren, ce viziune… Le-a demonstrat tot timpul. M-am bucurat că am avut ocazia să joc împreună cu el. Un jucător senzațional!

E vreun fost sau actual coleg care făcea la antrenamente lucruri ce te uimeau?
(Se gândește câteva secunde bune) Mmmmm…. Lucian Sănmărtean. Îi ziceam magicianul. Uite și acum mai sunt dintre noi care-i zic Magi. Și Budescu este fantastic.

După antrenamente, rămânea mereu și exersa diferite execuții. De după gard, din tribună, numai lucruri d-astea… Nu credeai că are cum să o bage în poartă din unghiurile avea. Mai avea puțin și dădea din vestiar. Cred că și de-acolo intra, dacă exersa mai mult.