INTERVIU VIDEO | Ioan Andone: „M-am întors la Dinamo ca să bat Steaua! Mai aducem doi jucători și tragem la titlu”. Și un răspuns pentru ambasadorul SUA la Chișinău: „Basarabia e România! O parte frumoasă din România Mare”

Dialogul cu Ioan Andone e interesant întotdeauna, indiferent că e off sau on the record, pentru că antrenorul dinamovist are păreri și nu îi e frică să și le spună. Pe parcursul interviului de mai jos, fostul internațional, ajuns azi la 56 de ani, nu s-a ascuns niciodată în spatele stereotipurilor și nici nu a eschivat cu de-acum legendarul – printre fotbaliștii și antrenorii români – „nu e treaba mea, nu sunt eu în măsură să răspund”. De fapt, clișeele au lipsit din cele 38 de minute de conversație, deși am vorbit și despre blaturi, și despre Postelnicu, și despre Steaua, și despre transferul lui Stanciu, despre națională și chiar politică.

De la „Dinamo ”89 juca azi semifinală de Champions League” la „Basarabia e România!”, de la dezvăluirea bugetului pe care-l are clubul în acest sezon până la condițiile pentru ca Dinamo să se bată la titlu, de la locul pe care vom termina preliminariile pentru Mondiale până la jucătorii pe care ar fi dorit să-i „sufle” Stelei, de la arbitrajul lui Crăciunescu la calitățile lui Nistor și echipa cu care ține în Anglia, citiți mai jos un interviu a la „Fălcosul” Ioan Andone: fără fente și fără temporizări.

ProSport: Aveți în lot un jucător ca Ioan Andone versiunea, să zicem, 1988?
Ioan Andone: Popescu. Mihai Popescu, jucătorul nostru care a fost împrumutat la Călărași, se poate asemăna la calități.

Ioan Andone – versiunea 1988. Aveați 28 de ani atunci.
Știu, jucam la națională, a fost perioada cea mai bună a carierei mele. Și cu Campionatul Mondial din 1990 și eram într-o echipă care se pregătea să joace semifinală de Cupa Cupelor.

Dumneavoastră sunteți diplomat acum și îmi răspundeți pe ocolite că, de fapt, Dinamo nu are acum un jucător ca Ioan Andone din 1988.
Nu este… Are calitate (n.r. – Mihai Popescu), eu vă spun, sub comanda mea sunt, la echipa a doua, foarte mulți care pot să ajungă jucători titulari în echipa națională. Poate să ajungă și Nedelcearu, dar el este alt tip de jucător.

„Țin cu Liverpool și Manchester United”

La ce orizont de timp vă gândiți când spuneți că pot ajunge titulari la națională?
Trei ani. După două sezoane, dacă joci titular la Dinamo două campionate, să ai 60-70 de meciuri, poți emite pretenții să ajungi la națională. Sigur, dacă ești jucător cu calitate, dacă pe postul tău ești cel mai bun din România. Atunci poți emite pretenții să ajungi la națională. În lot, acum nu știu dacă titular.

Dacă l-ați avea acum în lot pe Ioan Andone la 28 de ani, ce ofertă ar merita? Pe ce sumă i-ați da drumul să plece?
Nu știu… Pe vremea noastră… În primul rând, sigur, trebuie să ai ofertă. Eram un jucător care s-ar fi adaptat destul de bine în Anglia. Este un campionat care mi-ar fi plăcut. Aveam, cred, calitate de Anglia.

O echipă preferată?
Pentru mine era Liverpool. Și pentru că jucasem în 1984 semifinala Cupei Campionilor cu ei am rămas cu ei în suflet. Și a doua echipă e Manchester United, care îmi place. Iar de sumă nu putem vorbi. E greu să mă evaluez. Dar vedeți ce sume se învârt azi în fotbalul mondial, de rămâi… Noi nu e putem gândi în campionatul românesc la așa ceva. Că putem plăti vreodată pe un fundaș central, așa cum a plătit Manchester City, 55 de milioane pe Stone.

„Dinamo din ”89 ar fi pierdut azi 5 puncte pe sezon Liga 1. Accidental. Și jucam semifinală de Champions League”

Spuneați dumneavoastră înaintea interviului că echipa care vă e cel mai aproape de suflet este Dinamo 1989-1990. Dacă ați fi fost acum antrenorul acelei echipe, câte puncte pierdeați în Liga 1 din 2016?
Puține…

Câte? 5 puncte? 10?
Nuu, nu 10! 5 puncte, poate. Accidental. Atât vă spun, erau 10 jucători care făceau parte din lotul național al României. Echipă care a participat la Campionatul Mondial. Deci vă dați seama ce valoare puteam să avem. Dar în zilele de azi nu se mai poate să ai așa ceva.

Cineva ar putea răspunde: domnule, și acum, în 2016, am participat la Campionatul European.
Da, dar… Credeți-mă că, dacă ai putea să strângi așa valori cum au fost la Dinamo în 1989, ai ajunge să faci semifinală de Champions League. Păi, generația Steaua ”86-”88 a făcut… Generația aia, dacă o pui acum…

Sunt mulți tineri care spun că se juca atunci cu basca pe cap, că era acum 25 de alți, iar în fotbal era altă viteză.
Era temporizarea, era joc de pase. Nu era viteza de acum, realitatea e că nu se alerga ca acum.

Dar ați fi putut să jucați în viteza de acum, dacă v-ar fi cerut antrenorul așa ceva?
Da. Da. Aveai calitate, aveai inteligență. Că, altfel, nu erai fotbalist de echipa națională și jucai semifinală de Champions League, de Cupa Cupelor, de Cupa UEFA, cum a fost Craiova. Că înaintea noastră a fost Craiova, nu trebuie să uităm că ei au deschis perspectiva asta frumoasă. Dacă ne gândim, au fost generații excepționale de jucători, era și un avantaj că jucătorii nu puteau pleca în străinătate, era și o omogenizare foarte rapidă, pentru că jucai numai aici, în campionatul nostru.

„Nu m-a tentat niciodată să rămân în străinătate”

Avantaj pentru echipe, că pentru jucători a fost un mare dezavantaj.
Așa e.

Bănuiesc că dumneavoastră regretați și acum că nu ați avut posibilitatea să plecați, poate, la 21-22 de ani, în străinătate.
Eu am apucat să joc trei ani în străinătate. Nu știam cu e. Auzeam de la jucători care mai fugeau (n.r. – din România nu se putea ieși decât cu aprobarea Securității). Nu riscam că aveam familie. Dar eu am fost foarte mulțumit de ceea ce am jucat la Dinamo, de ceea ce am realizat.

Deci nu v-a tentat.
Nu m-a tentat niciodată. Am fost foarte mulțumit de începuturile mele în fotbal, în 1979-1983, la Corvinul Hunedoara, care mi-a rămas în suflet alături de niște jucători extraordinari de acolo. Și de acolo eram 5 sau 6 la națională. De la Hunedoara, care a dispărut.

Da, asta era una din întrebările pregătite. V-am făcut fișa înainte să stăm de vorbă și am descoperit că ați jucat la două echipe din România, din care una nu mai există, și ați antrenat nouă echipe în țară, din care șase nu mai există!
E o tragedie a fotbalului. Și sunt echipe de tradiție! Din cauza managementului prost, că de-asta se ajunge acolo. Pentru că au oferit bani mai mulți decât puteau să dea. Adică e ușor să semnezi un contract, dar să nu răspunzi de bani. Și ajungi la momentul actual, cu Comisia de Disciplină, îți iau puncte, te falimentează, insolvență…

Se și fură?
Nu cred. Nu cred. Eu cred că prostia… Domnule, eu am un buget. Dacă te întinzi mai mult decât ți-e plapuma, ți-e frig!

Deci incompetență.
Incompetență. Pentru că nu au fost manageri buni în fotbalul românesc. De-asta s-a ajuns unde au ajuns toate cluburile de tradiție. Marea majoritate. Cum e Rapidul. Uitați-vă unde era Rapidul acum 10 ani! O forță în Europa! Și acum…

Dinamo…
Dinamo e un caz fericit.

20 și ceva de milioane de euro datorii.
Știu. Datorită lui Ionuț Negoiță există Dinamo.

„Avem buget 5,5 milioane de euro. Nu am valori mari, dar am jucători de caracter. Negoiță vrea să facem echipă care să se califice la anul în grupele Europa League„

Ce buget aveți în acest sezon?
5,5 milioane de euro. E un buget bun pentru Liga 1. E un buget de primele trei clasate.

În acest moment, toată lumea se uită numai la Steaua. Așteaptă suporterii dinamoviști anul în care și Dinamo va cheltui bani pentru achiziții. Așa cum a fost până acum vreo 6 ani. Era o luptă cap la cap. La un moment dat, Steaua a rămas sus, Dinamo a luat-o la vale.
Dinamo are de luat o revanșă împotriva Stelei și împotriva a ceea ce s-a întâmplat cu insolvența asta. Pentru că, atunci când ai cheltuit 15 milioane și nu ai jucat în cupele europene, nu ai avut nicio sursă de venit. Și atunci a trebuit să fie foarte mare atenție cu banii. Pentru că, dacă mai intrai o dată în insolvență, nimeni nu te mai scotea. Cum o să vedem în continuare, și o să mă repet, care club o să mai iasă din insolvență după Dinamo. Pentru că Dinamo a reușit. Ă‚știa sunt banii, trebuie să ne încadrăm în banii ăștia. Mai bine să fii corect, să zici, domnule, atâta pot să-ți dau salariu, dar să ți-l dau la timp. Pentru că atunci mă ajuți pe mine, ca antrenor. Nu am valori mari, dar am jucători de caracter, care muncesc foarte mult, disciplinați. Și, pentru mine, la ora actuală, pentru ceea ce avem obiectiv, locurile 1-2… Locul 1 e foarte greu de luat. Dar domnul Negoiță mi-a impus să formez o echipă. Mi-a spus: formează-mi o echipă, pentru ca la anul să ajungem în grupele Europa League. Deci nu Champions League, nu visăm, nu, domnule! Trebuie să fim cu picioarele pe pământ și la anul să trecem de tururile preliminare și să jucăm… Să o luăm pas cu pas. O să ajungă și Dinamo să cumpere jucători, o să ajungă și Dinamo să cheltuiască bani pe transferuri. Dar întâi trebuie să avem o echipă formată până atunci. Iar jucătorii pe care-i transferăm pe bani, jucătorii pe care-i aducem din străinătate să fie de calitate, să te ajute, nu să facă parte din lot.

De ce l-a luat pe Nistor: „Are dribling foarte bun, tehnicitate, viteză bună de tot cu mingea la picior și ultima pasă”

L-ați luat pe Nistor.
Jucător de calitate. Care și-a dorit să ajungă la noi.

L-ați vrut în lot?
Eu o singură dată am vorbit cu el. Demult, acum o lună. Am auzit că e în litigiu, m-am întâlnit cu el în Slovenia, că eram în cantonament, și i-am zis că, dacă te gândești vreodată la Dinamo, te aștept cu brațele deschise. Și, din fericire, azi o să-l vedeți că vine la primul antrenament.

Ce vă place la el?
E un jucător de calitate. Are dribling foarte bun, tehnicitate – și aveam nevoie -, viteză bună de tot cu mingea la picior. Și are și ultima pasă. Aveam nevoie, lângă Paljic, de un jucător de calitatea lui Nistor.

„Mai am nevoie de un atacant și un fundaș central și mă bat la titlu! Gnohere rămâne”

De ce mai aveți nevoie ca să luați titlul anul acesta?
Mai am nevoie, în primul și în primul rând, de încă un atacant. Eu am doi atacanți, dar…

Gnohere rămâne?
Rămâne.

Am citit că refuză să–și prelungească angajamentul.
Asta e treaba lui… Nu refuză. Acum, dacă îi dai banii pe care-i cere, niciun jucător nu refuză. Dar nici nu putem să-i banii care se dau în Spania, în Turcia sau… Domnule, ăsta-i bugetul! Te încadrezi? Bine. Nu, nicio problemă! De-aia și căutăm încă un atacant. Noi avem un băiat de viitor, atacant, Popa, pe care l-am transferat de la Târgoviște, cu reale calități să ajungă. Dar el e de viitor, nu e de moment. Mie îmi trebuie de moment. Un concurent pentru el (n.r. – pentru Gnohere). Și am găsit. Să sperăm că putem să-l transferăm. Sincer, am găsit unul care… Bizonul poate să mai stea și pe bancă, și prin tribună! Știi cum e, nu dai gol, nu joci.

Român sau străin?
Străin, străin. Un jucător bun, matur. Deci să sperăm că ajungem la înțelegere. Acum, prima fază a negocierilor a trecut. Eu sper să-i aducem un concurent serios lui Gnohere. Și încă un fundaș central mai am nevoie acum. Deci cu Nistor și ce am adus suntem bine la mijloc. Avem soluții.

Deci dumneavoastră spuneți că, dacă mai aduceți un atacant măcar de nivelul lui Gnohere și încă un fundaș central, vă puteți bate la titlu.
Da. Cu ăștia mă bat la titlu! Pentru că eu știu ceea ce am.

„I-aș fi vrut pe De Amorim și Boldrin la Dinamo. Au adus Stelei patru puncte în două meciuri. Ă‚știa sunt jucătorii buni. Nu credeam că pleacă de la Astra”

Steaua, ați văzut, aduce cinci jucători, transferă din străinătate, vinde foarte bine.
Am văzut ce-au adus! L-au adus pe Stăncioiu, pe Moke, de la Voluntari, și au mai adus un jucător… Deci au adus trei jucători. Și ei s-au slăbit!

Steaua s-a slăbit, spuneți.
Da. Acești jucători… Hamroun… Bine, au adus și doi jucători de calitate. Au făcut transferuri foarte bune cu Boldrin și cu De Amorim. Deci, uitați-vă, doi jucători care le-au adus deja patru puncte.

I-ați fi vrut la Dinamo?
Da, sigur! Aveau calitate. Dar n-am crezut că pleacă de la Astra. Totuși, știi cum e… Tentația asta, ai câștigat campionatul, continui, te duci în grupele Champions League, încerci… Eu cred că nu veneau dacă ar fi câștigat și se calificau în dauna celor de la Copenhaga, ajungeau în play-off. Că jucătorul știi cum e, se adaptează grupului, dar acolo a câștigat campionatul. Au avut grup bun de tot acolo! Au calitate. Păi, le-au adus patru puncte în ultimele două meciuri: egalul cu noi, că dacă nu ne egalează repede, altfel era rezultatul, nu eram noi așa de dominați, sigur putea să vină golul doi pentru noi mai ușor, și acum meciul cu Pandurii, foarte greu, rezolvat de Boldrin din lovitură liberă. Ă‚știa sunt jucătorii buni, care te ajută la câștigarea unui titlu.

„La meciul cu Steaua le-am cerut jucătorilor să aibă atitudine pe teren pentru suporteri. În rest, nu mai contează rezultatul”

Aveți o moștenire destul de grea din sezonul trecut, de la Rednic, în sensul că au jucat 6 meciuri cu Steaua și nu au pierdut niciunul.
Știu, știu, un lucru extraordinar.

În același timp, au câștigat doar unul. Dar nu s-a pierdut și lucrul ăsta la Dinamo nu se mai întâmplase cu Steaua de foarte mult timp.
E un lucru pozitiv și e bine că din jucătorii pe care i-a avut Mircea sunt în continuare aici și transmit mai departe spiritul ăsta. E cel mai important meci al sezonului. Și e cel mai important meci al sezonului și pentru suporterii noștri, pentru club, pentru toată lumea. Contra lui Steaua. Chiar mi-a plăcut mobilizarea lor. Eu am și spus: mult mai ușor a fost meciul cu Steaua, pentru mine, decât cel cu Mediaș. Pentru că la meciul cu Steaua concentrarea a fost 150%. La meciul cu Mediaș a fost sub 100%.

Ce le-ați spus jucătorilor, ultimul lucru, înainte să intre pe teren cu Steaua?
Să aibă atitudine pentru suporteri. Și, în rest, nu mai contează rezultatul. Dacă au atitudine, suporterii vor aprecia.

Și, la final, ați fost mulțumit?
Am fost mulțumit de rezultat, nu de joc. Am fost mulțumit și de atitudine, de dăruire, de cum au alergat, de cum au respectat tot ce am vorbit noi înainte pe faza de apărare. Nu am fost mulțumit de faza de atac. Niciodată nu ești mulțumit…

„Dinamo are acum echipă mai bună ca anul trecut. Dintre jucătorii plecați aș fi vrut să rămână Anton. E o pierdere mare”

Cu încă două „plombe” în zilele următoare, Dinamo se bate la titlu cu Steaua, promite Andone. FOTO: ProSport

La o socoteală sumară, la Dinamo au venit 11 jucători și au plecat 12. E, practic, o nouă echipă, un nou lot. Cum vi se pare echipa asta? E mai bună sau mai slabă decât cea din sezonul trecut?
Păi, obiectivul meu e clasarea pe primele două locuri. Am preluat o echipă de pe locul 4 pe care eu trebuie să o duc pe minimum 2. Deci trebuie să fie mai bună.

Bun, asta știm. Dar ca valoare? Lotul e mai bun?
Eu cred că e mai bună. Eu așa cred. Acum, n-am antrenat-o, ca s-o cunosc, dar eu așa cred.

Aveți deja șase etape din noul sezon. Deci vă puteți face o idee.
O idee mi-am făcut, dar pe cei de anul trecut nu i-am prea prins, că mulți au terminat contractele când am venit eu. Și acum e altceva. Eu am schimbat și sistemul de joc, uite că am început cu opt jucători care au fost anul trecut cu Mircea. Titulari cu Astra. Și am câștigat meciul. Am păstrat omogenitatea.

V-ați fi dorit să mai păstrați pe cineva dintre cei care au plecat? Cerniauskas, Anton, Bicfalvi…
Eu spun că Anton e pierdere mare. Pe Eric (n.r. – Bicfalvi) nu-l cunosc și nu știu cât de important era, dar avea experiență în Ucraina. Dar Anton, pe care eu l-am și antrenat, a fost o pierdere. Acum nu poți să-i refuzi unui jucător un transfer în Spania.

Categoric. Eu vă întrebam raportat la echipa de acum.
Raportat la ce e… Dar, cu venirea lui Nistor… Eu sper ca Nistor să facă uitată plecarea lui Anton.

„Îmi dau seama imediat când un fotbalist joacă «strâmb»”

Spuneați dumneavoastră mai devreme că acea decuplare de Steaua la vârful fotbalului românesc din 2010 s-a făcut pe fondul unei gestionări proaste a finanțelor clubului, adică s-a mizat pe…

De-aia s-a ajuns la insolvență. Salarii prea mari, transferuri prea mari.

Mizându-se pe venituri ipotetice.
Și care n-au mai venit. De-asta trebuie să fii foarte atent. De-aia se întâmplă ce se întâmplă în fotbalul românesc. Lumea mizează pe venituri efemere. Stai, că vor veni! De unde? Că nu coboară din cer. Banii ăia trebuie să fie munciți! Că de la sponsori. Prea puțini sponsori! Pentru că e nivelul slab. A fost multă violență, e imaginea proastă a fotbalului românesc, a campionatului, se vorbea de corupție, de blaturi, de pariuri. Și atunci se îndepărtează sponsorii.

Ați întredeschis o Cutie a Pandorei. Dumneavoastră v-ați început cariera de antrenor în 1994, într-o perioadă în care aproape nu aveai loc de reciprocități…
Era altceva. Erau Cooperativele.

Da, Cooperativa. Sunt mai multe blaturi acum în fotbalul românesc?
…(ezită) Nu știu, nu pot să vă spun. Nu pot să vă spun asta pentru că nici atunci nu participam. Căutam să fiu… Cu mine nu prea aveau…

Erați implicat vrând-nevrând. Toată lumea făcea. Nu puteai să spui că nu faci pentru că erai dat la o parte.
Când am venit eu la Dinamo? După câți ani?

Bun, dar eu zic de toată perioada. Ați fost la U Cluj, la Farul, la Sportul, la Petrolul…
Auzi, când ai personalitate, nu te bagi în așa ceva. Și lumea te lasă în pace, te lasă să-ți faci treaba cum știi. Ei își făceau treaba cum știau ei… Înțelegi?

Și? Era bine?
Nu era bine. Nu te simțeai bine…

Aveți 20 de ani de carieră ca jucător, cel puțin 22 de ani de carieră ca antrenor. Dumneavoastră vă dați seama, într-un meci, dacă un jucător nu vrea sau nu poate?
Îmi dau seama…

Deci vă dați seama.
Da, cum să nu? Îmi dau seama imediat. Că joacă strâmb sau…

Le țineți pentru dumneavoastră pe astea…
Da. Dar îți dai seama imediat. Păi, de multe ori, când faci schimbări tu, ca antrenor, le faci de formă slabă, de nerespectare de sarcini, de disciplină tactică, și le faci și când nu-ți place fața unuia la meciul ăla. Ca să nu spun…

Deci explicația asta pe care o dau unii antrenori, că ei nu au știut nimic, că n-au văzut…
Nu există așa ceva!

„Unde-i Borcea acum?”

Vreau să vă mai pun o întrebare, sper să nu vă supărați.
Nu mă supăr.

Celebra secvență surprinsă și dată la TV, cu Borcea care vă spunea, după 2004, că a controlat și vântul când ați câștigat campionatul…
Da, unde-i Borcea acum? Deci, putem să mai discutăm? Unde e Borcea acum?

La închisoare.
Păi? Ați spus-o dumneavoastră, nu spun eu mai mult. E un subiect care… Degeaba controla el vântul. Nici ăla de la el din butelii nu-l controla. Vezi, vorba multă și lăudăroșenia și toate alea… El făcea… A făcut și lucruri bune pentru Dinamo, dar a făcut și lucruri rele.

Mai e o secvență surprinsă de cei de la Antena 1, dacă nu mă înșel, dumneavoastră îi spuneam cuiva că „le-am vopsit jucătorii, ce mai vor?”
Asta era o vorbă. Acuma, e și sub formă de glumă. Dinamo transfera atunci pe bandă rulantă. Și spuneau: „Iar l-ai vorbit și pe ăsta, ca să-l vindem la export?”.

Se mai face treaba asta acum, în România?
Bine, acum nu se mai transferă jucători. Tu ce faci cu jucătorul? Îl modelezi, îl faci să dea mai mult decât poate, că asta e meseria ta. Zi cu zi, adaugi o cărămidă la cariera lui, la evoluția lui, la ce-i dai tu. Îi dau tehnică, tactică, îl învăț și de familie, ce să facă și cu banii. Deci, asta e la un jucător: vopsești, frumos, și pe urmă poate să se ducă la export. Se duce în străinătate și… Atunci era o vorbă, am spus că m-am săturat pentru că eram într-o ceartă cu cineva.

Da, am observat, vă certați cu cineva.
Da, și am răbufnit și am vorbit cum vorbeau ei, șmecherii.

„Stanciu face banii plătiți de Anderlecht, dar și ei îl vor vinde mai departe. Pentru el va fi Spania, va fi Anglia…”

Nicolae Stanciu n-ar fi ajuns la Anderlecht dacă Steaua se califica în grupele Ligii Campionilor, spune Andone

Domnule Andone, am vorbit cu doi oameni care au fost sau sunt implicați în fotbal, cu Adrian Porumboiu și Marcel Popescu, amândoi ne-au spus că Gigi Becali l-a vândut la momentul potrivit pe Nicolae Stanciu pentru că nu se mai puteau obține niciodată acești bani, 8 milioane de euro, pe el. Eu vă întreb: Steaua l-a vopsit bine pe Stanciu?
L-au expus bine. L-a expus și echipa națională, l-a expus și Steaua. Dar eu cred că, dacă Steaua ajungea în grupele Ligii Campionilor, Gigi nu-l vindea pe Stanciu.

Nu-l vindea?
Nu. Pentru că, după 6 meciuri în Liga Campionilor, altă expunere avea. Dar eu zic că e cel mai mare transfer din fotbalul românesc. Un băiat pe care acum trei ani nimeni nu-l vedea…

Face banii ăștia?
Eu cred că face. Face, pentru că a fost analizat. Și Anderlecht să nu credeți că-l ține o viață acolo. Îl ține trei-patru ani acolo și încearcă să-l vândă mai departe. Va fi Anglia, va fi Spania pentru el…

Pentru dumneavoastră, pentru Dinamo, e bine că a plecat de la Steaua?
El e jucător de calitate, dar la meciul direct l-am blocat bine. Cred că a făcut cel mai prost meci din începutul ăsta de sezon. Am stat, l-am analizat…

Asta, „datorită” celor de la Dinamo.
L-am blocat bine și n-a mai… Păi, dacă venea după un meci din ăla, nu cred că-l mai transferau la banii ăștia. Dar el sigur a fost observat de mulți oameni și eu cred că Steaua a făcut bine că l-a vândut acum. Banii sunt foarte mulți. Să ajungi la 10 milioane… Gândește-te că Hagi s-a transferat pe 4 milioane de dolari.

Erau alte vremuri.
Alte vremuri, dar…

„Hagi s-ar fi transferat, acum, pe 50 sau 60 de milioane”

Și Maradona, dacă ne gândim, s-a transferat pe câteva milioane.
Maradona, dacă ar fi acum, s-ar transfera pe 100 și ceva de milioane de euro. Hagi ar fi 50 sau 60 de milioane.

Dumneavoastră aveți la Dinamo vreun jucător despre care să puteți spune că vă așteptați ca într-un an, doi, trei, să fie vândut cu 7 sau 8 milioane?
Eu cred că cea mai bună perspectivă, cel mai bun viitor poate să-l aibă, la noi, Rotariu. Acum depinde de el. Dar la ce joacă, la ce calitate are, la cum muncește și ce serios e, poate să fie Rotariu. El poate să aibă un viitor frumos. Dar, acum, evaluarea poate să fie… Știți cum e cu evaluarea: când ai ofertă pe el. Acum, eu pot să spun că Rotariu se poate face de 10 milioane. Dar e ușor cu vorbele. Când vom avea oferta vom ști dacă dă cineva pe Rotariu 7-8 milioane.

Dar nu anul ăsta.
Păi, el nici nu vrea să plece! Am discutat cu el și mi-a spus că vrea să câștige cu Dinamo. El vrea să câștige, și ăsta e un lucru bun. Dacă mai stă doi ani la Dinamo, va avea o… Poate să ajungă titular în echipa națională, asta îi doresc eu lui întâi, și după aia să se gândească la un transfer. Ai tot timpul.

„Daum a făcut selecția bună la națională. Dar va fi greu să ne calificăm. În grupă avem valoare de locurile 3-4. Acolo o să și terminăm”

Christoph Daum e competent și implicat, dar șansele de calificare ale României sunt minime, crede Ioan Andone. FOTO: ProSport

În momentul acesta, clasamentul din Liga 1 arată așa: 1. Steaua, 2. Dinamo, 3. Craiova. Din punctul dumneavoastră de vedere, ca antrenor, este o ierarhie corectă a valorii din Liga 1?
Am greșit noi, că noi trebuia să fim pe primul loc acum. Nu pot să spun eu că… Spun ce greșim noi. Că Steaua a știut să-și gestioneze bine, că a câștigat din lovitură liberă meciul ăla… Steaua a știut bine, de-aia au și ajuns lideri, că au avut mai multă șansă ca noi, dar noi nu trebuia să ne împiedicăm cu Mediaș. Cu o echipă ca Mediaș nu aveam voie să pierdem puncte, nu aveam voie să primim gol. Sunt mai multe „nu aveam voie”. Dar mai sunt și accidente din astea. Că jucătorii au alergat 114 kilometri. Când am văzut datele, nu-mi venea să cred. Că jucătorii au avut atitudine, s-au bătut. Dar n-am prins o zi…

114 kilometri e bine. Să înțeleagă și cei care nu urmăresc statisticile din fotbal. 114 kilometri alergați, în total, de o echipă e de bine.
E foarte bine. Atât aleargă o echipă de Champions League.

Ați ajuns la o chestiune interesantă. În câteva zile începem preliminariile pentru calificarea la Mondialele din 2018, e prima oară când naționala României are pe bancă un antrenor străin, Christoph Daum, care spune că vrea să aibă o echipă ofensivă, care să atace, dacă se poate, și când n-are mingea și care să alerge 120 de kilometri pe meci. Dumneavoastră știți fotbalul românesc și fotbaliștii de aici mai bine decât el. Are cu ce să facă asta sau visează frumos acest german?
Tu poți să ataci și să pierzi cu 5-0! Ai înțeles, nu? Dacă îți propui să alergi, poți să alergi 120 de kilometri. Și să pierzi meciul.

Dar are cu cine?
Jucători are. Selecția a făcut-o bună, din ce am văzut eu. Lotul lărgit. E greu de evaluat ce va face și dacă va ajunge la ceea ce-și dorește și ce declară. E mult de muncă pentru a ajunge la 120 de kilometri alergați, în primul rând.

Muncă, în primul rând, la cluburi, că la națională.
Păi, la cluburi, că la el, ce să facă în 7 zile? Îi dăm noi ce facem aici și cred că… De-aia și alergăm 114 kilometri.

Care e media de kilometri alergați la echipele din campionat?
106, 107 kilometri. 105…

Puțin.
Nu, atât se aleargă. În Champions League se aleargă 112-114 kilometri. Dar depinde de meci. Uite, la meciul cu Mediaș, în care am vrut să le dăm gol și ne-am dus mult pe atac, am alergat 114. Dar la egalul cu Steaua am alergat 107. Deci la meciul cu Steaua am alergat mai puțin decât cu Mediaș. Și dă-ți seama ce înseamnă 7 kilometri. Foarte mult! Câte curse de 50 de metri?

Să revenim la națională. Suntem în grupă cu Polonia, Danemarca, Muntenegru, Kazahstan și Armenia. Ne calificăm?
Greu! Păi, Polonia ați văzut ce bine a jucat la Campionatul European! Cunosc Kazahstanul, care a crescut foarte mult ca fotbal.

Ați fost la Astana.
Am fost la Astana și la Aktobe. Am terminat o dată pe 2 și o dată pe 3. I-am calificat în Cupa UEFA. A crescut mult fotbalul și în țările astea. Că aici e problema. Uite, Muntenegru… O să avem probleme cu echipele pe care zici că le bați mai ușor. Greu de spus și nu știu ce șanse avem. Șansele să ne calificăm sunt mici, în opinia mea. Dacă ne calificăm, va fi un lucru extrem de bun.

Acum e un moment în care trebuie să fim și realiști. Dincolo de declarațiile care sunt corecte politic, dumneavoastră unde ne vedeți, în grupa asta, ca valoare?
Pe locurile 3-4. Cam acolo o să și terminăm. Acum, că el (n.r. – selecționerul Daum) are experiență mare… Că a venit cu lucruri inedite, că la noi dai lotul cu o săptămână înainte, nu anunți… El a ieșit pe toate stadioanele, văd că a apelat la federație, că vrea jucătorii la lot. Noi aveam doi jucători și s-a mutat meciul nostru vineri, în loc de sâmbătă, ca să aibă jucătorii. Deci, omul e extrem de interesat. Acum, să-i și iasă, că știi cum e. E și munca asta de doi ani, că dacă era calificarea peste patru ani, era altceva. Dar așa, e foarte rapid.

„M-am întors la Dinamo ca să iau titlul după 9 ani și din ambiția să bat Steaua”

Ioan Andone spune că îl motivează gândul revanșei față de Steaua. FOTO: ProSport

Aveți 56 de ani, mulți înainte, sunteți de aproape patru decenii în fotbal. Ce vă mai propuneți în carieră? Unii vor să antreneze într-un campionat puternic, alții vor cupe, alții bani. Dumneavoastră ce țel mai aveți?
Eu le-am cam câștigat pe toate. Și ca antrenor, și ca jucător.

Ce vă mai motivează?
Mă motivează, de exemplu, câte un proiect din ăsta ambițios. Câteodată, e bine să te întorci acasă, să încerci să aduci bucurie oamenilor, pentru că la momentul ăsta Dinamo are o galerie și niște suporteri… Cred că sunt cei mai buni. Și sunt convins, nu sunt acum subiectiv. Vedeți în ce număr vin, cum se pregătesc, ce galerie serioasă avem, nu violentă, nu cum era… Au fost pe vremuri și la Dinamo mari probleme.

Dar uitați că și acum se întâmplă. Acea tragedie cu suporterul care a murit.
Alea sunt incidente care nu-și au locul. Și băiatul ăsta de 18 ani care a murit, Bubu, că știm, a și fost Dănciulescu la înmormântare… Ce să vă zic, astea sunt tragedii care se întâmplă oriunde în lume, dar ar trebui să le evităm. Pentru că e păcat. Deci Dinamo are o galerie, deci asta m-a făcut în primul rând, și niște suporteri… Mi s-a părut așa, 9 ani de zile de când n-a câștigat un campionat! Ce-ar fi să încerc eu să-l iau?

Asta e o provocare. Mare.
Pentru mine, da. N-au fost banii la mijloc, n-a fost nimic altceva decât asta. Eu puteam să stau… Să mă duc iar într-o țară arabă cinci luni, câștig de două ori mai bine ca aici. Deci nu a fost problema banilor. A fost numai…

Ambiția să mai bateți o dată Steaua?
Da! Da! Pentru că, și când am plecat, am plecat cu o înfrângere în finala Cupei României, cu Steaua, la Brașov.

Sunt unii oameni care au, vrând-nevrând, toată viața, poate că așa e destinul, câte o… Mircea Lucescu are rivalitatea asta cu Steaua. S-ar părea că și dumneavoastră, fiind legat de Dinamo, aveți rivalitatea asta.
Am, am! Și ca jucător… Cu toate că unul dintre cei mai buni prieteni ai mei e de la Steaua: Marius Lăcătuș. Uite că, în particular, nu e, dar când e…

Rănile memoriei: cum l-au salvat Hagi și Lăcătuș pe Andone în 1989 de la excluderea din fotbal după un meci făcut praf de Crăciunescu

Valentin Ceaușescu, fiul dictatorului Nicolae Ceaușescu, patrona informal Steaua și avea drept de viață și de moarte asupra adversarilor și a arbitrilor

E reală legenda că v-a salvat Lăcătuș de la excluderea din fotbal în 1989?
Și cu Hagi! Da! M-au salvat… Au fost unii dintre jucătorii care și-au permis să vorbească cu Valentin Ceaușescu, să spună că, domnule, un jucător de fotbal face și gesturi din astea de nervi, pierde un meci, și noi facem la fel, nu trebuie să faceți o…

Să spunem, pentru cine nu știe, că în 1989, după un meci pierdut cu 2-1 în care Porumboiu, parcă, a dat afară…
Nu, Crăciunescu!

Crăciunescu a dat afară doi oameni…
Doi!

De la Dinamo…
Vaișcovici și Cămătaru!

Ca să câștige Steaua cu 2-1…
În minutul 97!

Dumneavoastră ați făcut niște gesturi către tribuna oficială.
Da… Acum nu le-aș mai face, știi cum e, cu cât îmbătrânești… Dar atunci, la nervi, la supărare… Și Lăcătuș și cu Hagi au fost cei care…

Cine s-a supărat atunci? Nicolae Ceaușescu sau fiul său, Valentin?
Valentin, că el a fost atunci în tribună. Dar, până la urmă, a înțeles și uite că am fost suspendat numai 3 luni și am avut norocul să joc la un Campionat Mondial, că altfel nu jucam.

Și v-au obligat să scrieți un comunicat în care să spuneți că vă pare rău.
Am dat orice, numai ca să joc fotbal. Ce nu faci?

„Postelnicu venea în cantonament, el era șeful Securității. La început a fost Homoșteanu”

Tudor Postelnicu (dreapta jos), ministru de Interne în perioada 1978-1989, a fost patronul informal al echipei Dinamo până la Revoluție. Brutalitatea cu care conducea ministerul și Securitatea au rămas legendare. Acum e inculpat pentru crime împotriva umanității

Valentin Ceaușescu era un fel de patron la Steaua. La dumneavoastră, la Dinamo, cine era? Postelnicu (n.r. – comandantul Securității, ministru de Interne) era un fel de patron, nu?
Da, da.

Cine venea prin cantonament, să vă motiveze?
Domnul Postelnicu venea, el era șeful Securității și era ministru de Interne. La început a fost domnul Homoșteanu.

Ce relație aveați dumneavoastră, jucătorii, cu Postelnicu? Vă era frică, era amiciție?
Nu, nu amiciție! Amiciție nu era niciodată. Era respect față de funcția pe care o avea și toți eram încadrați…

Era și teamă, sau doar respect?
Era respect. Teamă nu ne era, pentru că noi jucam fotbal, eram încadați ofițeri și, dacă voiau să-ți facă rău, îți făceau. Țin minte că pe un coleg de-al nostru l-a amenințat o dată: vrei să te trimit în fundul Moldovei? Putea să facă asta. Erai ofițer, te trimitea: ia du-te tu într-o comună, șef de post!

Ordinul se execută.
N-aveai ce să faci, tu erai ofițer! Numai că noi nu profesam, nu ne duceam la serviciu. Ne dădea salariu. Aveam respect față de ceea ce… Acum, uite, Săftica. O vedeți nouă, dar pe vremea aia…

Se pricepea la fotbal Postelnicu?
Se pricepea. Nouă venea, ne spunea câteva propoziții, ne încuraja sau ne spunea „Baftă, vreau meciul ăsta…”. Venea la meciul cu Steaua, la o finală de Cupă, venea la meciurile de cupe europene, o dată sau de două ori pe an…

Deci nu venea regulat.
Nu!

„Negoiță vorbește cu echipa o dată pe lună. Nu pune presiune pe jucători, te lasă să–ți faci munca”

Care a fost cel mai bun patron pe care l-ați întâlnit în cariera de antrenor?
Cu mai mulți am lucrat bine, că, acum, bun, știi cum e… Cu care am lucrat bine: a fost domnul Nicolae Badea, a fost domnul Paszkany și acum e Ionuț (n.r. – Negoiță), cu care… E super în regulă cu mine. Ne înțelegem, așa. Suntem pe aceeași lungime de undă, cum să construim.

V-a cerut vreodată să promovați vreun jucător? A intrat vreodată să vă…
Nu, niciodată! Păi, vorbește cu echipa o dată pe lună sau… Nici nu vine pe la antrenamente. Nu vine să pună presiune pe jucători sau din astea. Nu, te lasă să-ți faci tu munca cum trebuie.

Cel mai dificil patron pe care l-ați avut?
Ei, am avut mulți cu care intri în conflict încă de la început.

Inclusiv pe cei din străinătate. Adică nu îi exclud pe cipriot, pe…
Nu, în străinătate n-am avut. N-ai nicio treabă. În străinătate e mai ușor pentru noi. De exemplu, acolo… În România e presiune. Mass-media. Stai, citești ziarele, te mai oftici că de ce își dă unul cu părerea și nu știe…

Acolo nu înțelegi ce zic ăia.
Nu că nu înțeleg, dar nu mă interesează! De exemplu, am mai avut… Îl puneau pe purtătorul de cuvânt să-mi facă o radiografie a presei. Și primeam un raport, așa pe săptămână, cu care ziar trebuie să vorbesc mai mult, cu care trebuie să dau interviu… Dar, în rest, nu. Și nu e presiune pe tine! Nu e presiunea care este aici.

Revenind, cel mai dificil patron pe care l-ați avut?
Sunt mai mulți, n-are rost să… Uite, am uitat să-ți spun, un patron care mi-a plăcut și am avut mult de învățat de la el a fost domnul Mac Popescu (n.r. – fostul președinte de la Sportul Studențesc, rector al Facultății de Arhitectură). Acolo am și început. Extraordinar. Mi-a dat șansă să fiu din prima antrenor la o echipă de seniori. Că asta e șansă. Am stat șase luni secund la Dinamo și după asta mi-a oferit echipă de Divizia A. Era atât de liniștit, mă chema la Arhitectură, mă chema la birou, că n-avea timp, el preda… Multe sfaturi bune mi-a dat Mac Popescu. Nu-l uiți că au fost la început de carieră, dar multe sunt valabile și în ziua de azi! De ăia răi n-are rost să-ți povestesc.

„Moldova e România! Până la urmă, tot ne vom uni. Că vor unii sau nu vor… Moldova e o parte frumoasă din România Mare”

Ultima chestiune. Nu are legătură cu calitatea dumneavoastră de antrenor, ci cu cea de român. Eu vă citez din declarația lui James Pettit, ambasadorul SUA la Chișinău: „Moldova nu e România, Moldova își are propria sa istorie și propriile provocări”.
Nu… Moldova e România! Nu poți să-ți dai seama ce interes a avut. A avut interese politice, probabil. Asta n-are voie ambasadorul unei țări să… Moldova e România! Am avut secund, acum, în Kazahstan, pe Seghei Kirilov, l-am avut și jucător la Sportul. El e român-român! El vorbește de părinții lui, de cum vorbesc limba română… Îl mai corectam noi, că el la școală a făcut rusă. Sunt români! Am prieteni în Republica Moldova! Asta nu ne face bine! Și pentru că ambasadorul altei țări – și cărei țări, Statele Unite! – se implică în politica României… Că, până la urmă, tot ne vom uni! Că vor unii sau nu vor… Asta e părerea mea! Noi o să trăim și o să vedem! Dar sigur ne vom uni cu Moldova!

Apucăm ziua aceea?
Eu așa zic. Așa cred și sper. Și îmi doresc asta. Pentru că e o parte din România frumoasă. O parte din România Mare frumoasă.

Vă mulțumesc pentru amabilitate.
Cu plăcere!