INTERVIU VIDEO | Montini, dezbrăcat de secrete! „Nu am meritat să joc în Serie A” Golgheterul lui Dinamo vorbește despre primul tatuaj, cel mai „în tendințe câine” + Game of Thrones sau House of Cards?

Mattia Montini a reușit în doar șase luni să devină unul dintre golgheterii Ligii 1 Betano. În 21 de partide jucate în tricoul lui Dinamo, atacantul italian, în vârstă de 27 de ani, a marcat 13 goluri. 

Performanța jucătorului din Peninsulă este cu atât mai impresionantă când am aflat că aceasta este pentru prima dată când fotbalistul Montini evoluează în prima ligă într-un campionat. De ce? „Fiecare jucător primește ce merită, iar eu nu meritam să joc în prima ligă„, a declarat, în exclusivitate, pentru ProSport Mattia Montini. Ce spune despre adaptarea în România, care este regretul lui, cine dictează tendințele în modă la Dinamo, dar și povestea primului tatuaj …

ProSport: Care a fost primul cuvânt pe care l-ai învățat în limba română?
Mattia Montini: Am învățat cuvintele pe care le folosim pe teren: minge, alergare, vine, acești termini specifici din fotbal. Apoi, ușor, ușor, ieșind pe afară, plimbându-mă am mai învățat. Aici se vorbește și în limba engleză destul de mult și eu înțeleg și în engleză. Vorbesc destul de puțin în limba română. 

Îți lipsește Italia?
Uneori da, sunt obișnuit să trăiesc departe de familia mea, pentru că de la vârsta de 16 ani locuiesc singur, dar îmi lipsesc câteva lucruri mici din Italia. De obicei, în momentul în care cineva merge în altă țară este normal să-i fie puțin dor de casă, dar munca mă ajută. 

De ce îți este cel mai dor?
Îmi lipsește mâncarea, deși aveți restaurante foarte bune și chiar restaurante italienești foarte bune. Mi-am făcut prieteni, iar lucru acesta mă face fericit. Dar din Italia îmi lipsesc momentele când mergeam pe stradă și auzeam vorbindu-se în limba italiană, înțelegeam ce se vorbește în jurul meu, pentru că de multe ori te simți puțin izolat, ești singur și nu înțelegi, dar e normal. 

A fost dificil să te adaptezi aici?
Nu, nu a fost, pentru că din punctul meu de vedere în fotbal există o singură limbă, sunt aceleași fraze. Poate că, uneori, în afara terenului te simți puțin că nu ești adaptat, pentru că nu înțelegi bine limba, ești singur, dar apoi când intri pe teren… M-am adaptat bine, repede cu băieții, cu toată lumea. M-a ajutat foarte mult și iubita mea. Ea a făcut un sacrificiu mult mai mare, a lăsat Italia să vină aici cu mine. Ea s-a adaptat mai bine decât mine pentru că ia mașina, merge la sală, face lucrurile ei și paradoxal sunt eu cel care trebuie încă să se adapteze în România. Ea se comportă de parcă ar fi acasă. 

Mattia Montini: „Nu am meritat să joc în Serie A până acum”

Care este cel mai mare defect al tău?
Cel mai mare defect al meu cred că este că sunt prea bun uneori. Familia mea, iubita mea îi reproșează mereu că sunt prea bun, ofer mereu a doua șansă oamenilor. Când o persoană greșește în fața mea, eu mereu mai ofer o șansă și poate că ajung să suport eu consecințele. Poate că în cariera mea am fost foarte bun, dacă aș fi fost puțin egoist și puțin dur, poate că aș fi ajuns mai repede în Serie A (n.red. – într-o primă ligă). Eu am ajuns la 27 de ani. 

De ce nu ai reușit să joci în Serie A mai repede, în Italia de ce nu ai reușit?
Pentru că fiecare jucător primește ceea ce merită. Faptul că sunt aici, în România, și joc la vârsta de 27 de ani în prima ligă, eu văd acest lucru ca pe o rampă de lansare. Nu mă simt bătrân, sper să ajung cât mai sus posibil. Iar dacă am ajuns aici la vârsta de 27 de ani înseamnă că asta merit. Este evident că nu meritam să joc în Serie A în Italia. Am avut probleme fizice, dar, în același timp, am avut și discontinuitate, nu am fost profesionist 100%, dar în urma greșelilor pe care le-am făcut în trecut încerc să învăț cât pot de mult și să nu le mai repet. 

Care este cel mai mare regret al tău?
Nu am atât de mulți scheleți în șifonier, prefer să nu mă gândesc atât de mult la ceea ce s-a întâmplat în trecut pentru că nu mai reușești să te concentrezi pe ceea ce faci în prezent. Dar când eram tânăr și am plecat din sectorul juvenil de la AS Roma, Primavera, am plecat ca un star, eram foarte mândru și nu i-am ascultat pe cei care-mi voiau binele și am pierdut un tren important. Nu am ascultat sfaturile unor persoane importante și am plătit pentru asta.

Care este obiectivul tău?
Obiectivul personal este acela de a încheia sezonul așa cum l-am început. Oamenii trebuie să își amintească de același Mattia. Nu de Mattia care a devenit arogant pentru că a marcat multe goluri. Eu vreau ca în momentul în care se încheie sezonul oamenii să spună Mattia a fost un profesionist când a venit în noiembrie și a fost un profesionist când s-a terminat campionatul, în mai. Acesta este obiectivul meu principal. 

Mattia Montini: „Primul meu cadou a fost o minge de fotbal”

Care este jucătorul care se îmbracă cel mai frumos?
Sunt jucători care încearcă să se îmbrace bine, dar nu reușesc. Spre exemplu francezii, cum se trezesc dimineață, merg în dressing și se îmbracă cu negru, albastru, nu se uită la culori, dar este normal. Și eu merg la antrenamente lejer, niciunul nu vine îmbrăcat la patru ace. Unul dintre jucătorii care este foarte atent la cum se îmbracă este Reda, vine mereu foarte aranjat, îmbrăcat tot în Nike, sneakers Nike, uneori cămașă. Îi place să se îmbrace. Simon Zenke, care deși are stilul lui, este foarte atent și în plus este bolnav cu sneakers și încălțăminte. Cum iese un model nou, el îl are deja. În plus, este Dănciulescu, care eu cred că ar putea să joace în continuare fotbal, pentru că este din punct de vedere fizic mai bine decât noi. Și el este foarte atent și chiar la antrenamente, se antrenează mai mult decât noi. Vine înainte să începem noi antrenamentele și termină după ce terminăm noi. 

Ai superstiții?
Poate că am mici lucruri, dar nu sunt supersiții. 

Faci ceva înainte de meciuri sau în seara dinaintea meciurilor?
Înaintea meciurilor, am o iconiță, iar după ce o scot o pup și o pun în cutia cu bijuterii. Îmi scot cercelul din ureche, pentru că nu pot juca cu cercelul. Acestea sunt ritualurile pe care le fac. Pentru mine superstițiile sunt slăbiciuni.

Te uiți la Game of Thrones?
Nu, iar acest lucru este grav pentru că în fiecare zi iubita mea îmi spune hai să ne uităm. Ea stă în fibrilații acasă, iar eu vreau să ieșim afară că este vremea frumoasă și nu pot să ies. Eu aștept House of Cards (n.red. – serial), va ieși în iulie. Acesta este un serial care m-a prins. 

Ce îți place să faci în timpul tău liber, aici, în București? Ai fost la mare, la munte?
Nu am fost încă la mare și nici la munte, dar când am avut câteva zile libere am profitat să merg în Italia să mai iau din lucruri, pentru că oricum Italia este la o oră de zbor de aici, suntem foarte aproape. În timpul meu liber îmi place să merg la mall, pentru că voi în România aveți mall-uri, pe care noi nu le avem în Italia, sunt ca un orașel. Înăuntru poți juca bowling, poți merge la cinema, poți face shopping, poți mânca. Acum, dacă sunt zile frumoase, am un câine, poate o să merg în Herăstrău, să beau  cafea în aer liber, lucruri simple.

Ai prieteni jucători de la alte echipe?
Aici la București a ajuns la FCSB Stoian, am jucat împreună câțiva ani la Roma, la Primavera. Îl cunosc pe Mladen, de la Viitorul, și cu el am jucat în sectorul de tineret în Italia și mai sunt și alți jucători. L-am cunoscut pe Fabbrini, pe Gavrilă, care a jucat la Dinamo. Când eram la Roma, veneau jucători români. Îl cunosc și pe Alex Pena, despre care știu că acum este impresar. Cunosc mulți jucători români și am o părere bună despre jucătorii români. Toți cei cu care am jucat au fost niște profesioniști. În afară de România, îmi place munca pe care o fac, când intru pe teren sunt senin, când văd o minge, la fel ca toți ceilalți jucători. Sunt crescut așa.

Care a fost primul tău cadou?
O minge de fotbal. Eu când pot să îmi fac treaba și pot să o fac cu pasiune sunt mereu fericit. Aș putea să fiu și în cel mai urât loc din lume, dar aici la București este bine. Este organizat bine aici.

Câte tatuaje ai?
Nu am multe tatuaje, cred că am nouă, toate mici. Fiecare are o semnificație, nu sunt tatuaje de frumusețe, pentru că poate unele din punct de vedere estetic nu sunt cele mai frumoase, dar au o anumită semnificație. Le-am făcut împreună cu cel mai bun prieten, cu familia mea. 

Care a fost primul?
Primul tatuaj este în zona abdominală, a fost făcut când aveam 17 ani, veneam după o perioadă tristă din viața mea și este o frază în italiană.

Ce scrie?
Că trebuie să râzi mereu, că trebuie să fii mereu pozitiv. (n.red. – A fost în contradictoriu cu starea ta) – Da, a fost pentru a contesta acel moment din viața mea, în care eu nu eram fericit.