„Îți dai seama ce coșmaruri o să sufere săracu’ Lucescu înainte să moară?”. Ioan Sdrobiș îl șicanează pe Il Luce: „Te duci dincolo cu blaturile pe creier?”. Dezvăluire uluitoare despre Dinu: „L-au îmbrăcat în milițian și l-au evacuat prin cimitir”. Episod incredibil la Vaslui cu Iordănescu jr.: „Porumboiu îmi sugera să-l bag mai mult, să-i dau banderola” | FOTO&VIDEO EXCLUSIV

Omul discursurilor necoafate, Ioan Sdrobiș, 77 ani, nu ezită să comenteze teme sensibile din fotbalul românesc și să ia la țintă personaje notorii de pe agendă. Din livingul vilei sale din Tg. Ocna, ”Părintele” trece în revistă câteva dintre episoadele furtunoase din cariera sa, pe axa Galați – Reșița, și nu se ferește să-i scoată la judecată pe Mircea Lucescu și Cornel Dinu. Sunt ”greii” cu care s-a ciocnit în câteva momente cruciale ale carierei, adversar teribil cu Il Luce, coleg de staff agitat cu Mister, la Oțelul. ”Îți dai seama ce coșmaruri o să sufere săracu’ Lucescu înainte să moară? Te duci dincolo cu blaturile pe creier? A avut dreptate Ianul când a zis că a inventat Cooperativa. L-am iertat!”, e comentariul aspru la adresa actualului ”principal” de la Kiev. Plus o dezvăluire uluitoare despre Dinu: ”L-au îmbrăcat în milițian și l-au evacuat prin cimitir”. Poftiți la one man show!

„Nea Jeane, de ce să vin la Bistrița? Nu-ți trebuie antrenor!”

Prosport: Domnule Sdrobiș, v-ați declarat dintotdeauna un inamic total al meciurilor trucate și ați vorbit de-a lungul anilor despre câteva partide pierdute în culise care v-au marcat destinul. Sincer, au fost însă și situații când ați câștigat prin blaturi?

Ioan Sdrobiș: Domne, haideți să vă zic ceva în premieră! După Revoluție, Jean Pădureanu a vrut să mă pună antrenor la Bistrița. M-a abordat cam așa: ”Ioane, îmi ești tare drag, nu vrei să vii la mine?”. ”Păi, matale poți să lucrezi cu Sdrobiș? Nici nu-ți trebuie antrenor”. L-am refuzat, evident, dar m-a bucurat cumva propunerea lui în sensul unui gest de apreciere a muncii mele. Ăsta am fost: nu am suportat blaturile, meciurile vândute! Și am suferit din cauza asta! Știți însă ce mi-a spus la un moment dat?

Ce?

”Băi, Ioane, nu existam dacă nu făceam lucrurile astea! N-aveam cum să rezist în sistem!”. Dincolo de toate chestiunile din spatele cortinei, el era însă un tip cu bun simț, civilizat. De fapt, a preluat Cooperativa de la Lucescu, i-a pasat-o lui Ștefan și așa mai departe.

• 48 de ani a lucrat Jean Pădureanu în calitate de conducător la Bistrița, unde, din 2013, rămăsese numai președinte onorific

Lucescu, Lucescu – e un nume care nu lipsește niciodată din frazele dumneavostră din cauza unor meciuri cu cântec!

L-am iertat! Am o grămadă de defecte, dar și două calități: mi-am iubit meseria cu sfințenie și știu să iert.

”L-am iertat pe Lucescu! Să-l pună cel mai bun turcii și ucrainenii!”

Primul episod, iunie 1987, Oțelul – Dinamo 3-3, cu o triplă a lui Cămătaru pentru parodia Ghetei de Aur…

…când Lucescu venea cu jucătorii în cabină la noi. Simțeam că mor! Stabileau și minutele în care să dea gol ca să iasă Cămătaru golgeter. M-au chemat la comandantul Miliței Galați: ”Nelule, ai grijă, vezi cum faceți!”. S-au dus peste conducători cu controale economice, iar ăștia stăteau drepți, după care a apărut Lucescu în vestiarul nostru. N-am să uit toată viața mea ce mi-a făcut la acel meci. Cum să ieși pe urmă campion prin Europa cu blaturile realizate în România?

Cum aș putea să-l pun vreodată pe Lucescu înaintea lui Jenei în topul celor mai buni antrenori români all-time? Nea Imi a cucerit un titlu continental pentru țara noastră. Așa, hai să-l punem în calcul și pe Ștefan Kovacs, care a câștigat trofee cu Ajax până s-a plictisit! Pe Lucescu să-l așeze turcii sau ucrainenii numărul unu, nu românii! El a devenit antrenor abia de la 55 de ani încolo”, Ioan Sdrobiș pentru Prosport

Să nu uităm că acest Lucescu a jucat, totuși, o semifinală de Cupa Cupelor cu Dinamo, în primăvara lui ‘90!

De acord, dar eu am trăit meciurile mele cu Lucescu și mi-a fost suficient! Mori cu blaturile astea pe creier? Îți dai seama ce coșmaruri o să aibă săracu’ Lucescu înainte să moară? Păi, n-o să ai coșmaruri când te-ai dus în cabină la Oțelul și le-ai spus ”Ăsta va fi scorul”? Am avut 40 de ani de carieră, dar nu mi-am permis niciodată să fac așa ceva. L-a întrebat cineva pe Lucescu la un moment dat dacă se mai întoarce în România și a spus că nu mai revine, fiindcă-l ceartă Sdrobiș.

Păi, îl cam certați!

Nu-l cert deloc! Din contră, l-am iertat, i-am respectat valoarea și rezultatele din Turcia și Ucraina, dar în România n-am cum să spun același lucru, fiindcă știu ce-a făcut aici.

„A avut dreptate Ianul că Lucescu a inventat Cooperativa”

Episodul doi, noiembrie 1997, CSM Reșița – Rapid 1-6, cu Lucescu în Giulești, de această dată.

Vreo șase jucători de-ai mei au făcut ce-au făcut împreună cu conducerea. A fost clar. 0-1, 1-1 Claudiu Balaci – o bombă, apoi a luat băiatul cartonaș roșu și s-a terminat: 1-2, 1-3…1-6. Tânăr, Pancu nici nu știa când să se mai oprească. La 1-3, Lupu îi făcea semne lui Lucescu din teren. M-am dus direct la banca lui: ”Băi, m-ai bătut cu Miliția la Galați, acum vii cu banii lui Copos?”. Atunci i-am zis eu fraza aia celebră.

Care?

Dacă jucai pe bune, te băteam și-n sufrageria lui Copos, băi, nenorocitule! Au făcut-o prin spatele meu. N-au curaj să spună nici acum. Nici ăia, nici ăilalți! Nu vreau să-mi mai aduc aminte.

• 6 luni a stat Ioan Sdrobiș pe banca Reșiței în sezonul 1997 -1998, în prima parte a campionatului

În anii ‘90, Ianul și Lucescu ajunseseră la cuțite, mai ales după ce fostul președinte al lui Dinamo îl acuzase pe Mircea că fusese inventatorul Cooperativei. Îl regăsiți sau nu în această definiție?

A spus realitatea. Iar lucrurile astea le știam direct de la Ianul, cu care am fost coleg de cameră la Iași. Eram buni prieteni. M-a ajutat și cu armata la București. Ianul simțise că Lucescu voia să controleze tot. N-a exagerat cu nimic.

„Furie mare la stadion, s-a ajuns până la prim-ministru”

Cu Cornel Dinu ați colaborat la Oțelul, unde i-ați fost secund o perioadă, inclusiv la epocalul 1-0 cu Juventus din toamna lui 1988. Și cu Procuroru’ v-ați cam avut precum șoarecele cu pisica, nu?

După terminarea sezonului 1987-1988, am prins un loc de cupe europene, iar Costică Rădulescu a plecat să antreneze la Timișoara. Fusesem secundul lui la Galați încă din Liga a treia. După aceea, înainte să merg în concediu, m-au chemat primul secretar și directorul general de la Combinat și mi-au transmis că sunt noul ”principal”. Am plecat liniștit la un pescuit la Vaslui cu mașina directorului Rogojinaru și citesc după vreo două zile în ziar că Dinu e antrenorul Oțelului. Nu vreau să vă spun ce trăiri am avut în acel moment!

Când m-am întors la Galați, era o nebunie în club. Nu l-a suferit nimeni, niciodată, în oraș pe Dinu din motive de Miliție și altele”, Ioan Sdrobiș pentru Prosport

Și?

Am revenit la Galați, unde i-am zis lui Dinu: ”Băi, Cornele, n-am nicio treabă cu tine! E problema conducerii!”. În fine, mi-au motivat că apăruseră niște scenarii că am plecat la Hunedoara, la Timișoara. ”Cum, măi, oameni buni, dacă am mers în vacanță chiar cu mașina directorului?”. În fine, am vrut să o apuc pe drumul meu mai departe, semnasem deja în altă parte, luasem și o aprobare de Aro, dar m-au chemat înapoi la Oțelul după câteva etape, că Dinu dăduse echipa cu roțile în sus. Dezastru!

V-a lăsat inima să reveniți?

Păi, era acolo și munca mea de ani de zile! Întoarcerea am făcut-o după un meci pierdut acasă de Oțelul, când s-a ajuns până la prim-ministrul Constantin Dăscălescu. Furie mare la stadion: lumea a distrus mașini, un autocar. Am auzit atunci că, pentru a-l evacua, pe Dinu l-au îmbrăcat în milițian și l-au scos printr-un cimitir. A doua zi am luat echipa înapoi. M-au investit în sala de ședințe a Combinatului, cu 1.000 de muncitori de față. De-atunci mi-am jurat că nu vor ajunge niciodată conducătorii să mă dea afară: le fac rezultate cum să nu mai fi avut înainte și după aia plec pe val, dacă sunt jigodii!

„Dacă Edișor ne califică la Euro, se șterge că a fost numit la indicații politice”

La Vaslui l-ați avut elev o perioadă pe actualul selecționer, Eduard Iordănescu.

Un jucător talentat, dar firav. Aveam obiectiv promovarea, îl băgam câte un sfert de ceas. Se mai supăra Porumboiu: ”Zorro, te rog, bagă-l, poate-i pui și banderola!”.

Porumboiu vă sugera așa ceva?

Da, da! Asta când mai stăteam amândoi la discuții amicale. Mă bucur pentru Edi că a ajuns un bun antrenor. Când obținuse niște rezultate frumoase la Pandurii, venise taică-su să-l mute la Voluntari. I-am zis: ”Dacă te duci acolo, urmează Clinceni și s-a terminat cu CV-ul tău!”. A ținut cont de sfat.

Când îți merge mintea, n-ai nimic de pierdut dacă te sfătuiești cu unul care-ți poate da o îndrumare profesională corectă. Mai ales că Sdrobiș n-are niciun interes ascuns”, Ioan Sdrobiș pentru Prosport

Vă inspiră încredere la națională?

A intrat acolo în cercul ăsta vicios cu Burleanu și Stoichiță. Mi-a dat un mesaj la început: ”N-o să vă fac de rușine!”. Dar Stoichiță e buba și paguba fotbalului românesc. El pune antrenorii la toate nivelurile. Și Edișorul nostru a ajuns acolo la indicații prețioase politice! Dar dacă va face demonstrația calităților lui profesionale printr-o calificare, se șterge problema politică.

Nu mi-ați răspuns la întrebare!

Important e să-și mențină poziția fermă de antrenor în fața ăstora. Să mă lase însă cu algocalminul ăla de 2-2 din Elveția! Examenul lui vine acum cu Israel și Kosovo acasă. Să-i oferim liniște, deocamdată! Va fi timp apoi de analize.

„Reghe înapoi la Craiova? Nu mai există demnitate!”

Ce gust v-a lăsat întoarcerea lui Reghe la Craiova, de unde plecase în șuturi?

Domne, există insule de seriozitate și în România. Mă gândesc la Sepsi. Dar ce e la Craiova se numește lâncezeală. Vina îi aparține lui Regheampf că a acceptat să se întoarcă de unde se ușchise în condiții urâte. Iar la întoarcere mai dai și ”cuba” și te îmbrățișezi cu omul!

Nu mai există demnitate. Meseria de antrenor a căzut în derizoriu. Înainte, nu exista ca un conducător să te tăvălească și apoi să revii acolo. Apar momente penibile”, Ioan Sdrobiș pentru Prosport

Haideți să încheiem cu un moment amuzant! Pe vremea când antrenați la Baia Mare, ați pierdut cu 1-8 în deplasare cu Electroputere, iar la final declarați că se putea termina 3-3. Ați intrat în folclor cu propoziția respectivă!

Ha, ha, ha! Mi-a scăpat că n-am zis de faptul că putea fi 3-3 până la pauză! Am făcut atunci un drum lung, am jucat pe o căldură nebună, dar începusem binișor jocul și am avut și câteva ocazii serioase. Am fost însă praf în partea a doua, când a urmat dezastrul de nu se mai oprea tabela. Asta-i viața!