Jos pălăria, Gică Hagi! Jos pălăria, Ianis! E timpul pentru noi echipe și noi vedete

Am văzut Viitorul – Botoșani. 2-1, după ce oaspeții deschiseseră scorul.
Dar nu asta e important.

Mă bucur că am avut ocazia să-l (re)descopăr pe Ianis, fiul lui Gică Hagi.
Să vă spun ceva: Ianis-cel-întors-de-la-Fiorentina este cu totul altul decât Ianis-băiatul-lui-tata pe care-l știam cu toții.

Cel mai probabil, n-ați urmărit jocul (audiențele demonstrează asta) și nu pricepeți la ce mă refer. Așa că vă recomand rezumatul video de pe digisport.ro.
Sigur că secvențele fac doar o imagine parțială, dar este îndeajuns și atât să vă faceți o idee:
– minutul 19, Ianis Hagi, din lateral-stânga, incomodat de adversar, șut foarte bun cu pământul, de la vreo 20 de metri. Portarul respinge dificil în față.
– minutul 34, Hagi preia la 30 de metri, cursă până în marginea careului, șut-GOL pe colțul scurt, de la 17 metri.
– minutul 61, lovitură liberă de la 25 de metri lateral-stânga, bate Hagi peste zid – bară!
– minutul 64, Hagi corner de pe stânga cu un efect imens, mingea desenează o parabolă, pare să meargă spre mijlocul careului, dar o cotește spre poartă și Cobrea salvează golul boxând în afara terenului.
– minutul 90+4, ultimul atac – de fapt, un contraatac, după ce oaspeții tocmai rataseră incredibil -, mingea iar la Hagi, te-ai aștepta ca, presat de cronometru, să încerce o ultimă pătrundere la disperare sau un șut norocos de la distanță, dar băiatul de 19 ani pasează calm în lateral, până la Andrei Ciobanu (20 de ani împliniți cu o zi înainte), care își evită scurt adversarul direct și dă golul etapei, un șut excepțional de la vreo 22 de metri, la vinclu, pe colțul scurt al porții lui Cobrea.

Nu mai departe de duminică seară, după Dinamo – FCSB, constatam că fotbalul românesc a ajuns în punctul în care cel mai așteptat meci al campionatului nu e capabil să ofere un dribling, un șut bun de la distanță sau o combinație în viteză. Un zero ambalat în reclamă strălucitoare, luminat propice de reflectoarele atenției publice, salvat de spectatori, de nocturna de pe Arena Națională și de minutele dramatice din final.
Ei bine, dragi prieteni dinamoviști, steliști sau fecesebiști, microbiști în general, ne-am uitat la meciul greșit. Toate evenimentele așteptate la Dinamo – FCSB au venit, dar o zi mai târziu, pe stadionul din Ovidiu, la anonimul Viitorul – Botoșani.

Am văzut la lucru, luni seara, cel puțin un fotbalist de clasă. Da, Ianis Hagi merită să fie la naționala mare. Poate că n-are – și nu va avea vreodată – viteza tatălui, dar are, în schimb, tehnică, execuție, fler, inteligență. Mai nou, o maturitate care-i lipsea, o anvergură de lider.
Azi, România nu are un fotbalist ca Hagi junior. În meciul cu Botoșani, a dat gol de la semidistanță, bară din lovitură liberă de la 25 de metri și pasă de gol în ultimele secunde. I-a răsplătit pe spectatori și cu bombonica pe care, pe vremuri, toți o așteptam când mergeam pe stadion – încercarea de a înscrie din corner și care, culmea, era cât pe ce să-i și reușească.
Adică, pe scurt, a făcut singur ce n-au fost capabili să facă toți cei 26 care intraseră pe gazon în seara precedentă, pe Arena Națională.
Luni seară, pentru prima oară, am început să-l cred pe Hagi senior când insistă să ne spună că Ianis va deveni un mare fotbalist.

Ce-am mai văzut la Ovidiu? O echipă de puști care joacă în viteză, tehnici și curajoși. Pe lângă Ianis, încă minimum 3-4 copii foarte talentați, cu execuții cum nu vezi în altă parte în Liga 1. Cicâldău, Ganea și Ciobanu trebuie urmăriți cu foarte mare atenție. Ei merită șansa să devină viitorul naționalei. Și, cine știe, poate viitoarea generație de aur.

Mi-am amintit de o discuție cu Gică avută acum vreo patru ani, pe un hol de la ProTV, după o emisiune. Îmi spunea, cu ochii strălucind, că – vom vedea cu toții! – jucătorii scoși de el la Viitorul vor califica naționala la Euro 2020. L-am privit cu reticență. Iancu tocmai se rata la FCSB, iar Chițu dădea cinstea pe rușine în Franța. În acel moment, Hagi părea doar un fotbalist ieșit din activitate care visează cai verzi pe pereți.
Dar Hagi s-a ținut de cuvânt.

Gică a avut dreptate. Și are dreptate să țipe singur, în nebunia lui. Așa cum e el, ironizat pe Facebook pentru cioburile de gânduri pe care nu știe să le lipească între ele, frustrat să vadă că e marginalizat când ȘTIE că el are dreptate și ceilalți greșesc, veșnic nervos și nemulțumit de presă și federație, agresiv-protector cu jucătorii săi.
Dar are dreptate.

Hagi e profetul care propovăduiește în pustiu de peste un deceniu. A făcut planuri, a propus măsuri, a dat exemplu personal, a bătut drumurile la guvern.
Nu-l bagă nimeni în seamă.
Marii șefi ai acestui sport se bat pe burtă, ghiftuiți cu banii dijmuiți de la cluburi, ligă, federație. Politicienii îl ascultă mimând interesul, în timp ce așteaptă să-și facă treaba fotografii pentru pozele de PR.
Unul nu pricepe o iotă. Strategie? Planuri? Profesionalizare? Coerență? Consecvență? Să fim serioși. La ce folosește, când nu se știe azi dacă mâine mai suntem „pe funcție”? „Nouă ce ne iese?”
Uitați-vă la Burleanu, activist de partid pe care a prins rapid altoiul metehnelor de „om de fotbal”. Ce-a înțeles el din ce face Hagi? Ce-a înțeles președintele FRF? A înțeles că trebuie să scoată o broșură în care să anunțe că din 2015 până în 2017 a crescut de 10 ori numărul juniorilor sub 10 ani! Statistici inventate, vorbe goale, glorie calpă.
Hagi a produs fotbaliști care dau gol din corner, Burleanu a produs maculatură.

În lipsa unei înțelegeri a fenomenului, azi reglăm realitatea din cifre. Dacă pârlitul ăla de la Ovidiu se laudă că are 300 de juniori – „copiii mei, sunt cel mai fericit tată din lume”, păi eu, ditamai președintele de federație, de ce să nu anunț că am cu 240% mai mulți jucători decât acum 2 ani? Oricum, nu verifică nimeni!

Ce-ar trebui să se întâmple ca în România să avem măcar 3-4 echipe unde să găsim jucători ca ai lui Hagi? Păi, azi nu se poate. N-avem cum.
Dar putem începe prin a-l asculta pe cel căruia i-a ieșit. Viitorul președinte al FRF ar trebui să lase deoparte orgoliile infantile și să-l cheme la federație: „Hai să-ți vedem planul! Hai să ridicăm România!”.
Să se organizeze o Adunare Generală specială, în care să se ceară (și să se obțină) aprobarea unei schimbări de strategie la nivelul întregii țări, pe termen lung sau foarte lung. Să căpătăm un sens ca țară, măcar în fotbal.
Iar selecționerul, indiferent că va fi Contra sau altul, să îndrăznească și să îi ia pe copiii aceștia în lot. Sigur nu îl vor dezamăgi – nu NE vor dezamăgi. Să-și aducă aminte (și să ne aducem aminte) că și alții au riscat cândva cu el (cu noi). Să mizeze (să mizăm?) pe viitor.

P.S. Iar Hagi? Hagi să se reconcilieze cu Constanța. Să se mute acasă. Să devină Farul. Numai un orb nu vede avantajele unei asemenea uniri. Având în spate acest oraș-port care chiar înțelege fotbalul, Ianis și compania s-ar bate sigur, în fiecare an, la titlu.