„Jurnal de refacere” este un demers unic în presa sportivă din România. ProSport își propune să urmărească viața unui fotbalist care în lunile următoare se va lupta să revină pe teren. Început duminică, 22 decembrie, de ziua lui Dan Roman, jurnalul va dura până în momentul în care atacantul lui Gaz Metan, accidentat grav joi, 19 decembrie, la Botoșani, va lovi din nou mingea într-un meci de fotbal.
ZIUA 133 – SPECTATOR LA VIITORUL – U CLUJ
Ieri am mers la Chiajna, să văd Viitorul cu U Cluj. Am fost împreună cu nașul meu, el ține cu „U”. De fapt, e super fan fotbal, se uită la aproape toate meciurile. El este și omul care m-a dus la fotbal. Culmea, la U Cluj. Acolo am început fotbalul, am făcut o primă parte a junioratului, apoi m-am transferat la CFR Cluj. Îmi sunt și acum dragi suporterii lui „U”, chiar dacă la meciurile împotriva lor, de la Cluj, eram una dintre principalele lor ținte. Câte înjurături am primit…ohoooo (râde)
ZIUA 132 – FINAL DE RECUPERARE
Peste mai puțin de două săptămâni, pe 17 mai, voi termina recuperarea. O să mă întorc la Mediaș și o să stau acolo până întră și băieții în vacanță. Ultima etapă e pe 21 mai, deci, teoretic, o prind la echipă (râde). Nu o să intru direct la antrenamente, firește, o să îmi fac programul separat. Am vorbit cu Ovidiu și o să am un program de antrenamente pe care o să îl fac până la reluarea pregătirilor. Sper să fie totul bine până atunci, să fiu sănătos.
ZIUA 131 – PRIMUL MECI: DOI CONTRA DOI
Vineri, așa cum ți-am spus, am ieșit la un grătar cu băieții de la recuperare și cu Ovidiu. Aveam nevoie și de un astfel de moment… Oricum, Ovidiu a avut grijă de noi să fim rupți pentru că înainte de grătar am făcut cel mai greu antrenament al săptămânii. Știu că de regulă ne lăsa mai ușor înainte de weekend, dar acum ne-a încărcat destul de tare. Mi-am pus „tape-ul” acela pentru a-mi proteja zona sensibilă de deasupra gleznei, dar nu pot să spun că e mult mai bine. Apropo, am jucat și puțin fotbal. Un doi contra doi la turație redusă (râde). Și, ca să vezi, la una dintre primele faze am primit o lovitură în piciorul drept (râde). Glezna nu m-a durut deloc, probleme au fost doar acolo, la mușchi. Recunosc că mi-a fost puțină teamă înainte de a începe jocul, dar mi-a trecut destul de repede…
ZIUA 130 – ÎNCEARCĂ‚ SĂ‚ SCAPE DE DURERE
N-am făcut mare lucru astăzi, în afară de antrenament. Vineri o să mergem la un grătar, așa ca de 1 mai, toți cei care facem recuperarea la Ovidiu. Sper să avem parte de vreme frumoasă. În rest, aștept să mai merg încă o dată la doctorul Codorean săptămâna viitoare, poate îi dau de cap durerii de la picior. Ovidiu mi-a spus că o să încerce mâine să îmi pună un „tape” acolo, la picior, poate îmi mai atenuează din durere. El nu prea e de acord să fac infiltrații, nu crede că vor da rezultate. Ți-am zis, probabil că mușchiul atinge un șurub și din cauza asta e așa. Știu că în primă fază căzuse varianta asta, dar acum e din nou cea mai probabilă. Nu vezi că nu știi niciodată singur cu medicina asta…
ZIUA 129 – DIN NOU, INCERTITUDINE
Nici ecografia nu a arătat ceva relevant. Ei se gândeau că ar putea fi ceva lichid la mușchi și, dacă era așa, urmam să fac niște injecții. Dar nu e nimic concret și ne-am întors iar la teoria legată de șurub și de tijă. Poate că, având în vedere că am lucrat foarte mult pe piciorul drept, să se fi dezvoltat mușchiul și să se atingă de vreunul dintre elementele puse în timpul operației. Să vedem…
Apropo, ai văzut că s-a calificat Realul!? Bine, nimeni nu cred că se aștepta la scorul ăsta. Acum mai rămâne ca și Atletico să câștige și o să am finala dorită. De ce vreau Atletico? Parcă m-am cam săturat de Mourinho. De fapt, de stilul lui ultradefensiv. Fotbalul, până la urmă, trebuie să fie un spectacol…
ZIUA 128 – NIMIC RELEVANT
Aparent, problema mea de la mușchi nu e nici de la tijă, nici de la șurub. De fapt, nu se știe încă de la ce ar putea fi, pentru că nu apare nimic pe radiografie. Totul e în regulă. Bănuiesc că ăsta e un lucru bun. O să mai fac un consult și mâine, o să-mi facă o ecografie, și poate acolo o să își dea seama. Doctorul mi-a spus să încerc să lucrez așa, să suport durerea până o să-mi treacă. E imposibil! Știi foarte bine că nu sunt genul care să renunțe ușor sau care să se vaite din orice, iar în perioada asta am tras la maximum de mine, dar pur și simplu e de nesuportat durerea. Imaginează-ți că mă doare și dacă mă atinge cineva. Ok, să spunem că în timpul recuperării mai merge cum mai merge, dar nici nu vreau să mă gândesc ce se va întâmpla atunci când voi începe antrenamentele… N-ai cum să te pregătești normal cu durerea asta, având în vedere numărul de contacte din timpul unui antrenament. Sper, până la urmă, să fie totul în regulă.
Acum, pe seară, o să mă uit și eu la Real… sper să se califice. Mi-aș dori să văd o finală Real – Atletico.
ZIUA 127 – FĂ‚RĂ‚ ANTRENAMENT
Astăzi nu am făcut antrenament, am avut câteva lucruri de rezolvat cu Andreea și i-am spus lui Ovidiu că nu o să pot să merg. Aștept ca marți să merg la doctor, să văd exact ce am la picior.
ZILELE 125 ȘI 126 – GRIJI ÎNAINTE DE REVENIRE
Mă tot gândesc la problema pe care o am la mușchiul peronier, acolo, deasupra gleznei. Vreau să treacă zilele astea cât mai repede și să îmi spună doctorul exact ce am. Poate că mușchiul atinge într-un șurub sau chiar în tijă și din cauza asta e inflamat. Dacă ar fi vorba de un șurub, nu cred că ar fi o problemă foarte mare să-l scoată. Și nici n-ar dura mai mult de 30 de secunde. Țin minte când am fost în Ungaria, la clinică, să mi-l scoată pe primul. L-am întrebat pe doctor dacă o să mă doară și el mi-a spus că o să simt niște dureri destul de puternice. Când colo, el era cu șurubul în mână (râde). Mi-a și zis atunci: „Ai văzut cât de tare te-a durut?”. Dacă ar fi vorba de tijă, lucrurile ar fi puțin mai complicate pentru că ea poate fi scoasă după minimum șase luni. Ori eu am doar patru luni și ceva de la operație. Dar vorbeam și cu doctorul nostru de la Mediaș, cu Târnăvean și-mi spunea „Băi, având în vedere că recuperarea ta a fost una atipică, mult mai rapidă decât anticipările inițiale, n-ar fi exclus să poți să scoți tija mai devreme”. Așa parcă a fost toată viața mea: atipică (râde).
ZIUA 124 – MAI MULTĂ‚ FORȚĂ‚ ÎN PICIORUL ACCIDENTAT
Am dat astăzi un test de forță și, dacă-ți vine să crezi, piciorul drept e mai puternic decât cel stâng, adică cel sănătos. Chiar și Ovidiu îmi spunea râzând: „Băi, dar tu ești un animal, așa ești de puternic” (râde). Mă simt excelent din punct de vedere fizic, glezna nu are nicio problemă. Azi, de exemplu, am lucrat cu mingea, am lovit-o și cu stângul, și cu dreptul destul de tare și chiar nu simt niciun fel de jenă sau durere. Mă gândesc că, dacă totul merge așa, și nu e nimic serios la mușchi, poate că la jumătatea lunii mai aș putea să revin. Sigur, la început nu aș intra direct cu echipa la antrenamente, mi-aș face programul separat, dar tot ar fi un lucru excelent pentru mine. Poate că, dacă tot vorbim despre asta, aș putea fi apt pentru ultima etapă a campionatului…. Să nu mă-nțelegi greșit, nu-mi fac iluzii, dar mă întreb cum ar fi. Abia aștept să treacă weekend-ul ăsta și să merg să mă vadă doctorul. Vreau să văd ce e cu umflătura aia la mușchi, să scap de-o grijă. Apropo, de luni o să înceapă și Eric recuperarea la noi. O să fie distractiv cu el pe acolo (râde).
ZILELE 121, 122 ȘI 123 – 30 DE ZILE PÂNĂ‚ LA REVENIRE
Antrenamentele merg foarte bine. Marți am făcut aproape două ore de alergări, schimbări de direcție… cam tot ceea ce lucrezi, de regulă, și la ședințele de pregătire de la club. Iar glezna reacționează foarte bine. Miercuri am lucrat cu mingea, tot felul de exerciții. La un moment dat mi-am permis și o mică aroganță (râde). Unul dintre colegi îmi dădea centrări și am făcut o „foarfecă”. Am dat cu stângul, evident… Bine, cu dreptul nici dacă aș vrea nu aș putea să dau din foarfecă (râde). Singura problemă pe care o am este legată de mușchiul peronier. Acolo, deasupra gleznei, am zona umflată și mă incomodează la anumite mișcări sau la atingere. Marți trebuie să merg la doctorul Codorean pentru un consult, să văd exact despre ce este vorba. Probabil, mă gândesc, are legătură cu tija din picior. Să nu fie o reacție adversă a organismului la tijă, nu-mi dau seama. O să iau legătura și cu doctorul din Ungaria care m-a operat, să văd ce îmi spune. Vorbeam cu Ovidiu și îmi spunea că, dacă îmi rezolv problema asta, în aproximativ o lună sunt la antrenamente cu echipa. Asta ar depăști chiar și cele mai optimiste așteptări…. imaginează-ți că sunt doar cinci luni și un pic de la accidentare.
ZIUA 120 – ULTIMA ZI LIBERĂ‚
Am profitat un pic de faptul că Ovidiu ne-a anunțat că nu vom face antrenament luni și am ieșit în oraș cu Andreea, soția mea. Am lăsat un pic sala și antrenamentele pentru că azi am împlinit șase ani de relație și am zis să sărbătorim puțin (râde). De mâine însă trecem la treabă. Oricum, mi-am cumpărat recent o bandă elastică și lucrez destul de mult cu ea prin casă. Ajută la creșterea mobilității gleznei.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER