„Jurnal de refacere” este un demers unic în presa sportivă din România. ProSport își propune să urmărească viața unui fotbalist care în lunile următoare se va lupta să revină pe teren. Început duminică, 22 decembrie, de ziua lui Dan Roman, jurnalul va dura până în momentul în care atacantul lui Gaz Metan, accidentat grav joi, 19 decembrie, la Botoșani, va lovi din nou mingea într-un meci de fotbal.
ZILELE 152, 153, 154 – ÎNTÂLNIRE PENTRU PRELUNGIRE
Am discutat recent cu domnul Horoba și a rămas ca săptămânile acestea să ne întâlnim și să discutăm prelungirea contractului. Din câte am înțeles, în discuția pe care a avut-o cu conducerea, și Cristi Dulca le-a spus că are nevoie de mine pentru sezonul următor… Nu poate decât să mă bucure lucrul ăsta! O să încep și eu în curând antrenamentele, mi-am găsit o sală în Cluj la care o să lucrez, iar la jumătatea lunii iulie o să merg în Ungaria să îmi scot tija. Am vorbit cu doctorul de acolo și mi-a spus că fără tijă o să mă simt cu 30% mai bine decât acum. O să am nevoie de vreo două săptămâni de pauză, dar o să fiu apt pentru al doilea cantonament.
ZILELE 149,150, 151 – FINAL DE CAMPIONAT
Sunt fericit că s-a terminat cu bine, că am rămas în Liga I! Acum îmi fac bagajele și mă pregătesc să plec acasă, la Cluj, dar n-o să fiu în vacanță, ci o să mă antrenez în continuare până la reluarea pregătirilor. Avem liber vreo trei săptămâni, până pe 16 iunie…
Antrenamentele merg bine, dar am ceva dureri în talpă, probabil mi s-a inflamat tendonul din cauza crampoanelor de la ghete. Vorbeam și cu doctorul nostru și îmi spunea că e normal ca după o accidentare de durată să te doară tot. O veste bună ar fi că am discutat cu cei din conducere. În scurt timp, din ce ne-au spus, vor fi rezolvate și problemele financiare și, poate mai important, și problema legată de prelungirea contractului.
ZILELE 146, 147,148 – ÎN AȘTEPTAREA ULTIMEI ETAPE
Sufăr și eu alături de colegi în momentele astea. Chiar dacă nu sunt în teren, asta nu înseamnă că nu mă afectează situația în care a ajuns echipa sau că avem atâtea luni de neplată. Din cauza asta nici atmosfera din vestiar nu e așa bună. Dar trebuie să strângem rândurile pentru ultimul meci…
În schimb, antrenamentele mele merg bine. Fac apoape tot alături de echipă, mai puțin partea de joc. M-am băgat și la exercițiile de finalizare. Am momente în care mă mai doare glezna, am momente în care mă simt excelent, cam ca până acum. Atât timp cât durerea e sub control, nu-mi fac griji.
ZIUA 145 – PRIMUL ANTRENAMENT CU ECHIPA
După cum cred că îți poți da seama, atmosfera nu e tocmai grozavă în momentul de față. Toată lumea se gândește la meciul cu FC Brașov, suntem toți concentrați pe această ultimă partidă din campionat. E bine că, în continuare, suntem la mâna noastră și nu trebuie să stăm să așteptăm alte rezultate. Azi, de la șase, am avut și primul antrenament… am lucrat puțin și cu mingea, a fost destul de bine. Am vorbit și cu antrenorul, am mai discutat și cu băieții. L-am lăsat pe Vâtcă să rămână pe locul meu din vestiar până la finalul campionatului (râde). Acum așteptăm să vină meciul…
ZIUA 144 – NEPUTINȚA DIN TRIBUNĂ‚
Nu-mi vine să cred că am ajuns în situația asta. Mă durea inima aseară de nervi, am vrut să plec de la stadion în minutul 85. M-am ridicat de pe scaun, dar nu am putut să plec… Am stat prin tribună, mă tot plimbam, îmi doream să se întâmple ceva și să egalăm. Și i-am dominat… apoi a venit autogolul acela, ce păcat! Acum, din fericire, nu suntem la mâna rezultatelor și totul depinde de noi. E și sentimentul ăsta de neputință pe care îl am, pentru că, inevitabil, te gândești: „Dacă eram și eu sănătos, puteam să dau o mână de ajutor, să încerc să fac ceva”. Trebuie să batem Brașovul… Vineri, la 18:00, avem antrenament. Uite, acum folosesc pluralul… Mi-a trimis și Ovidiul programul pe care trebuie să îl urmez în perioada următoare, dar acesta se referă mai mult la partea de încălzire pe care trebuie să o fac. Exerciții specifice pentru gleznă și așa mai departe. L-am dat și eu mai departe doctorului de la echipă și aștept să mă pun pe treabă.
ZIUA 143 – VEȘTI BUNE DIN UNGARIA
Am plecat din București de dimineață, încă am puțin sentimentul acela ciudat, dar, din fericire, am și vești bune. Am discutat cu doctorul din Ungaria și mi-a spus să merg la Gyor la mijlocul lunii iunie. Dacă totul e ok și, sincer, nu văd de ce n-ar fi, ar putea să îmi scoată tija atunci. Ar fi perfect pentru că așa nu aș pierde nici din pregătire și aș fi gata la timp pentru noul sezon. Aș sta doar două-trei săptămâni pe bară, apoi aș fi gata! O să merg joi să-i văd pe băieți la meciul cu CFR Cluj, sper să câștigăm și să nu mai avem emoții în ultima etapă.
ZIUA 142 – EMOȚIILE DESPĂ‚RȚIRII
I-am spus lui Ovidiu că vreau să-l mai văd doar atunci când mi-oi scoate tija (râde). Acum, serios vorbind, am un sentiment ciudat că plec. Așa se întâmplă când legi niște prietenii, când te simți bine alături de niște oameni. Știu că ar trebui să fie ca o eliberare, dar nu pot să nu am acest sentiment… Până la urmă, noi, toți cei care am făcut recuperarea cu Ovidiu, am format un colectiv unit și ne-am sprijinit moral în procesul ăsta destul de dificil. Uite, azi am aflat și de Predescu, sunt vești bune și pentru el. O să revină în scurt timp. Mă bucur enorm pentru el! Le-am dus băieților prăjituri, așa, ca de final de recuperare. Cât despre antrenamentul propriu-zis, azi am avut ceva dureri la gleznă. Ți-am zis că am zile și zile și astăzi a fost una dintre zilele cu dureri. Probabil din cauza faptului că eram obosit după alergările de ieri.
ZILELE 140 ȘI 141 – FINAL DE RECUPERARE
Luni am făcut penultimul antrenament, îl mai am pe cel de marți și gata, am terminat! Miercuri dimineață voi fi în drum spre Mediaș, revin la echipă. L-am sunat deja pe Călin Târnăvean, doctorul nostru, și i-am spus să fie pregătit, să mă aștepte că o să ne antrenăm împreună o perioadă. Bine, eu o să pot să fac aproape tot antrenamentul alături de echipă. Doar la joc nu o să mă bag deocamdată pentru că trebuie să evit contactele măcar o perioadă. În rest, cot la cot cu ei (râde). Mă bucur că în ultima perioadă m-au lăsat și durerile acelea pe care le aveam la mușchi. Cum spuneam, miercuri sunt la Mediaș, iar joi merg să văd echipa la Cluj, în meciul cu CFR Cluj. Dacă învingem, suntem salvați! Îmi este atât de dor de atmosfera de la echipă, de antrenamente… Abia aștept! O să-mi prindă tare bine să fiu din nou în mediul ăsta
139 – EGALAREA DIN MINUTUL 95
Aer e punctul ăsta pentru noi! Cu el ne-am cam asigurat, în proporție de 90%, salvarea de la retrogradare. Pleșca a făcut un meci mare, la 0-2 era greu să mai revenim. Noroc cu el că a fost inspirat la penalty-ul lui Grigore. Eu chiar am spus că acolo o să tragă, în stânga portarului, așa face de fiecare dată. (râde).
ZIUA 138 – ULTIMELE ANTRENAMENTE TREC UȘOR
Astăzi, ca niciodată, n-am simțit pic de durere și am lucrat destul de mult. A ținut patru ore antrenamentul, dar nici n-am simțit cum au trecut. Mi-am dat seama astăzi că am pierdut un pic din viteză, parcă nu e ca înainte. Și asta din cauza tijei și a faptului că nu am încă mobilitate perfectă. Dar o să revină la normal… E un pic ciudat, acum, la final. Am întâlnit aici niște oameni senzaționali și mă refer în primul rând la Ovidiu, care m-a ajutat enorm. Spuneam și ieri, la emisiune, că rar am întâlnit un om mai pasionat de ceea ce face. Păi, el abia apucă să mănânce…. două antrenamente cu Steaua, antrenament cu noi de dimineață. E incredibil! Acum, glumind puțin, sper să îi duc doar dorul și să nu fiu nevoit să mai revin vreodată (râde).
ZIUA 137 – INVITAT LA PROSPORT RAPORT
Joi, 7 mai, Dan Roman a fost invitatul lui Costin Ștucan la ProSport Raport. Emisiunea cu atacantul lui Gaz Metan Mediaș poate fi urmărită în player-ul ProSport.
ZIUA 136 – „NU ȘTIU CE SĂ‚ FAC, ÎNCOTRO S-O APUC”
Sunt dezamăgit, supărat… mă tot gândesc la ce se întâmplă la noi la echipă, la ce se întâmplă cu mine. Gândește-te că au trecut aproape cinci luni de la accidentarea mea și nimeni nu a venit să discute cu mine despre prelungirea contractului. Iar eu nu pot să stau la cheremul lor până pe 30 iunie, trebuie să știu ce să fac. Știi ce e deranjant? Toată lumea are senzația că eu sunt bine, că am semnat un nou contract cu Gaz Metan… nu e deloc așa. Oricum, dacă nu o să rămân la Mediaș, poate se va găsi cineva care să îmi ofere o șansă. Nu ar fi primul moment din viața mea în care să fiu nevoit să o iau de la zero, sunt obișnuit. În rest, antrenamentele merg bine, trag tare să pot să revin în cel mai scurt timp. Aș vrea să îmi scot și tija cât mai repede, să scap de ea. Vorbeam cu Ovidiu despre asta și mi-a spus că, având în vedere cât de rapid mi-am revenit, scoaterea tijei nu ar trebui să fie o problemă foarte mare, în sensul că nu aș avea nevoie de o pauză foarte lungă. Să vedem ce-o să se întâmple….
Aștept să-și dea jos gipsul și îl aștept la Mediaș, unde îi voi propune prelungirea contractului. Acest lucru l-am avut în intenție și înainte de accidentare, iar acum cu atât mai mult. Vrem să ne comportăm omenește, dar nu o facem nici din compasiune, nici din milă. Am încredere în el că va redeveni ceea ce a fost și poate mai mult de atât
Ioan Horoba, președinte Gaz Metan Mediaș pe 4 februarie
ZIUA 135 – MARTOR LA O NOUĂ‚ ÎNFRÂNGERE
Nu știu ce să zic despre meciul ăsta. Am fost la Chiajna să-l văd… Partidă destul de slabă, fără ocazii. În afara penalty-ului, unul destul de clar, nu au mai fost multe șanse de gol. E păcat că nu reușim și noi să adunăm puncte pe finalul ăsta de campionat și să stăm liniștiți în ultimele etape.
ZIUA 134 – PREGĂ‚TIRI PENTRU MECI
M-am întâlnit acum cu Avram, colegul meu de la Mediaș, merg cu el la doctor, că are un hematom urât la picior. S-a lovit la antrenament și nu poate să joace cu Chiajna. Apoi, o să îl duc la hotelul la care sunt cazați băieții. Cu ocazia asta o să mă mai văd și eu cu ei. Antrenamentele merg bine, mă mai lasă durerile. Important e ca în perioada asta să încerc să forțez pe picior până trec de tot durerile.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER