„Jurnal de refacere” este un demers unic în presa sportivă din România. ProSport își propune să urmărească viața unui fotbalist care în lunile următoare se va lupta să revină pe teren. Început duminică, 22 decembrie, de ziua lui Dan Roman, jurnalul va dura până în momentul în care atacantul lui Gaz Metan, accidentat grav joi, 19 decembrie, la Botoșani, va lovi din nou mingea într-un meci de fotbal.
ZIUA 57 – LUNI, LA ORA 11
Acum mai avem puțin și ajungem în București, pentru că, până la urmă, nu am mai rămas la Brașov. Am zis să venim direct. Mâine, la ora 11:00, trebuie să fiu la stadion. Încep recuperarea! Emoții n-am, dar sunt fericit că începe această perioadă de recuperare. Chiar dacă sunt conștient că e cea mai grea etapă, sunt fericit că o să fac, în sfârșit, ceva! În prima săptămână, având în vedere că nu pot pune toată talpa jos, nu cred că o să fac două antrenamente pe zi… Nu știu sigur, voi vedea mâine care îmi va fi programul. Dar, sincer să fiu, nici nu contează. Aș face și trei antrenamente, dacă aș ști că revin mai repede. Astăzi am și condus puțin, că îmi era dor… Și, surprinzător, nu am simtit nicio durere sau jenă la picior. Bine, nici nu am exagerat, am mers destul de puțin, dar toată lumea s-a mirat (râde).
ZIUA 56 – PREGĂ‚TIT DE PLECARE
Am venit de puțin timp acasă pentru că în seara asta trebuie să facem bagajele. Și avem destul de multe de împachetat (râde). Mâine plecăm de la Cluj, rămânem puțin la Brașov, și luni venim la București să începem treaba. Marți s-ar putea să merg la meci, la Steaua – U Cluj, că m-a sunat Paul Pârvulescu și m-a întrebat dacă vreau să vin să văd meciul…. Culmea, joacă împotriva echipei de la mine din oraș (râde). Sunt curios ce fel de exerciții o să fac în prima săptămână, având în vedere starea în care este piciorul acum. O să simt ceva durere, asta e clar, dar nu mă interesează. Acum vreau doar să scap de cârje, să mă pot mișca mai lejer… E destul de incomod cu el. Doctorul mi-a spus că în prima săptămână să le folosesc pe amândoua, apoi să renunț la una și tot așa….
Acum ne pregătim să ieșim în oraș, am făcut rezervare la un restaurant… Dacă tot am prins Valentine’s day acasă am zis să profit. O să mă îmbrac mai elegant, o să pun o cămașă pe mine… Bine, tot cu tenișii de pânză o să mă încalț, pentru că altă variantă n-am. Dar le asortez eu cumva (râde). Piciorul mi-e mult mai bine. Simt că fac progrese pe zi ce trece… Încă este umflat în părți și trebuie să-mi pun gheață de două-trei ori pe zi, dar mi-e mult mai bine. Astăzi m-a sunat și domnul Dulca să vadă cum mai sunt, cum mă mai simt… Luni voi veni la București să încep recuperarea. Nu mă gândesc la cât de greu va fi, important e să încep și, ușor, ușor, să mă pun pe picioare.
Mi-e mult mai bine azi, simt că glezna se lasă ușor, ușor. Bine, toată ziua stau în streching pentru mobilitate (râde). Călcâiul încă mă doare, dar, oricum, nu am voie să mă las cu toată greutatea timp de o săptămână. Azi m-a sunat și Dănciulescu să vadă cum mai sunt. În toată perioada asta s-a interesat constant de mine și îmi spune mereu să fiu tare și să muncesc mult la recuperare. Contează mult, mai ales că vine din partea unui fotbalist ca el… ce să mai, omul e un exemplu pentru toți. Chiar vreau să-i mulțumesc pentru încurajări…
De dimineață am făcut primii pași… mici și dureroși. M-am trezit bine și am început să merg puțin prin casă, desigur, ajutat de cârje. Așa o să umblu în următoarele trei săptămâni. Momentan nu pot să pun toată talpa jos, apăs doar pe vârf. Parcă mă ține din spate, din tendon. E normal să se întâmple asta pentru că glezna nu are pic de mobilitate. Știi cum sunt acum? Exact ca un copil care învață să meargă. Pentru că eu, în perioada imediat următoare, trebuie să mă reobișnuiesc să merg normal. Am încercat de câteva ori să pun toată talpa pe sol, dar durerea este foarte mare. Mai ales în călcâi… zici că mă lovește cineva cu un ciocan! Am vorbit și cu Ovidiu Kurti, mi-a zis ce trebuie să mai fac pentru gleznă în perioada asta. Oricum, de luni sunt la București pentru recuperare.
Gata! Am scăpat! În sfârșit, sunt și eu în rândul lumii după două luni. N-ai idee cât de euforic sunt… tremur tot. Mi-au scos șurubul în dimineața asta și nici n-a mai fost nevoie să rămân în spital, mi-au dat drumul să merg acasă. Totul s-a întâmplat atât de repede, nu știu dacă a durat mai mult de 30 de secunde. Nu-mi dau seama când au avut timp să facă incizia. L-am întrebat la un moment dat pe doctor dacă o să mă doară și mi-a zis că da, că o să simt ceva dureri. Apoi mi-a arătat șurubul! El glumea, că terminase deja… Mai mult cred că m-a durut injecția decât scoaterea șurubului. Apropo de șurub, mi l-au dat acasă (râde). Arată bine, cred că o să-l pun la mobilă (râde).
N-am apucat încă să calc… Sincer, sincer, mi-e un pic teamă (râde ușor rușinat). Știi… până acum m-am obișnuit cu gipsul, acum trebuie să mă obișnuiesc să calc. Eh, ușor, ușor!
Acum sunt la hotel, doctorii mi-au spus că nu e musai să dorm în spital. Astăzi mi-au scos gipsul și, sincer, am fost șocat să văd cum îmi arată piciorul. Gamba mi s-a atrofiat… zici că mi-a dispărut o bucată din mușchi. E incredibil! O să îmi ia ceva să pun la loc masa musculară, la cum arată acum…. Până mâine nu am voie să fac vreo mișcare cu piciorul. O să-mi fie mai greu să dorm, pentru că voi fi nevoit să stau doar pe spate. Există acel șurub în articulații, pe care mi-l vor scoate mâine și din cauza asta. Mi-au spus să îmi spăl piciorul de câteva ori, să mă dau cu niște cremă… asta pentru a îndepărta pielea moartă de pe picior. La început probabil că nu o să pot să calc așa cum trebuie, o să mă doară destul de rău… Până la urmă, bine că am scăpat de gips!
Explicație foto: Așa arată piciorul lui Dan Roman după 50 de zile de gips
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER