Lacrimile și speranțele de pe Postăvarului 22. Partea nevăzută a Ligii 1 şi gestul unor fotbalişti cu suflet mare! SPECIAL

Postăvarului 22. Sau locul în care, în fiecare an, speranțele și visele a sute de destine condamnate la suferință primesc o șansă. Una mică, venită din inima unor voluntari care lasă impresia că doar asta știu să facă. Să ajute. Din câte o inimă care a decis să empatizeze cu nefericiții pe care neajunsurile din Romania i-au aruncat în ghearele unui destin crud, nemilos.

Cu o lună înainte de sărbătorile de iarnă, Liga 1 își împarte freamătul între ultimele meciuri din campionat și gândul la play-off. „Internaționalii” români visează să revină acasă și să petreacă în stil românesc Crăciunul. Măcar câteva zile. În tot acest freamăt mai este și o parte nevăzută. Partea nevăzută și frumoasă a fotbalului.

Locul în care se strâng toate visele

Paradoxal, pe o stradă înfundată din Popești Leordeni renasc și se adună, an de an, visele a mii de copii. Puse în vârful unui stilou sau pix, dorințele celor loviți de destin prind viață într-un colț din fosta comună.

De trei ani o acțiune demarată de un grup de „suflete”, care și-au unit gândurile și sentimentele și le-au îndreptat către copiii și tinerii neajutorați din Romania, s-a transformat într-o campanie cunoscută printre jucătorii din Liga 1. Multi jucători s-au raliat, în anonimat, la unul dintre cele mai frumoase gesturi întreprinse în fotbalul românesc.

Ruga care tulbură liniștea gândurilor

Destinul cenușiu al copiilor își regăsește speranțe în plicurile albe venite întâi cu zecile, apoi cu sutele, iar acum cu miile. Prizonieri ai unei sărăcii lucii, care poate naște frustrări și victime ale unui hazard în care s-au trezit victime, copiii sunt salvați, an de an, pentru o clipă, de cei cărora destinul le-a arătat cealaltă față.

Pe podeaua din Postăvarului 22, cuvintele micuților aduc liniștea în încăpere și lacrimile pe obrazul celor din jur. Locuința Alinei Tatoi este un furnicar cu o lună înainte de Sfântul Niculae. Pregătirile sunt în toi, iar agitația este de nedescris.

„Dragă Moșule, în primul rând mi-aș dori să nu mai fie ceartă acasă, discuții, etc…Și în rest să fiu sănătoasă și o jachetă de blugi”. Este ruga micuței Elena, din comuna Cuza Vodă, Călărași, către cel care poate să îi rezolve problemele.

În urmă cu aproximativ cinci decenii, din temnițele comuniste, Corneliu Coposu, emblema democrației și a luptei contra regimului dictatorial, trimitea în istorie Ruga: „Cerne Doamne liniștea uitării / peste nesfârșita suferință / seamănă întinderi de credință / și sporește roua îndurării”. Pledoaria pentru iertare a lui Coposu este mai vie ca niciodată într-un prezent în care suferința și neajunsurile sunt singurele care au rămas blocate în timp.

Jucătorii din Liga 1, apel la anonimat

Deși ProSport i-a identificat, jucătorii români – și nu sunt puțini cei care au participat la acțiunea inițiată de Fundația Cultural Umanitară SO.SI.SE.SA – au avut rugămintea ca gestul lor să rămână anonim. „Ne implicăm în fiecare an, suntem deschiși de fiecare dată să fim alături, măcar o dată pe an, de acești copii. Însă nu dorim să apărem, nu dorim publicitate. Vrem să fim judecați de fani doar pentru ce facem pe teren. Aspectul acesta ține de intimitatea noastră”, a fost explicația dată de unul dintre cei mai în formă jucători români din prezent.