„Peluza Cătălin Hîldan” a publicat miercuri dimineață un material pe contul de facebook al asociației prin care este explicată, în detaliu, coregrafia de la meciul cu FCSB. Suporterii dinamoviști au avut un mesaj plin de substanță, care poate fi oricând o lecție de istorie.
„COREGRAFIA NOASTRĂ‚ PE ÎNȚELESUL TUTUROR
Pânzele pe care le-am desfășurat în peluză și harta României Mari, nu au fost decât un modest omagiu adus celor care s-au jertfit pentru ca România să existe și să fie ÎNTREAGĂ‚. În același timp coregrafia aceasta este strigătul unei dureri pentru o Patrie, care la sărbatorirea Centenarului Marii Uniri este încă NEÎNTREGITĂ‚.
Un sfert de ceas în care am uitat de rivalități și am strigat din 10.000 de piepturi: „Un cântec istoric ne-aduce aminte CĂ‚ FRAȚII ÎN VECI VOR FI FRAȚI!”
Un salut frățesc pentru acei tineri care astă vară au făcut ca Zimbrul să tresară din somn, când au mărșăluit din Alba Iulia, Cetatea Reîntregirii, până la Chișinău, parcurgând 1300 de km pe jos. Despre ei nu s-a știut aproape nimic, pentru că dacă un român deschide televizorul, se poate hrăni doar cu știri despre discordie, între două calupuri de publicitate în care e invitat să poftească la noii „bărgări” americani „în ediție centenară”, cu provinciile istorice de vită și mai ales de porc.
Râvnită, împărțită, sfâșiată în repetate rânduri de marile puteri, România a reușit să-și păstreze unitatea. Poate că n-am fost niciodată o forță militară de temut, dar am avut ceva mai presus de tunuri și baionete: Voința Neamului. Nici măcar Marea Unire nu a fost înfăptuită prin mulțimea trupelor. Asta ne învață și marșul istoric „Treceți Batalioane”, pe care Peluza l-a cântat alături de cei doi artiști patrioți:
„Nu săbii făcură Unirea, ci inimi! Spre Alba cu toții mergeam; Toți oamenii țării semnau întregirea Voința întregului neam.”
De-asta ne permitem să-i luăm soldatului de infanterie baioneta din mână și să-i punem un steag. Manifestarea noastră nu este o chemare la arme, ci o chemare sub tricolor.
La 1848 drapelul cu fâșiile orizontale adoptat de către tinerii revoluționari ca steag al Țării Românești a fost tricolorul albastru-galben-roșu (cu albastrul, simbolul cerului, în partea de sus). Pe fâșia galbenă scria „DPEПTATE ФPЪЦIE” („Dreptate, Frăție”). Acest tricolor apare în același timp și în Moldova, în Ardeal (la Adunarea de la Blaj) și la Paris unde este arborat la 26 aprilie 1848 de către studenții români și moldoveni care salutau noul guvern revoluționar cu un tricolor „ca semn al unirii moldovenilor cu muntenii”
Gestul lor era un act de curaj îndreptat împotriva ocupanților ruși care luaseră Basarabia în 1812. Avea să rămână sub ocupația muscalilor mai bine de un secol, până când, Sfatul Țării de la Chișinău, avea să semneze pe 22 decembrie 1917 actul de Voință a Neamului, cerând guvernului român aflat la Iași să trimită armata pentru a restabili ordinea în Basarabia. Trupele aliate, conduse de generalii Broșteanu și Berthlot au trecut Prutul în ziua de 10 ianuarie 1918 reușind eliberarea Chișinăului de jefuitori la 9-16 ianuarie 1918 pentru ca în câteva zile să elibereze complet Basarabia.
(atașăm mai jos una din cele mai valoroase acuarele românești, „Revoluționari români la 1848” a lui Costache Petrescu)
În 1940 bolșevicii lui Stalin au ocupat din nou Basarabia până în 1941, când Armata Română a trecut prutul și a eliberat glia furată a vechii Dacii. În 1944 Imperiul de la Răsărit s-a întins iarăși peste Moldova. A fost dusă mai departe sovietizarea Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herței. Timp de jumătate de veac aici s-a dus o campanie de distrugere a culturii și memoriei băștinașilor prin deportări masive, interzicerea alfabetului latin, desființarea bisericilor, demolarea monumentelor istorice, rusificarea denumirilor de localități, teroare și asasinate.
Aceste 3 momente de sfâșiere a teritoriilor noastre au fost simbolizate în coregrafia de duminică seara, prin figurile celor 3 conducători militari care reprezintă Rusia. A fost aleasă în mod intenționat asemănarea cu Stalin. (Felicitări vizionarului incontestabil care s-a prins de treaba cu Stalin. Asociația Română pentru strângerea Legaturilor cu Uniunea Sovietică n-a muncit chiar degeaba atâta amar de ani. Poate vă povestim mai multe într-un episod viitor)
La 1 Decembrie 2018 NU PUTEM SĂ‚RBĂ‚TORI cu inima împăcată Centenarul Marii Uniri atâta timp cât Basarabia este ruptă de Patria Mamă, atâta timp cât sălciile Prutului sunt bolnave de plâns, pentru că o mână străină le-a transformat în hotar nedrept între frați.
Am evocat trecutul glorios, prezentul neîmplinit și speranța Unirii în viitorul apropiat. „La trecutu-ți mare, mare viitor!”
MOMENTUL CHEIE al coregrafiei a fost acesta: – figurile celor 3 generali ruși au ajuns sus, cizmele lor fiind înfipte în harta ROMÂNIEI MARI, – din pământul patriei a apărut soldatul român și Acvila cu crucea creștină în cioc, cu sabia și sceptrul suveranității în gheare, – acela a fost momentul când noi am început să cântăm:
„BASARABIE măreață, Bine te-ai trezit la viață, Că-ți aducem pețitor, pețitor Mândrul nostru tricolor.”
Cântecele noastre patriotice, steagul tricolor și aparția acvilei, au biruit și au făcut să dispară semeția celor 3 militari ruși. (elemente asemănătoare au apărut și la coregrafia noastră din februarie, când „doamna cu coasa” era alungată de apariția câinilor)
Suntem paria societății, suntem un fel de leproși ultras de care nu trebuie să te atingi, dar măcar nu confundăm „Dorobanții” cu niște baruri de fițe pe unde să-ți etalezi mașina tunată. Mai ales că suntem crescuți pe Calea Dorobanți, acolo unde ne este și școala și stadionul. Așa că dacă zăriți un dorobanț în coregrafia noastră, să știți că nu e rătăcit pe-acolo. Dorobanțul lui Grigorescu reprezintă unul din momentele eroice ale acestui neam. Războiul de Independență a deschis calea către Statul suveran și către înfăptuirea Unirii. O coregrafie este un act artistic în care ne permitem să ieșim din tipare. Aceste imagini au valoare simbolica si nimeni nu are pretenția ca ele să devină material didactic în manualele de istorie. Într-o zi, spiritul nostru de luptă a fost ilustrat de luptatorul spartan de la Termopile, dar asta nu înseamnă că am confundat Floreasca sau Colentina cu Sparta.
Nici acvila folosită în coregrafie nu este cea de pe stema României, ci am folosit o imagine stilizata, agresivă și în același timp protectoare.
Am văzut tineri care sărbătoresc libertatea plimbându-se în chiloți pe la metrou. Alții o fac prin participarea la diverse parade. Noi am ales să marcăm 1 Decembrie în felul nostru și dorim să le mulțumim tutoror câinilor care au fost prezenți. Fără ei nu ne-ar fi reușit. Suntem convinși că în cazul unei chemări la oaste, țara asta are nevoie și de băieții ăștia din peluze. Mai ales că pe front trebuie să ai pantalonii pe tine.
Farmaciile, berea și cârnații, la un loc cu pariurile sportive, ne sunt băgate pe gât sub sloganul unui Centenar pângărit și demonetizat. Suntem atât de amețiți de zecile de spoturi comerciale de prost gust, încât nu mai putem pricepe semnificația unui steag tricolor pentru că are culorile pe orizontală și albastrul nu e la locul lui.
Nu știm dacă a fost o gafă a televiziunilor sau au făcut-o cu bună știință, dar nu înțelegem de ce au tăiat momenutul cel mai frumos al manifestării noastre, acela când cele două steaguri tricolore împăturite au fost înmânate celor doi antrenori, Nicolae Dică și Mircea Rednic. A fost arătat doar antrenorul nostru, care a primit cu emoție steagul și l-a sărutat cu respect. Dar cel mai important era să se vadă că dincolo de încrâncenarea sportivă, suporterii gazdelor le oferă oaspeților acest simbol sfânt care nu este nici roș-alb, nici roș-albastru, ci TRICOLOR.
Nu știm dacă asta are legătură cu faptul că unele televiziuni care se grăbesc să ne pună la îndoială, au patron maghiar, iar noi am cântat cu drag și despre Ardeal. Ar fi păcat să fie așa, mai ales că la centrul terenului s-a aflat cel mai bun arbitru român al momentului, maghiarul István Kovács. Vulturul pe care l-am înălțat în peluză veghează peste toți cetățenii acestei Românii.
PS: Peluza Cătălin Hîldan consideră că evenimentul sportiv și cultural poate contribui la Reunificarea României chiar mai mult decât o poate face demersul politic. Vom reveni cu propunerea noastră concretă în această privință”.
ALEXANDRU DOBRE / MEDIAFAX FOTO
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER