Legendele unui derby de poveste. Ioan Ovidiu Sabău, despre terenul care nu s-a uscat nici cu elicopterul și atmosfera unică a duelurilor de altădată | INTERVIU EXCLUSIV

Doi ani a evoluat Ioan Ovidiu Sabău pentru Dinamo, din 1988 și până în 1990, timp în care a experimentat toate trăirile pe care le putea oferi un derby de România în perioada cea mai prolifică din istoria celor două cluburi. Fostul mijlocaș vorbește despre legendele unui derby care continuă să prezinte un interes uriaș între suporteri.

ProSport: Domnule Sabău, mai este un derby astăzi Dinamo – FCSB?

Ioan Ovidiu Sabău: Nu poate să nu fie. Sunt cele mai titrate echipe și echipele cu cei mai mulți suporteri. Echipele care au trezit mereu orgolii și au însemnat tradiție. Chiar dacă una pare favorită și aș fi tentat să spun că FCSB este favorită, echilibrează mult ambiția și starea de spirit pe care le transmit suporterii lui Dinamo. Au arătat că dacă se mobiliează pot să de o anumită adrenalină jucătorilor. Chiar dacă Steaua este mai echipă, sunt tentat sa spun că va fi un derby echilibrat.

Care e cea mai plăcută amintire a dumneavoastră dintr-un derby?

Toate derby-urile au fost cu emoții și trăiri total diferite de alte jocuri. Nu ai termen de comparație. Ne pregăteam tot anul pentru acest meci și la fel făceau și ei. Se crea atmosferă, stare de spirit, existau orgolii, pentru că îți doreai să fii mai bun. Ne mai întâlneam după meci și existau șicanări. Ne vizitam, ieșeam la masă, dar în teren se transformau cu toții și chiar limbajul te surprindea. Importanța meciului te transformat pentru că toată lumea voia să fie în prin plan.

Un derby special nu există?

Poate când am câștigat 3-0 în Ghencea, în 1989. A fost meciul de referință, când a fost și scandal. Hagi l-a împins pe Lupescu, am intervenit eu… Poate acela.

Se făceau presiuni din partea generalilor?

Da. Erau autorități, generalii care veneau să ne încurajeze, chiar dacă subtil pentru că era greu cu Mircea Lucescu, dar de fiecare dată venea o persoană cu grad mare care să ne vorbească.

Primele?

Erau mai mari. Nu mai știu cât, dar nu se compara. În plus, aveai alte avantaje. Ți se deschidea orice ușă, erai respectat.

Cum era dacă pierdeai?

Nu-mi amintesc de înjurături ale fanilor, dar era o stare în care nu doreai să te afli. Am făcut și egal acasă pe un teren rău. A nins, au încercat să-l usuce cu elicopterul dar a fost groaznic.

Care ar fi jucătorii legendari din cele două echipe? Să începem cu Steaua.

Am mai fost întrebat de echipa ideală și eu m-am referit doar la perioada mea.

În perioada mea, pot să scot în evidență echipa valoarasă din ’86. Echipa de referință a Stelei, aici nu vorbesc de individualități. La Steaua au fost foarte mulți jucători de excepție. În acea echipa din ’86 nu pot să-l numesc pe Petrescu, dar el a fost cam cel mai valoros din Europa pe postul său. Evident că n-ar putea lipsi dintr-o echipă ideală a Stelei. La fel Ilie Dumitrescu, Adrian Ilie, chiar și Panduru. N-aș putea alcătui o formație cu cei mai valoroși de la Steaua. Ar fi imposibil. Atunci mă refer la acea echipă din ’86, dar îl consider și pe Gică Hagi ca făcând parte din ea. A fost cel mai mare care a existat și el a participat la performanța Stelei din ’87. Sunt jucători reprezentativi cu care am jucat și nu poți să nu-i amintești, plus că au fost mulți jucători foarte mari și înaintea noastră.

La Dinamo care ar fi starurile?

Echipa din 1988 a fost echipa care a jucat cel mai frumos fotbal, n-o spun doar eu ci o spun specialiștii. M-aș referi tot așa, ca echipă. Dacă ar fi să mă gândesc la jucători de excepție, n-ar putea lipsi Dorinel, Mutu, Gică Popescu, care au fost jucători de excepție. Nu pot alcătui o echipă nici aici, pentru că au fost prea mulți fotbaliști de mare valoare la cele două formații. În primul rând m-aș simți prost, pentru că aș neîndreptăți unii jucătorii. Este imposibil să alcătuiesc cel mai bun 11 ale acestor echipe sau să spun care au fost cei mai buni jucători.