20.000 – 0!** Dinamo a umplut sâmbătă seara primul inel de pe Național Arena

Sâmbătă seara, București, ora 19:00. Fulare alb-roșii se rostogolesc spre Național Arena, într-o ordine nefirească pentru un meci al lui Dinamo. Nimic scandalos, nimic violent. Doar dorința de a-și vedea favoriții în condiții normale, pe un stadion normal. E adevărat, într-un fotbal din ce în ce mai anormal, dar asta e altă discuție.

Revenind, în interiorul celui mai modern stadion al țării, aceeași stare de fapt. Lumea merge calmă spre locurile indicate pe bilete, angajații BGS, cei de la stadion și chiar polițiștii vorbesc frumos. Doar dinspre Arenă răsună strigătul de luptă al galeriei și melodiile celebre din „Ștefan cel Mare”. E seară de meci al lui Dinamo, iar asta se vede. Mai ales că a fost primul pe Național Arena!
După fluierul de final, senzația e că fanii dinamoviști au fost privați până acum de privilegiul de a se bucura de echipa lor. Cele 90 de minute de sâmbătă seara au fost dovada vie că fotbalul alb-roșu trăiește, că poate să o facă frumos și demn. Atât pe teren, cât și în tribune.

Primul șoc
Primul lucru cu care a trebuit să se obișnuiască fanul dinamovist pe Național Arena a fost poziția spre teren. Spre surprinderea lui, a ei, a lor, n-a mai fost nevoie să se ferească de vreo bară de susținere ori de oamenii din față. Din orice unghi te uiți spre teren, ai o panoramă bună spre foarte bună. Apoi a început meciul. Și, o dată cu el, sentimentul de sărbătoare.

Proteste pașnice
S-a scandat și sâmbătă seară. De la durul „Mitică la pușcărie”, la inventivul „Mitică la brutărie”, ori până la sincerul „Vrem stadion! Vrem stadion!”. S-a scandat, deci, dar n-au fost scaune rupte, tibii trosnite ori pumni de dat ori de luat. A fost atmosferă, dar n-a fost tensiune. A fost spectacol, nu teamă. De notat, de apreciat, că la meciurile lui Dinamo nu doar se înjură, nu doar se lovesc suporterii cu jandarmii ori invers. Și vorbim aici despre 20.000 de oameni, nu despre celebrele ironii cu cei 300 de spartani.

Regretul lui Ciobi
La final, antrenorul și jucătorii liderului au recunoscut și ei că s-au simțit mai antrenori, respectivi mai fotbaliști. „E prima oară când mă simt antrenorul lui Dinamo, mulțumită acestui public minunat! Acum regret că n-am jucat și meciul cu Steaua (1-3) pe Național Arena!”, a spus Ciobotariu, susținut și de elevii săi în declarațiile de după meci. Sâmbătă seara Dinamo a învins-o pe Gaz Metan (2-0) și a redobândit aura unei echipe iubite și respectate de propriii suporteri. Sâmbătă seara, Dinamo a mai scos un argument solid în lupta pentru titlu!

A fost o atmosferă extraordinară. Am simțit că sunt într-adevăr antrenorul lui Dinamo. Victoria a fost a suporterilor
Liviu Ciobotariu, antrenor Dinamo

Cel mai important este că au venit 20.000 de spectatori. Este altceva când ai alături suporterii, ai și rezultate bune
Cătălin Munteanu, mijlocaș Dinamo