A fost comparat cu Platini. Fanii lui Panathinaikos i-au spus „Micul Magician”. Nu s-a întâlnit cu președintele UEFA și nu s-a bucurat prea mult de darurile grecilor. Povestea sa seamănă cu saga lui Romică Gabor, un talent ruginit lângă furnalele Hunedoarei. Lucian Sănmărtean e tot din Ardeal, mai precis din Bistrița. După mai multe sincope, cariera sa ar putea avea un final fericit. A fost convocat la națională, e unul dintre liderii Vasluiului. Nu ratați meciurile lui Sânmărtean. E o bucurie să vezi că driblingul mai are un purtător de cuvânt într-o ligă în care patronii apar la televizor mai des decât mingea de fotbal.
Când ai învățat să driblezi? Cred că e nativ. E un dar de la Dumnezeu și nu fac niciun efort pentru a învăța. De când mă știu am această ușurință de a dribla și a manevra mingea. Pur și simplu, fentele îmi vin în minte. Aleg o soluție în funcție de mișcarea adversarului, în funcție de modul său de a se apăra.
Înseamnă că nu ai putea să înveți un junior să dribleze? N-aș putea să explic cuiva cum să dribleze, pentru că driblingul meu se bazează pe mișcarea adversarului. E ceva gen Messi, care driblează în funcție de cum se mișcă adversarul. Știe toată lumea că acolo se duce, pe stângul, și acolo te driblează. Nu am o rețetă pentru a învăța pe cineva să dribleze. E nativ, în funcție de ce-mi oferă faza. Atunci gândesc, atunci execut.
De ce nu mai apar mingicari? Într-o vreme aveam foarte mulți. Probabil că din cauza dinamicii și a pragmatismului jocului, a pragmatismului antrenorilor, care vor să câștige cu orice preț, nu se mai pune baza pe mingicari. Toată lumea caută jucători muncitori, care pot alerga, care sunt disciplinați tactic. Cei cu „sclipiri” nu au constanță. Eu am avut un grad de „nesimțire” când eram tânăr. Mi se impunea să nu mai driblez, pentru că nu o să ajung fotbalist, iar inconștiența vârstei m-a determinat să nu iau în seamă sfaturile și să ajung astăzi să fiu apreciat pentru aceste calități.
„40% talent, 60% muncă”
Cât din ceea ce ai realizat în fotbal se datorează talentului? Dacă toată lumea spune că 20% e talent și restul muncă, la mine 40% e talent și 60% e muncă. Această muncă nu prea se vede. Mai degrabă lumea vede un jucător indolent sau lejer, care nu tratează serios fotbalul.
Chiar s-a spus că nu faci faza defensivă. Sigur. De curând, cu ajutorul lui nea Vio au venit niște monitorizări care arată un fotbalist mult mai complex decât îți arată televizorul. Dacă nu ești un specialist, să urmărești exclusiv un jucător, nu poți să-ți dai seama de implicarea în meci, de recuperările pe care le fac. S-a creat impresia că sunt un indolent sau că nu-mi ajut echipa decât când am mingea. În discuțiile foarte lungi cu Viorel Hizo i-am explicat filosofia mea de joc și dânsul m-a înțeles. Nu sunt un recuperator gen Bourceanu, nu sunt un luptător, eu recuperez multe mingi din plasament, din intuiție.
„Soția a fost cel mai exigent antrenor”
Domnul Hizo e recunoscut ca un antrenor exigent. Spune-mi cât de dură a fost soția, Maria, când te pregăteai prin parcuri în 2008? Cel mai exigent antrenor pe care l-am avut a fost soția mea. A fost unica persoană care a mai crezut în mine când nici eu nu mai credeam. Venisem de la Utrecht cu probleme de sănătate, după două operații.
Despre ce operații a fost vorba? Eram suspectat de pubalgie și prima dată m-au operat de hernie în Olanda. Am fost la doctorul Martens și mi-a spus: „Măi, copile, tu nu ai avut hernie, ai făcut o operație fără rost. Tu ai pubalgie”. A trebuit să refac intervenția chirurgicală și șase luni am avut mari dificultăți să mă mișc. Aveam 29 de ani și m-am gândit că mi-am încheiat cariera.
Cum ai ajuns să te antrenezi cu Maria? Am plecat de la Utrecht la Bistrița, iar în România începuse campionatul. Era foarte greu să intru în programul Gloriei, i-am înțeles perfect. Singurele antrenamente dure au fost cele cu Maria.
În ce au constat? Alergări de toate felurile, exerciții de forță. Tot ce am făcut a fost pe cronometru, destul de intens și destul de greu de executat. Niște forme de alergare preluate de la atletism și mi-a fost foarte greu. A fost singura care a tras de mine, a încercat să-mi ridice moralul după fiecare antrenament nereușit, când ba mă sufocam, ba problemele generate de operație nu mă lăsau să execut tot programul. A fost unica persoană căreia trebuie să-i mulțumesc pentru revenirea mea. A fost mai mult decât sport, a trebuit să mă înving pe mine. Anul trecut a venit pe lume și fetița mea, Natalia, și cred că nicio sumă de bani nu poate să-ți ofere o motivație mai mare decât o familie care te iubește.
Le vezi destul de rar. Da, pentru că jucăm din trei în trei zile. Sper că din vară să locuim împreunp la Vaslui. Acum e director la CSM Bistrița, e prinsă cu jobul, mai e și fetița, eu sunt în cantonament.
Rămâi la Vaslui, deși am văzut că se discută intens despre un transfer. Am semnat cu Vasluiul pe doi ani din vara viitoare, până în 2014. Se discută foarte mult după ce am semnat, de ce nu s-a discutat când aveam posibilitatea să semnez cu oricine? Să revenim. Le mulțumesc soției și fetiței pentru că sunt singurele motivații clare, care mi-au dat valoare. Ele sunt adevăratele valori din viața mea, lor le dedic fiecare evoluție. Cu gândul la ele joc, pentru a oferi un viitor frumos copilului meu și soției care a îndurat mult la viața ei.
Soția a fost atletă și a avut multe operații. Tu ai continuat să faci sport, ea nu. Ea nu a mai continuat după problemele la genunchi. A rămas însărcinată și după naștere mi-am revenit eu, am început să joc din ce în ce mai bine. Am decis amândoi că e mai bine să stea lângă copil.
Relația cu Alje Schut
Ai plecat de la Utrecht în anul când a venit Neșu. L-ai cunoscut pe Alje Schut, fotbalistul care l-a accidentat? Îl cunosc foarte bine. E chiar din Utrecht, e un băiat senzațional. Când m-am dus acolo, eram după perioada Panathinaikos, presărată cu niște momente de bucurie și cu momente deplorabile. Am avut un joc pe tot terenul, Utrecht se pregătea pentru următoarea etapă. Am intrat și eu și a fost extrem de greu, pentru că nu mai jucasem de șase luni. Chiar râdeau la un moment dat, ziceau: „Cine e jucătorul ăsta modest care a venit în probe și va pleca după două săptămâni?” Revenind la Alje Schut, el revenea după o operație la genunchi. Am avut un meci la formația secundă cu o echipă din liga a patra. Mi se părea un tip foarte rece, distant, cel puțin cu mine. Am jucat o repriză și am făcut câteva faze frumoase. Schut a venit în vestiar și a zis: „Sânmărtean va fi unul dintre cei mai buni fotbaliști pe care i-a văzut Utrechtul”. Asta le-a spus colegilor care se întrebau cine e „pocnitoarea”. Colegii râdeau, nu înțelegeau, iar Schut le-a spus că m-a văzut jucând. A vorbit cu preparatorul fizic și l-a rugat să lucreze suplimentar cu mine, spunându-i că echipa va beneficia de aportul meu.
Era un jucător dur? Să știi că era destul de dur, un fundaș central destul de agresiv, un jucător aspru, dar cu un suflet de aur. Îmi pare rău că l-a accidentat tocmai el pe Neșu. Nu accidentase pe nimeni. Avea calitățile necesare să deposedeze, nu-și lovea adversarul. E trist și pentru Schut, nu mai zic pentru Neșu, săracul, cine știe ce se va întâmpla cu el!
Ai plecat când a venit Neșu. Exact. Am stat o săptămână împreună, l-am prins la câteva antrenamente, i-am arătat un pic orașul. Era apreciat de toată lumea. Văd că e un caracter puternic și cred că Dumnezeu va avea grijă de el.
„Messi e mai bun ca Ronaldo”
Cu ce echipă ții la fotbal? Cu nicio echipă. Am fost stelist la cinci ani, dar tata, fiind suporter dinamovist, mi-a insuflat spiritul echipei Dinamo. Am fost dinamovist până pe la 15-16 ani, când am început să joc fotbal de performanță. Apreciez Barcelona, apreciez Realul, apreciez multe echipe cu jucători fabuloși, dar nu urmăresc niciuna expres.
Messi sau Cristiano Ronaldo? Apreciez talentul nativ al lui Messi. Și Ronaldo are calități foarte bune, dar e genul mingicar, care cred că a și lucrat foarte mult. Schemele pe care le face sunt rodul unor automatisme. La Messi e totul nativ, e totul explozie, e totul viteză. Are un echilibru în mișcare, un balans cu mingea în alergare, o ține atât de aproape, încât n-ai cum să-l oprești. Cred că Messi e mai bun.
Alte pasiuni? Îmi plac filmele. Soția a încercat să‑mi stârnească interesul pentru lectură, dar nu s-a prins de mine foarte tare. Pot aprecia o carte bună, o muzică bună. Unor colegi le aduc altfel de muzică decât cea uzuală. Le aduc Yanni, un grec care face muzică instrumentală, am început să ascult muzică simfonică, Bach sau Ceaikovski. Încep să mă autoeduc, să învăț și altceva decât ce-mi oferă strict vestiarul, ca să cresc ca individ. Am foarte puține pasiuni înafară de fotbal.
Superstiții? La fiecare meci îmi trag prima dată șoseta stângă, încalț prima dată gheata stângă. Așa m-am obișnuit, încep cu piciorul stâng, care nu e piciorul meu de bază. Nu știu dacă poate fi considerată o superstiție, asta fac de când mă știu. Intru cu piciorul drept pe teren, asta urmăresc de fiecare dată.
Are vreo semnificație numărul 18, e același pe care l-ai avut și la Panathinaikos. Am avut același număr și la Panathinaikos. Faptul că am revenit la numărul 18 e o întâmplare ciudată și plăcută. Sunt tot la o echipă care are culoarea verde. Nu l-am ales, pur și simplu numărul era liber. Am zis să-l iau, pentru că l-am avut și la Atena. Sper ca acum să-mi poarte noroc, fiind și mai matur, mai înțelept și mai liniștit din toate punctele de vedere.
„O mașină rară pentru un fotbalist rar”
Ți-ai cumpărat un Maserati. Vă potriviți. Tu ești un jucător cu calități rare în Liga I, nici Maserati nu e o mașină obișnuită. E un Maserati la mâna a doua. S-a creat impresia că eu mă joc cu banii. Am auzit zicându-se: „Ă‚sta e prost rău, își dă jumătate din salariu pe mașină și el are familie!”. Mașina a costat mult mai puțin, am găsit-o la cineva. A costat doar 35.000 de euro, iar una nouă e 120.000. E din 2005 și am luat-o cu 30.000 de kilometri la bord. E o mașină extraordinară. Soția are un Audi A5.
De ce ai ales Maserati? Pentru că e o mașină exclusivistă, e o mașină mai rară. Pentru unii e greu de întreținut, mie mi se potrivește ca individ. Puteam să iau orice altă mașină și să nu mă satisfacă. Soția mea a făcut o paralelă: „Și tu ești un fotbalist mai rar, atunci de ce să nu ai o mașină rară? Dacă și pe teren ieși în evidență, atunci de ce să nu ieși în evidență și cu un automobil?” Am zis OK, că aveam la un moment dat impresia că am ales greșit mașina. Că de obicei, chiar dacă pare un lucru minor, soția m-a sprijinit. Ea e punctul meu de sprijin.
Cât faci de la Vaslui la Bistrița? Cam trei ore și jumătate, patru ore. Înainte aveam un X5 cu care făceam cinci ore și un pic. Nu-mi place viteza, am familie și vreau să ajung să o văd, nu fac teribilism la volan. E o mașină care mie îmi creează confort fizic și psihic. E un subiect despre care nu vreau să vorbesc, fiindcă lumea mă crede un snob.
Motivat de suferința părintelui
Cum l-ai caracteriza pe fundasul Dinu Sânmărtean? Dinu Sânmărtean e la Tulcea, joaca in liga secunda. Si-a dobandit anumite automatisme tehnice, nu are simt nativ. Daca eu par lejer pe teren, el iti ia ochii cu atitudinea sa in joc. Suntem diferiti si ca firi, e un tip pragmatic. Eu sunt mai visator, sunt si in Zodia Pestilor, el e Leu. E un copil de calitate, a muncit foarte mult.
Nu i-a fost usor. Tot timpul a stat in umbra, toata lumea s-a raportat la fratele lui. Pentru el a fost o dubla suferinta. I se zicea ca „daca nu era fratele tau, nu aveai ce ai”, „Ce ne facem cu tine, ca tu nu esti Lucian”. Nu stiu cat de gelos a fost in particular, dar mie nu mi-a aratat-o. Si-a acceptat viata, a luptat. Are caracter, altul se lasa de fotbal.
Ai vreo sansa sa ajungi fotbalistul anului? Am primit déjà un premiu la Gala „Fanatik”, pe care l-a ridicat tatal meu, Iuliu Sanmartean. Sa-ti explic de ce. A facut vreo 10 ani dializa, apoi a facut un transplant si e bine.A ajuns intr-un moment in care, daca nu facea transplantul, putea sa si moara. Intr-o seara m-am dus sa-l iau de la spital.Era extrem de sters, de obosit dupa 10 ani de dializa. Le-am intrebat pe asistente cum s-a simtit tata si mi-au zis ca a avut pulsul foarte mare,ca fost pasibil de un infarct si, daca nu facem ceva repede, s-ar putea sa-l pierdem. M-am emotionat groaznic si m-am dus dupa el. Era in vestiar, se schimba, statea cu capul jos. Era atat de vlaguit de aparate, deznadajduit, fiindca si-a dat seama ca nu o mai duce mult. M-am rugat lui Dumnezeu ca, daca ii gasim un donator si supravietuieste, eu ii voi dedica premiile mele. As vrea sa le ridice el, sa fie mandru de copilul lui. S-a simtit extraordinar la Gala „Fanatik”, unde a intalnit oameni pe care nu-i vazuse decat la televizor. El m-a indrumat spre fotbal si a vazut potentialul meu.
Ai fost un rebel? Eu am crezut ca doar asa pot sa am succes. Am avut si multe sincope in viata, pentru ca nu aveam pe nimeni care sa ma indrume, sa ma potoleasca. N-am avut pe cineva care sa puna mana pe mine si sa zica „Stop!”, „Aici nu e bine!”.
„Le doresc romanilor Sarbatori linistite si fericite. Cred ca linistea ne lipseste noua, romanilor, sa ne faca sa fim mai buni”
„Cand ai presiunea rezultatelor cum a avut Generatia de Aur. E o perioada de cautari. Lumea intelege mai greu. Oamenii vor rezultate
„Toata lumea spune ce sotie norocoasa ai, ca si-a gasit un fotbalist valoros, care are bani. Este exact invers. Eu sunt norocos, eu ii multumesc lui Dumnezeu ca ne-am intalnit”
CATALOGUL LUI LUCIAN
SUT – 8 „Asta daca as trage mai mult la poarta. Si la antrenamente, cand colegii imi vad executiile, imi spun sa trag mai des.As inscrie mai mult. Prefer o pasa in schimbul unui sut, care sa-i ofere unui coleg mai multe posibilitati sa inscrie. La un sut de la 20-25 metri sunt sanse 50%-50% . Prefer un dribling in plus si o pasa care sa ajute colegul sa inscrie. De asta nici nu am foarte multe goluri marcate
PASE – 9 „Aici vorbim de pase filtrante, pase de gol”
LOVITURA DE CAP „Nu exista nota, pentru ca ma feresc. L-am vazut pe fratele meu, Dinu, care e fundas, de mai multe ori cu arcada sparta, cu capul spart. Sar, dar mai mult pentru a incomoda adversarul si nu pentru a lovi eu mingea, riscand sa ma lovesc. Nu stiu daca e o fobie, dar prefer sa ma protejez. Niciodata nu am inscris” Le doresc românilor Sărbători liniștite și fericite. Cred că liniștea ne lipsește nouă, românilor, să ne facă să fim mai buni Lucian Sânmărtean, mijlocaș Vaslui
Toată lumea spune ce soție norocoasă ai, că și-a găsit un fotbalist valoros, care are bani. Este exact invers. Eu sunt norocos, eu îi mulțumesc lui Dumnezeu că ne-am întâlnit Lucian Sânmărtean, mijlocaș Vaslui
„Am jucat fără presiune”
De ce FC Vaslui a reușit să scoată puncte într-o grupă cu Lazio și Sporting? Explică Lucian Sânmărtean: „S-a luat presiunea de pe noi, fiindcă nu ni se dădea nicio șansă. Am putut să ne pregatim în liniște. Sunt jucători cu experiență, care vor să lase ceva în urmă. Fiecare partidă a fost o bucurie, am încercat să dăm maximum, să ne facem cunoscuți în Europa și uite că ne-a ieșit. Nimeni nu spera, nimeni nu ne băga în seamă. Putem câștiga la Zurich. Suntem mulți care mai avem puțin și ne lăsăm de fotbal”.
Despărțirea de Panathinaikos
Lucian a comentat și despărțirea de Panathinaikos, care s-a produs în urma unui conflict cu antrenorul Alberto Malesani. „Toată lumea are o impresie falsă, că eu nu m-aș putea integra. Când a venit dânsul la Atena, m-a văzut la un antrenament, a chemat tot clubul și a zis: «Avem un jucător extraordinar aici. Vreau să contez pe el, să-i faceți un alt contract». A fost foarte deschis cu mine și vorbeam foarte mult. Eu îl respect și dânsul are o părere bună despre mine. Relațiile s-au răcit după un amical cu AS Roma, când eu am jucat doar ultimele 10 minute și am răbufnit”.
Pretextul folosit de Rapid
În 2003, Gloria Bistrița a negociat cu Rapid transferul lui Lucian Sânmărtean în Giulești. Tranzacția nu s-a finalizat, fiindcă bucureștenii au anunțat că mijlocașul este suspectat de hepatită. „Din câte am auzit eu, transferul a picat din cauza banilor. Virusul inactiv al hepatitei B îl au 60% dintre oameni. Poate ajungeam mai repede la națională dacă mergeam atunci la Rapid”.
Porumboiu a crezut în el
Lucian a fost cumpărat în 2010 de FC Vaslui de la Gloria Bistrița pentru doar 40.000 de euro. „Domnul Porumboiu a riscat și eu zic că a câștigat un jucător care a ajutat echipa. Am mai negociat cu Steaua, CFR și Poli Timișoara. Cu CFR am discutat față în față. Mi-au zis că mă caută să semnăm și apoi a căzut. Nimeni nu a vrut să riște. M-a dorit și Mititelu la Craiova, dar ne-am lovit de niște chestii legate de bani. Nu sunt un jucător chiar atât de scump. Nu am cerut Stelei 500.000 de euro acum. Sunt niște prostii ale presei, să scuze Steaua că nu m-a cumpărat”. Lucian și-a prelungit recent contractul cu Vaslui, noua înțelegere urmând să expire în 2014.
„Nu-i port pică lui Halagian”
Gloria Bistrița l-a trecut în 2009 pe lista de transferuri pe Lucian Sânmărtean. „În ciuda a ceea ce se crede, am avut o relație foarte bună cu Florin Halagian, m-a pus și căpitan. A venit un cartonaș roșu cu Urziceni, în repriza secundă, și s-a creat un scandal să plec, pentru că mai aveam bani de luat. Sunt jucători care iau patru cartonașe roșii pe sezon. Mi se pare aberant să renunți la un jucător pe care-l consideri esențial doar pentru că a luat un cartonaș roșu. Mi se pare o mare prostie. Nu-i port pică lui Halagian, fiindcă așa am ajuns la Vaslui”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER