Acasă la Șevcenko din Giulești**
A plecat de acasă la 17 ani, gata să își facă un viitor în
fotbalul mare, iar acum, la cei 22 de ani abia împliniți miercuri,
este deja căsătorit de doi ani cu frumoasa Julija și de tot atât
timp viața lui este luminată de Enrico, puștiul său. El este Edgars
Gauracs, atacantul care abia așteaptă să devină idolul peluzei
giuleștene.
Gauracs a ajuns la Rapid de două luni și pare să se fi integrat
în peisaj. Își întâmpină musafirii cu un zâmbet sincer. Un singur
lucru îi lipsește: golul, dar este optimist, pentru că de câteva
zile i-au venit cele două
talismane: Enrico și Julija. Vorbește relaxat în italiană și
engleză, dar promite să învețe și limba română. Se tachinează cu
soția când vine vorba de următorul copil, dar, când povestește
despre copilărie, i se schimbă privirea, care devine și mai
pătrunzătoare.
A
renunțat la baschet după doar un antrenament
că a fost atras de mic de sport și „fugărea” mingea de fotbal prin
micuțul oraș Rezenke. Totuși, părinții lui n-au ținut cont de
dorința micuțului Edy, așa cum îi place să i se spună, și l-au
trimis la baschet împinși de modul în care se dezvolta fizicul lui.
Chiar și așa, după doar un singur antrenament, lucrurile erau
clare: „Baschetul nu e de mine”, își amintește amuzat Gauracs. A
continuat cu fotbalul, și-a încercat norocul în Italia, la Ascoli,
s-a întors acasă, la Ventspils, unde a explodat și a atras atenția
Rapidului, de unde își dorește să progreseze și să îi calce pe urme
idolului său, Andrei Șevcenko.
În Letonia vin maximum 1.000 de oameni la un meci. Abia aștept să
joc într-un derby
Edgars Gauracs, atacant Rapid
Noi am câștigat pe teren cu Timișoara. Nu văd de ce ar trebui să
pierdem
Edgars Gauracs, atacant Rapid
Sper să ajung să joc în Serie A, dar acum sunt foarte concentrat la
cum evoluez aici
Edgars Gauracs, atacant Rapid
„Enrico, cel mai înrăit fan”
Edgars Gauracs a jucat deja 30 de minute pentru Rapid și, odată cu
venirea soției și a băiețelului Enrico, este extrem de încrezător
în forțele sale. Prima ocazie de a demonstra acest lucru: meciul cu
Alba Iulia.
Tocmai ai împlinit 22 de ani. Care a fost cel mai frumos
cadou pe care l-ai primit?
Julija și Enrico au venit cu puțin înainte de ziua mea. Ei au fost
cel mai frumos cadou. Ei îmi dau și mai multă forță. Enrico vine la
meciuri, e de departe fanul meu numărul unu. E foarte important
pentru mine. Sper să marchez pentru ei doi cu Alba Iulia.
În România cum e? Te-ai acomodat?
Bucureștiul e un oraș superb. Îmi plac oamenii de aici, îmi plac
magazinele, restaurantele. M-am plimbat puțin și am fost oprit de
fanii Rapidului să-mi ceară autografe, să facem poze. Încă nu m-am
întâlnit cu niciun fan al Stelei sau al lui Dinamo (râde). E foarte
drăguț, totuși, sper să se mai încălzească.
Știi de rivali. Aștepți derby-urile?
Oooo, derby-urile. Normal. Avem niște suporteri fenomenali, cântă
mereu, e incredibil. Intri pe teren și îi auzi cum cântă și cum
încurajează echipa, chiar te împing de la spate. Când am intrat, am
simțit o putere incredibilă în picioare. Am urmărit niște imagini
din acele meciuri.