Acuzații grave din partea unui fost arbitru

“Promovările arbitrilor se fac pe pile. Sunt mulți arbitri valoroși care se pierd pe drum din cauză că nu sunt urmăriți sau că nu au relații sus-puse”, spune Enache.

În luna august a anului 2000, ieșeanul Petronel Enache uimea lumea fotbalului. Timp de trei zile a stat în greva foamei, în semn de protest față de modul cum erau promovați arbitrii în fotbalul românesc.

„Este inadmisibil ce s-a întâmplat atunci! Eram pe locul doi, dar au fost promovați câțiva piloși, care se situau sub locul 20”, spune Enache. Prosper om de afaceri, el a acceptat să vorbească pentru ProSport, deschis, despre cele întâmplate în anii în care fluiera în eșaloanele secunde, dar și despre situația actuală a arbitrajului românesc.

„Îmi pare rău că m-am lăsat de arbitraj, pentru că eram înnebunit după această activitate. De asta am și făcut greva foamei, pentru că mi s-a făcut o nedreptate. Au fost multe și sunt și acum”, este de părere fostul arbitru.

„În anul 2000 s-a întocmit un clasament al arbitrilor din lotul B, pe baza a trei criterii: notele primite de la observatori la meciuri, dar și notele primite în urma testărilor fizice și a celor teoretice. M-am situat pe locul doi atunci, după Balaj, și așteptam să fiu promovat la lotul A, dar stupoare…

Au fost promovați atunci Balaj, singurul pe merit, dar și Alexandu Deaconu, locul 23, Robert Ghioane, locul 11, și fiul lui Dudu Georgescu, locul 35. În afara lui Balaj, căruia mulți îi prevedeau o ascensiune frumoasă, pentru că era talentat și foarte serios, ceilalți trei erau piloșii. Să fim serioși! Deaconu, fiul magazionerului de la FRF, Ghioane, finul lui Gheorghe Chivorchian, iar Georgescu, fiul fostului mare atacant de la Dinamo, Dudu Georgescu! Nu am suportat nedreptatea și am intrat în greva foamei”, rememorează Petronel Enache.

„M-au lucrat cu observatorii“

Ieșeanul spune că după trei zile a renunțat, pentru că și-a dat seama că demersul său nu va avea niciun rezultat. „Explicația pe care am primit-o atunci, una hilară de altfel, este aceea că eram prea tânăr.

«Ești prea tânăr, ai timp să urci! Ai fost pe locul doi pentru că alergi prea repede și ai timpi buni la testările fizice!». Asta mi s-a spus. Interesantă explicație! Înseamnă că ar fi trebuit să alerg mai încet!”

După acest moment al grevei foamei, Enache s-a trezit la meciurile la care a oficiat numai cu observatori unul și unul. „Au început să mă urmărească. Mi-au dat numai observatori de top, cum ar fi Grigorescu, Neșu, Salomir. Un moment penibil mi s-a întâmplat la un meci dintre Tractorul Brașov și FC Onești, ultimul al meu în arbitraj“, și-a amintit fostul central.

Suspendat patru etape

„Am eliminat un jucător de la Tractorul, just, iar Grigorescu i-a sugerat observatorului partidei, nu mai știu cine era, să scrie în raport un alt motiv decât cel real pentru care a fost dictată eliminarea. Deși am arbitrat corect, m-au suspendat patru etape.

A fost prima mea suspendare în patru ani de arbitraj. M-am retras, pentru că mi-am, dat seama că nu am nicio șansă. Era în anul 2001. Mi-a părut rău după aceea, pentru că 11 ani nu am avut ce să-mi reproșez”.

Petronel Enache spune că arbitrajul românesc traversează o perioadă foarte slabă și că mulți „fluierași“ greșesc de frică.

Merita Deaconu să fie promovat în acel an în lotul A?
Nici pe departe! Erau mulți alți arbitri mult mai valoroși care meritau să urce în lotul A. Erau alții mai buni, dar care nu au avut șansa să fie observați de cineva sau nu aveau pile. Deaconu a avut parte de o ascensiune excepțională. La el, anul și promovarea. Pentru că, deh, era fiul magazionerului federației.

La fel se fac promovările și azi?
Cu siguranță! Se vede asta. În afară de domnul Porumboiu, care nu și-a direcționat fiii în arbitraj, mai toți foștii arbitri le-au croit drum copiilor în arbitraj. Sunt exemple destule, nu are rost să le mai amintesc eu. Promovarea se face și acum pe pile.

E corect?
Multe nu sunt corecte în fotbalul românesc. Eu, în locul domnului Constantin, ca și fost mare arbitru, nu aș fi acceptat bătaia asta de joc cu Comisia Centrală de Arbitri. Mă refer la faptul că dânsul este șeful comisiei, dar delegările sunt făcute de federație. Din păcate, trebuie să admitem lucrul ăsta, arbitrajul românesc traversează o perioadă foarte slabă. Poate cea mai slabă din istorie. Cel puțin asta este părerea mea, din ce văd eu la meciuri, ca și fost arbitru.

Sunt arbitri cumpărați?
Poate că sunt, nu știu ce să zic. Dar mulți nu cred că arbitrează prost din cauză că sunt cumpărați, ci greșesc de frică. Sunt mulți arbitri care arbitrează cu teamă. Le este frică de președinții de cluburi, care pun presiune încontinuu. Când fluieri cu teamă, nu îți iese nimic. Și e valabil nu doar în arbitraj.

A procedat corect Alexandru Deaconu întrerupând meciul dintre Rapid și Steaua?
Regulamentar, a luat decizia corectă, dar… și eu am fost bătut de mai multe ori prin ligile inferioare și am dus meciul până la capăt. Și nu doar eu, li s-a întâmplat și altor arbitri să o pășească mult mai rău. Din câte am văzut eu, parcă a așteptat un motiv să pună capăt meciului. Nu spun că a fost motivat sau alte chestii din astea. Pur și simplu mi s-a părut că și-a dorit să oprească acel meci. Și-a adus aminte că-l doare capul după câteva minute. A fost o fază ca-n Stan și Bran!

Când erai în arbitraj, ai primit propuneri de la președinții de cluburi să o lași mai moale?
Existau propuneri de genul ăsta, la modul: «Vezi, am nevoie de puncte pentru că mă bat la un loc de cupă europeană sau la retrogradare, ai unul sau două baremuri în plus!». Gazdele făceau de obicei chestia asta, dar uneori mai interveneau și oaspeții.

Ai fost implicat în trucări de meciuri?
Afacerea pe care o derulez azi o aveam încă de atunci, așa că nu duceam lipsă de bani. Am arbitrat chiar și fără să primesc barem o perioadă, de plăcere. Să vă mai spun ceva. Dacă fluierai corect, ieșeai cel mai bine. Nu avea nimeni ce să-ți reproșeze.

Alexandru Deaconu, arbitru FIFA: Sunt părerile lui, comentariile lui, nu am ce să discut pe tema asta!