Adevărul doare!**
Înaintea meciului, într-un interviu ProSport, Bergodi spunea că meciul de aseară va fi momentul de adevăr al Stelei. Uneori, adevărul doare. O perucă pentru Grzelak. Cam de atît ar mai avea nevoie Steaua în viziunea patronului. În rest are portar înalt, jucători tineri, români, antrenor italian cu procentaj 100 % în debutul sezonului.
A scăpat și de Goian, “stoperul demodat cu pase laterale”. Tot așa de ușor a scăpat și Kone spre poarta lui Tătărușanu, exact prin locul pe care îl păzea până ieri uriașul fundaș vândut la Palermo. O preluare perfectă, demaraj pentru o cursă liniștită și un șut la fel de calm pentru 1-0. Avantaj CFR din minutul 3! Încrederea câștigată cu Ujpest, Motherwel sau Ceahlăul se convertește parcă prea repede în fluierături subțiri și scrâșnet de măsele. Ghencea nu are răbdare.
Pentru clujeni socoteala devine simplă și se joacă pe contraatac. Ardelenii o fac perfect, Kone este filtru-dirijor, în timp ce Peralta are rol de ratangiu cu capul. De două ori în minutele 23 și 25. Steaua aleargă încâlcit, Stancu e singurul care are puls. Inventează un assist printre picioarele lui Alcantara. Pentru Surdu, care dă din nou ecou tribunelor. 1-1 și timp de gândire încă o repriză. A doua, adică preferata roș-albaștrilor. Nu și cu adversari de talia CFR-ului. Albii joacă simplu, desenează ușor, iar golul vine în șapte minute de la reluare dintr-un corner. La fel de ușor, Dario Flores se înalță și semneză o superioritate clară a ardelenilor pentru că în partea cealaltă joacă doar hazardul care și el se exprimă prin pase lungi.
Iar în condițiile astea e rost să intre Kapetanos, omul cu cheile pentru astfel de situații. Și grecul o nimerește și de data asta. E acolo unde trebuie și impinge mingea în poarta goală. Se termină egal, iar Gigi mai are nevoie de Tănase, de o perucă și poate de un Goian.