Adrian Rus (27 de ani), fostul portar de la U Cluj și CFR Cluj, s-a lăsat de fotbal în urmă cu fix un an, însă până acum n-a dezvăluit niciodată motivele care l-au împins la acest gest extrem. Rus a vorbit, în premieră pentru ProSport, despre decizia de a renunța la fotbal, ce a făcut cu banii primiți în trecut, dar și de ce consideră că fotbaliștii sunt tratați ca niște sclavi.
Actualul soț al cântăreței Vlăduța Lupău s-a hotărât să vorbească pentru prima dată cu presa despre trecutul său și a dezvăluit mai multe episoade dure trăite pe când era jucătorul campioanei CFR Cluj.
„Așa am simțit eu atunci, am vrut să renunț la fotbal. Inițial n-am vrut să renunț definitiv. Am vrut doar să plec de la CFR pentru că nu mai eram mulțumit de statutul de rezervă, iar uneori eram în afara lotului. Eu am tot ce-mi trebuie, am o familie frumoasă, îmi doream foarte mult să joc. Am progresat până la un anumit nivel, dar dacă nu jucam era foarte greu să mai progresez. Pentru postul de portar chiar sunt tânăr.
Un portar cu experiență e la 31-32 de ani. După ce am plecat de la CFR au fost foarte puține echipe care s-au interesat de mine pentru că toată lumea a crezut că am renunțat definitiv. Apoi au apărut toate ofertele într-o săptămână, dar nu s-au concretizat. După aceea n-am mai vrut eu pentru că m-am obișnuit acasă cu familia. Sunt mult mai liniștit, când eram la CFR eram foarte, foarte stresat, nimic nu-mi convenea. Mi-a fost greu! Și acum îmi e foarte dor de fotbal. Încă văd mulți prieteni care joacă, dar sunt fericit că sunt bine.
Cred că nimeni de lângă mine nu mi-a zis că e o decizie bună de a renunța. De la soția mea până la fratele meu, familia mea, toți prietenii nu m-au încurajat să renunț. Eu am muncit foarte mult ca să ajung la CFR. Eu n-am ajuns acolo prin relații. Eu prima dată am ajuns la echipa a doua a celor de la CFR de la Universitatea Cluj. După care am fost luat în cantonament de Dan Petrescu și mi s-a spus că se va lua o hotărâre în privința mea dacă voi fi luat la prima echipă. După primul antrenament de la Brașov domnul Petrescu mi-a spus că e mulțumit de mine și mi-a zis că o să mă ia și în cantonamentul din Slovenia. De atunci am rămas la prima echipă”, a dezvăluit Rus.
Fostul portar trage o concluzie extrem de dură: „Ești ca o femeie de serviciu în fotbal. În fotbal ești un sclav. Cât ești bun și aduci performanțe, ești cel mai bun. Toată lumea te laudă. Dar când ai o perioadă mai slabă nu mai dă nimeni doi bani pe tine. Și asta nu e doar în România. Am avut multe momente în care m-am simțit singur la CFR. Când era Dan Petrescu era un colectiv incredibil, erau 2-3 care scârțâiau și evitau unii jucători, dar în rest toată lumea era tratată frumos. De-aia am și câștigat atâtea trofee. Am vrut de multe ori să renunț pentru că eu îmi doream să joc. E adevărat că de multe ori nu meritam să joc, mai ales că era un portar fabulos în fața mea. Dan Petrescu a optat pentru portari cu experiență. Munceam cot la cot cu ei. Am devenit și mai supărat când am jucat singurul meu meci la CFR.
Eu cred că nu m-am făcut de râs. Toate șuturile pe poartă le-am apărat. Eram cu doi oameni în minus și am intrat când era lovitură de pedeapsă pentru Astra Giurgiu. Aveam 25 de ani atunci, dacă te uiți pe statistici ultimul portar sub 30 de ani care a apărat la CFR Cluj a fost acum 12 ani. Nimeni n-a venit să mă felicite, în afară de colegi. Nimeni din conducere n-a venit. Era foarte greu să intru eu în poartă la 3-2 și să dau două goluri și să apăr și penalty.
Mi s-a spus că după acel meci voi fi eu titular, dar nu s-a întâmplat asta. Cineva din staff mi-a spus, nu vreau să dau nume, fiindcă eu am avut o relație bună și cu staff-ul lui Dan Petrescu și cu cel al lui Edi Iordănescu. Cred că meritam mai multe șanse, eu n-am greșit niciodată cu absolut nimic. Și în meciurile amicale am apărat. Și la Liga 1 eram anunțat titular, iar cu o oră înainte de meci nu mai eram titular. Ultimul meci era la Botoșani. Noi aveam antrenament oficial și dimineața când am fost titular, dar când era meciul nu mai eram. După care, în minutul 20, antrenorul vine și îmi spune pe un ton răstit că trebuia să te bag pe tine. E ciudat fotbalul!”.
Adrian Rus a povestit cum a ajuns de la Universitatea Cluj la rivala CFR, dar și de ce n-a jucat decât un meci pentru campioana României: „Ar trebui să-i întrebați pe cei de la CFR Cluj de ce am jucat doar un meci. Eu mi-am dorit să joc cât mai multe meciuri. E adevărat că era și foarte greu pe mine. Îl aveam pe post pe Arlauskis, cel mai bun portar care a jucat în România. Am învățat multe chestii de la el, m-a ajutat să cresc. Probabil din cauza lui n-am jucat mai mult (n.r. râde).
Inițial, când am făcut junioratul la Universitatea Cluj am jucat atacant, dar stăteam doar în ofsaid. Stăteam la pomană în față. Apoi am renunțat, că părinții nu m-au susținut la început. Am avut și o accidentare la genunchi. La un moment dat fratele meu mi-a zis să mă facă portar, mi-a arătat niște clipuri cu Buffon, Casillas. Am început să joc la Liga 4, iar când s-a restructurat echipa la U Cluj m-a sunat domnul Ovidiu Sabău să mă întrebe dacă vreau să vin.
Antrenor de portari era Emilian Dolha, un om cu sufletul mare de la care ai ce învăța. După un an și jumătate la U Cluj m-a sunat cineva din conducerea CFR-ului și m-a întrebat dacă aș fi de acord să merg la echipa a doua a lor. Inițial n-am vrut pentru că echipa mea de suflet e Universitatea Cluj, dar am avut niște certuri cu cei de la U Cluj, care îmi spuneau că am mașină scumpă și mă scoteau din echipă, și după discuția cu ei m-am dus la CFR”.
Adrian Rus a dezvăluit că n-a luat niciun ban de la U Cluj, ba mai mult salariul său de acolo ajungea la oamenii nevoiași: „Niciodată nu m-am dus pentru bani la CFR. Într-adevăr, era o diferență foarte mare între banii pe care-i primeam la CFR și cei de la U Cluj. Sincer, îți spun în premieră că eu n-am primit niciun ban de la U Cluj. Toți banii de acolo îi donam. N-am luat nici măcar 100 de lei. Am avut o perioadă în care îi dădeam unui domn mai în vârstă, fost jucător de la U Cluj, care venea tot timpul și aduna mingile, chiar dacă era frig, cald. Iar într-o altă perioadă banii îi dădeam copiilor săraci. Nu te gândi că aveam un salariu de mii de euro, era un minimum pe economie de acum. Nici măcar o pereche de mănuși nu mi-am luat din banii de la U Cluj”.
„După ce am ajuns la CFR au început jignirile unora dintre suporterii Universității. În primul meci din Liga 3 de la CFR 2 am jucat împotriva lui U Cluj. 6.800 de spectatori erau în tribune. Numai maică-mea știe… și frigiderul meu de acasă care e și acum plin. Eu am crescut în spiritul Universității. CFR e echipa care mi-a dat un nume, atât cât l-am avut, mi-a dat șansa să ajung într-un vestiar cu asemenea jucători. În prezent, poate un pic în sufletul meu în față e Universitatea Cluj” – Adrian Rus
Rus susține că n-a făcut mare lucru în ultimul an de când s-a retras, însă recunoaște că acum a avut mai mult timp de familia sa: „În ultimul an am pierdut vremea. Nu credeam că o să renunț definitiv la fotbal. Am fost în vacanțe, am stat cu soția mea, că și ea are o carieră în muzică. Nu-mi pare rău că am renunțat, îmi pare rău pentru că credeam că mai am lucruri de arătat în fotbal. Eu am fost dispus să mă duc și la Liga 2, important era să joc. Știam că dacă joc undeva bine șase luni voi reveni în Liga 2. Au fost niște oferte jignitoare pentru mine. După 3-4 luni mă sunau unele echipe să-mi propună să vin 3-4 săptămâni să vadă cum mă mișc. Le-am zis că nu pot să vin să-mi rup mâna sau piciorul fără să am un contract. E adevărat că am fost dorit și în Bulgaria, dar nici acolo nu s-a concretizat nimic. Mi-au spus să mă duc acolo, mi-am luat bilet de avion și au mai scăzut din preț. Le-am zis că dacă fac chestii de-astea nici nu mai are rost să merg”.
„Nu mai simt nimic când mă uit la meciurile lui CFR Cluj. Singurul lucru pentru care-mi doresc să câștige echipa e pentru nașul meu Adi Păun. Știu ce om e și știu cât își dorește să câștige. A muncit enorm să ajungă unde e. Locul lui e la națională, știu cât de mult își dorește asta” – Adrian Rus
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER