Cu trei găuri de glonț în spate și un zâmbet generos pe față, togolezul Serge Akakpo e fericit că e viu și spune că nu se va mai apropia în viața lui de Angola, țara în care și-a pierdut doi coechipieri și unde el însuși a fost aproape de moarte.
Recuperat complet din punct de vedere medical după evenimentele din 8 ianuarie, togolezo-francezul Vasluiului nu ezită niciun moment să-și proclame sus și tare dragostea față de Africa. De altfel, chiar și corpul lui a devenit un mijloc perfect pentru a-și etala aceste sentimente, tatuajul de pe omoplatul drept fiind motivul său de mândrie. „Da, mi-am tatuat pe spate harta Africii, pentru că iubesc Africa. Chiar și după tot ce mi s-a întâmplat. Singura diferență între Africa și restul lumii este până la urmă aceea că președinții și conducătorii noștri nu iau întotdeauna cele mai bune decizii”, își începe mărturisirile Akakpo. „Semeni mult cu Tupac”, îi spune un trecător, iar Akakpo râde. „Mi s-a mai zis. Sunt mare fan, să știți. Iar acum, că am fost și împușcat, semăn și mai mult cu el”, face haz de necaz togolezul, după care se luminează la față: „A, am uitat să vă zic. Chiar, asta e culmea! Când au început împușcăturile, știți ce ascultam la căști? «Life goes on» a lui Tupac! Straniu, nu?”. Vaslui, ciorba și togolezii
Sosit la FC Vaslui iarna trecută, Serge Akakpo a reușit să se acomodeze bine în România, deși, chiar și acum, este destul de reticent când vine vorba de atins zăpada. „Până la urmă, am stat în Franța, clima nu e chiar atât atât de diferită, doar că acolo nu e multă zăpadă”, spune africanul, care și-a descoperit pe meleagurile lui Ștefan cel Mare o pasiune culinară, felul său preferat de mâncare punându-i însă la grele încercări limba: „Nu prea am mâncat eu feluri tradiționale românești, dar pot să spun că îmi place foarte mult supa de aici. Dar nu știu exact cum se cheamă… ciorbă, parcă. E mai acră și îmi place foarte mult”. Sosit la Vaslui acum două zile împreună cu logodnica sa din Togo, Serge Akakpo arde de nerăbdare să-și reintre în ritm. „Mă simt perfect, sunt complet recuperat și de mâine încep antrenamentele alături de coechipierii mei. Am venit aici să iau titlul cu Vaslui”, încheie mândru fundașul galben-verzilor.
Tupac, legenda
Tupac Amaru Shakur a fost renumit pentru stilul său de rap, dar și pentru cariera de actor. În noaptea de 30 noiembrie 1994, cu o zi înainte de judecarea unui proces în care era acuzat de atac sexual, Shakur a fost împușcat de cinci ori și jefuit în casa sa de doi oameni de culoare înarmați, care purtau cagule. Tupac a fost împușcat de două ori în cap, abdomen și braț. A ieșit din spital la trei ore după operație, împotriva ordinelor doctorilor, și s-a prezentat la tribunal în scaun cu rotile, unde a fost găsit vinovat și condamnat. Pe 7 septembrie 1996, Tupac a fost din nou victima unui alt atentat, iar șase zile mai târziu a murit din cauza complicațiilor.
„Echipa mea favorită este Barcelona. Acolo joacă Puyol, cred că e unul dintre cei mai buni fundași din lume și mi-ar plăcea să-l am coechipier„, Serge Akakpo, fundaș Vaslui
„După atentat, și noi am vrut să jucăm la Cupa Africii. În memoria celor uciși. Au murit cinci oameni în acea seară”, Serge Akakpo, fundaș Vaslui
„Nu mai calc în Angola!”
Scăpat cu viață din atacul armat asupra autocarului echipei sale naționale, togolezul Vasluiului încă este confuz cu privire la jumătatea de oră de groază trăită în Angola.
-Îți amintești de clipele acelea? -Îmi amintesc, doar că nu atât de bine. Totul s-a întâmplat parcă dintr-o dată. Nimeni nu se gândea că putem păți așa ceva. -E adevărat că Adebayor a sărit și te-a băgat sub un scaun după ce ai fost împușcat? -Sincer, eu îmi aduc aminte că Adebayor stătea pe un scaun la fel ca noi toți. Când au început împușcăturile, eu cred că a luptat să se salveze pe el însuși. Eu țin minte că l-am întâlnit abia la vreo 45 de minute de la împușcături, în spitalul din Angola. -După ce ai pățit, echipa națională a devenit teritoriu interzis pentru tine? -Nu, de ce? Ceea ce s-a întâmplat nu s-a întâmplat din cauza fotbalului, nu-i așa? Angola, asta e altă poveste, acolo nu o să mai merg, dar vom juca în Africa și în alte locuri. N-o să refuz niciodată naționala. -Echipa ta nu a mai participat la Cupa Africii. Îți pare rău că s-a întâmplat asta? -Eu cred că Togo era o echipă de semifinale. Ne pregătisem bine și toți ne doream mult să facem o figură frumoasă. Era și prima mare competiție pentru mine. În seara de după împușcături, am vorbit cu jucătorii echipei Coastei de Fildeș, iar ei au spus că, dacă noi ne retragem, se retrag și ei. După aceea însă, au revenit asupra deciziei, ordin politic. Îmi pare rău că ne-am retras numai noi.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER