Akakpo, Tupac de Vaslui:** „Nu mai calc în Angola!”

Cu trei găuri de glonț în spate și un zâmbet generos pe față,
togolezul Serge Akakpo e fericit că e viu și spune că nu se va mai
apropia în viața lui de Angola, țara în care și-a pierdut doi
coechipieri și unde el însuși a fost aproape de moarte.

Recuperat complet din punct de vedere medical după evenimentele
din 8 ianuarie, togolezo-francezul Vasluiului nu ezită niciun
moment să-și proclame sus și tare dragostea față de Africa. De
altfel, chiar și corpul lui a devenit un mijloc perfect pentru a-și
etala aceste sentimente, tatuajul de pe omoplatul drept fiind
motivul său de mândrie. „Da, mi-am tatuat pe spate harta Africii,
pentru că iubesc Africa. Chiar și după tot ce mi s-a întâmplat.
Singura diferență între Africa și restul lumii este până la urmă
aceea că președinții și conducătorii noștri nu iau întotdeauna cele
mai bune decizii”, își începe mărturisirile Akakpo. „Semeni mult cu
Tupac”, îi spune un trecător, iar Akakpo râde. „Mi s-a mai zis.
Sunt mare fan, să știți. Iar acum, că am fost și împușcat, semăn și
mai mult cu el”, face haz de necaz togolezul, după care se
luminează la față: „A, am uitat să vă zic. Chiar, asta e culmea!
Când au început împușcăturile, știți ce ascultam la căști? «Life
goes on» a lui Tupac! Straniu, nu?”.

Vaslui, ciorba și togolezii

Sosit la FC Vaslui iarna trecută, Serge Akakpo a reușit să se
acomodeze bine în România, deși, chiar și acum, este destul de
reticent când vine vorba de atins zăpada. „Până la urmă, am stat în
Franța, clima nu e chiar atât atât de diferită, doar că acolo nu e
multă zăpadă”, spune africanul, care și-a descoperit pe meleagurile
lui Ștefan cel Mare o pasiune culinară, felul său preferat de
mâncare punându-i însă la grele încercări limba: „Nu prea am mâncat
eu feluri tradiționale românești, dar pot să spun că îmi place
foarte mult supa de aici. Dar nu știu exact cum se cheamă…
ciorbă, parcă. E mai acră și îmi place foarte mult”.
Sosit la Vaslui acum două zile împreună cu logodnica sa din Togo,
Serge Akakpo arde de nerăbdare să-și reintre în ritm. „Mă simt
perfect, sunt complet recuperat și de mâine încep antrenamentele
alături de coechipierii mei. Am venit aici să iau titlul cu
Vaslui”, încheie mândru fundașul galben-verzilor.

Tupac,
legenda

Tupac Amaru Shakur a fost renumit pentru stilul său de rap, dar
și pentru cariera de actor. În noaptea de 30 noiembrie 1994, cu o
zi înainte de judecarea unui proces în care era acuzat de atac
sexual, Shakur a fost împușcat de cinci ori și jefuit în casa sa de
doi oameni de culoare înarmați, care purtau cagule. Tupac a fost
împușcat de două ori în cap, abdomen și braț. A ieșit din spital la
trei ore după operație, împotriva ordinelor doctorilor, și s-a
prezentat la tribunal în scaun cu rotile, unde a fost găsit vinovat
și condamnat. Pe 7 septembrie 1996, Tupac a fost din nou victima
unui alt atentat, iar șase zile mai târziu a murit din cauza
complicațiilor.

„Echipa mea favorită este Barcelona. Acolo joacă Puyol,
cred că e unul dintre cei mai buni fundași din lume și mi-ar plăcea
să-l am coechipier„, Serge Akakpo, fundaș Vaslui

„După atentat, și noi am vrut să jucăm la Cupa Africii.
În memoria celor uciși. Au murit cinci oameni în acea
seară”, Serge Akakpo, fundaș Vaslui

„Nu
mai calc în Angola!”

Scăpat cu viață din atacul armat asupra autocarului echipei sale
naționale, togolezul Vasluiului încă este confuz cu privire la
jumătatea de oră de groază trăită în Angola.

-Îți amintești de clipele acelea?
-Îmi amintesc, doar că nu atât de bine. Totul s-a întâmplat parcă
dintr-o dată. Nimeni nu se gândea că putem păți așa ceva.
-E adevărat că Adebayor a sărit și te-a băgat sub un scaun
după ce ai fost împușcat?
-Sincer, eu îmi aduc aminte că Adebayor stătea pe un scaun la fel
ca noi toți. Când au început împușcăturile, eu cred că a luptat să
se salveze pe el însuși. Eu țin minte că l-am întâlnit abia la vreo
45 de minute de la împușcături, în spitalul din Angola.
-După ce ai pățit, echipa națională a devenit teritoriu
interzis pentru tine?
-Nu, de ce? Ceea ce s-a întâmplat nu s-a întâmplat din cauza
fotbalului, nu-i așa? Angola, asta e altă poveste, acolo nu o să
mai merg, dar vom juca în Africa și în alte locuri. N-o să refuz
niciodată naționala.
-Echipa ta nu a mai participat la Cupa Africii. Îți pare
rău că s-a întâmplat asta?
-Eu cred că Togo era o echipă de semifinale. Ne pregătisem bine și
toți ne doream mult să facem o figură frumoasă. Era și prima mare
competiție pentru mine. În seara de după împușcături, am vorbit cu
jucătorii echipei Coastei de Fildeș, iar ei au spus că, dacă noi ne
retragem, se retrag și ei. După aceea însă, au revenit asupra
deciziei, ordin politic. Îmi pare rău că ne-am retras numai
noi.