Alexa a venit la Rapid ca să învețe meserie de la Lucescu jr:** „De la el învăț cum să antrenez!”** Mijlocașul nu se teme de accidentări: „Dai, iei, e normal”

Durul Alexa pare un tip liniștit în afara terenului. Când începe meciul însă devine alt om. Spune că își ia agresivitatea din înjurăturile suporterilor adverși, dar totodată are nevoie de afecțiunea fanilor proprii. Nu se plânge atunci când un adversar intră mai dur la el, lucru pentru care e de altfel recunoscut în fotbalul românesc. „Ar fi culmea să mă supăr chiar eu”, spune el râzând.

Dan, prima întrebare este, de fapt, o curiozitate. Spune-mi, te rog, la ce se gândește un fotbalist înaintea unei conferințe de presă?
Sigur, fiecare dorește să vorbească cât mai corect. Să transmită un mesaj cât mai corect pentru că reprezintă echipa, se reprezintă pe el. E imaginea lui în joc și cred că foarte importantă în astfel de momente este atitudinea.

Sunt anumite întrebări care pe tine, personal, te deranjează?
Normal… sunt și din acestea, dar suntem persoane publice și trebuie să ne asumăm acest lucru. Mă deranjează cele cu tentă, cu o anumită doză de răutate în ele. Una nejustificată, desigur.

Când erai mic îți plăceau fotbaliștii mai duri, cum ai ajuns tu să fii ulterior, sau cei mai tehnici?
Guardiola îmi plăcea foarte mult când eram puști, pasa foarte, foarte bine. Apoi, când am început să joc la seniori, îl admiram pe Roy Keane. Deja începuseră să îmi placă anumiți jucători din al căror joc să mă inspir. Eu îmi formam atunci personalitatea, îmi plăcea să fiu dur. Să îmi domin adversarul fizic și psihic.

„Ca antrenor, aș vrea jucători agresivi!”

Deci tu ți-ai impus să fii dur în joc? Nu a fost un mod de a compensa alte defecte, cum ar fi lipsa unei tehnici foarte bune?
Absolut! A venit din interiorul meu! Am avut mereu această agresivitate și pe parcurs doar am dezvoltat-o. Am avut antrenori care m-au ajutat să înțeleg că această duritate e un lucru benefic în joc și, practic, cu asta am mers înainte.

Care este rolul unui fotbalist ca tine într-o echipă?
Uite, din punctul meu de vedere, jucătorii care îți câștigă meciurile sunt de mare calitate, foarte talentați. Ei sunt foarte importanți. Dar în spatele lor sunt cei care îi pun în valoare…Când voi fi antrenor îmi va plăcea să am jucători agresivi în echipă.

Guardiola a spus că, dacă ar putea să-l cloneze pe unul dintre jucătorii săi, acela ar fi Busquets, un închizător… Puțin surprinzător, având în vedere ceilalți jucători din lotul Barcelonei, nu ți se pare?
El e un jucător care îi pune foarte mult în valoare pe Xavi și Iniesta. Se mișcă foarte mult între cei doi, e omul de legătură. E un jucător foarte inteligent și foarte important pentru ei.

Dar nu te miră că a ales un închizător?
Exact ce spuneam mai devreme. Sunt fotbaliști care nu ies în evidență atât de mult precum cei care sunt acolo, în față, și dau goluri și îți câștigă meciurile. Dar ei îi ajută pe aceștia să reușească.

E deranjant pentru un fotbalist să aibă rolul acesta de cărăuș?
Nu, nu! Cea mai mare calitate pe care un fotbalist poate să o aibă e să fie conștient de plusurile și de minusurile lui. Eu ăsta am fost tot timpul, îmi place ceea ce fac, iar atunci când reușesc să recuperez o minge sau să stau bine în teren și să îmi mobilizez colegii, consider că mi-am făcut treaba.

Care sunt lucrurile care îți plac la viața de fotbalist? Dar cele care nu îți plac?
Sincer, iubesc ziua de după o victorie! Îmi place să fiu apreciat. În schimb, urăsc ziua de după o înfrângere.

Ce faci după un eșec?
După un meci în care am luat bătaie sau am jucat prost prefer să stau cât mai mult în casă, cu familia. Deja soția mă cunoaște foarte bine… Evit cât mai mult să ies pentru că o zi-două sunt supărat rău! Dar asta e, viața merge înainte. Sunt oameni care și-au pierdut familiile, oameni care au avut accidente grave, și aici mă gândesc la Mihăiță Neșu, dar care au luptat și au mers înainte! Sunt lucruri mult mai grave decât o înfrângere sau un joc mai slab.

„Știi cum e: dai, iei, important e să mergi înainte”

Dar la fotbalul nostru ce îți place?
E bine că jucând foarte mulți ani în campionatul nostru am ajuns un jucător cunoscut, mă refer ca imagine. Sunt recunoscut de oameni peste tot unde merg. De unii sunt hulit, de alții apreciat. Sunt și genul de jucător pe care suporterii echipei adverse nu îl iubesc absolut deloc! Nu știu dacă mă urăsc, dar le sunt antipatic rău.

Care e stadionul pe care ai fost înjurat cel mai mult?
(zâmbește) La UTA! Jumătate din repertoriul galeriei lor era cu înjurături despre mine.

Și cum te-ai simțit?
Fooaarteee bine! M-am încărcat atât de tare și i-am și bătut cu 3-2, țin minte. E o rivalitate mare intre Poli și UTA, știi și tu asta, iar faptul că am fost atât de hulit m-a făcut să mă simt bine..chiar bine.

Dar nu există momente când presiunea pusă de public să te timoreze?
În timpul meciului ești concentrat, nu auzi ce strigă suporterii. Auzi doar la încălzire sau când intri prima dată pe teren. Pe mine mă încarcă pozitiv, îmi dă răutatea aceea din care eu trăiesc.

Te simți bine să fii recunoscut peste tot, să nu mai ai parte de intimitate?
Am ajuns să am o anumită experiență și știu că atunci când ești o persoană publică pot apărea și momente neplăcute. Lumea are foarte multe așteptări și de aceea e foarte important să fii mereu controlat, să poți da un exemplu celorlalți mai tineri. Și așa ne lipsesc modele în ziua de astăzi.

Revenind la fotbal, cum reacționezi atunci când un adversar are o intrare mai dură asupra ta?
(amuzat) Îl înțeleg perfect! Știi cum e: dai, iei, important e să mergi înainte. Ar fi chiar culmea, la câți am lovit, să mă plâng atunci când cineva mă lovește! Ha-ha! Pentru mine e un lucru normal și face parte din joc.

Tu nu ești un marcator, ai în toată cariera în jur de zece goluri în Liga I. Ce simți atunci când marchezi?
Pentru mine golul e un bonus! Am fost primul român care a dat gol pe Național Arena, lucru la care nu mă gândeam absolut deloc. Dumnezeu mi-a dat bucuria asta! Poate și pentru că înscriu atât de rar mă exteriorizez atât de mult.

Dezamăgirea de la Timișoara

Dacă ai putea să schimbi un moment din cariera ta, care ar fi acela?
Pffff! Poate că am plecat prea devreme în China, aveam doar 24 de ani și începusem să fiu chemat la echipa națională destul de des. Nu era momentul potrivit.

Dar ce ce ai făcut atunci alegerea aceea?
Era un contract foarte avantajos din punct de vedere financiar. M-am gândit că sunt bani pe care în România n-aș fi putut să-i câștig.

Și acum ai ajuns să regreți acea decizie?
Am pierdut profesional. Poate atunci când eram într-o creștere de formă și într-un progres evident, aș fi putut pleca în altă parte.

A existat vreun moment în cariera ta în care să te gândești că tot efortul depus nu mai merită și să pui stop?
Am avut două momente foarte grele în anul ce-a trecut. Prima dată la Poli, la acel meci cu Oțelul când am pierdut titlul. Am suferit foarte mult. Știam că sunt la final de contract cu Timișoara, aveam două finale de Cupă pierdute și o altă «finală» de campionat cu Urziceni, și îmi doream enorm un titlu. Dezamăgirea a fost cruntă. Un alt moment ar fi cel de la Varșovia. Am luat un cartonaș roșu pe care nu aveam voie niciodată să-l încasez….Dar nu m-am gândit să mă las, chiar dacă am suferit mult. Probabil aș fi regretat o astfel de decizie.

După acel meci cu Oțelul la ce te gândeai? Care era atmosfera din vestiarul lui Poli?
Sincer, am lăsat lucrurile să meargă de la sine, era prea mare dezamăgirea. Pentru mine, campionatul a fost pierdut cu cele trei egaluri la rând de pe teren propriu, nu la Galați. Țin minte că după meciul cu Oțelul am rămas la Brăila, era supărare mare de tot. Nu vorbea nimeni la masă. E foarte frustrant să muncești un an întreg… Și știi, atunci eram toți conștient că avem o mare șansă în fața noastră, se crease și o emulație extraordinară în jurul echipei. Totul era perfect, lipsea doar trofeul ăla…

Mai ai puțini ani de carieră, te-ai gândit la ce vei face după?
O să mai joc minimum doi ani, sunt foarte bine fizic și moral. Apoi vreau să mă apuc de antrenorat. Uite, în luarea deciziei de a veni la Rapid a contat și faptul că aici e Răzvan Lucescu și vreau să învăț de la el pentru când mă voi lăsa.

A fost acesta singurul motiv? Tu erai perceput, cel puțin de o parte a oamenilor din fotbal, drept dinamovist?
Aaaa…nu! Eu când m-am dus la Poli le-am promis suporterilor că nu mă voi mai duce la Dinamo sau la Steaua. Am avut mari satisfacții la Timișoara împotriva dinamoviștilor. Țin minte cu plăcere acel meci în care noi am jucat doar cu puștii. Am vrut să fiu doar eu în teren dintre jucătorii consacrați și am făcut un 1-1 de senzație. Aveam în echipă niște copii care acum au ajuns fotbaliști consacrați, Pantilimon, Luchin, Scutaru…Nimeni nu auzise de ei atunci.

Revenind, de ce Rapid?
Aici e o atmosferă care te face să te simți fotbalist. Iar pentru mine e foarte important acest lucru pe final de carieră, să fiu la o echipă cu pretenții. Suporterii rapidiști îmi dau motivația de care am nevoie. A mai contat și faptul că galeriile sunt înfrățite, pentru că nu voiam să îi dezamăgesc pe fanii timișoreni. Pentru mine, relația cu fanii e foarte importantă. Dacă îmi place să fiu huiduit pe stadioanele adversarelor, acasă vreau să fiu apreciat. Iar și la Rapid, și la Timișoara acest lucru s-a întâmplat.

Șanse la titlu aveți?
Absolut! Și la titlu, și la Cupa României! Nu am făcut multe transferuri, e adevărat, dar am adus jucători buni care ne pot ajuta să ne atingem obiectivele.

Călin nu a vrut să mă lovească! A fost un accident nefericit, care se poate întâmpla. A fost o neatenție. M-a durut două zile, dar acum e bine
Dan Alexa, mijlocaș Rapid

Am ajuns să cunosc cam fiecare jucător din Liga I. Știu care ține la tăvăleală, știu care e mai fricos. Am întâlnit fotbaliști care încasează, apoi dau și ei, dar și pe unii care fug de mine
Dan Alexa, mijlocaș Rapid

Nu m-am gândit la ultimul meu meci, dar sunt conștient că va veni și clipa asta. Va fi un moment trist, dar important e să intri din nou repede în fenomen. Asta o știu de la alți fotbaliști care s-au lăsat

Avem un lot valoros și atunci când echipa va fi mai omogenă va apărea și spectacolul. Au fost,
într-adevăr, multe meciuri în care am jucat la rezultat

În viața de zi cu zi sunt un om destul de liniștit. Un tip care vorbește cu toată lumea, îmi place să fiu înconjurat de oameni. Dar în teren devin alt om! Starea mea, fericirea mea contează foarte mult de evoluția din teren

În China e o altă lume, e totul nouă. M-am acomodat însă foarte repede, mi-am făcut prieteni cu care țin legătura și acum

Dan Alexa, mijlocaș Rapid