Alt Mircea, alți ochi

Hop și Moți acum. Timpul doar s-a grăbit puțin și a înaripat o revenire care oricum s-ar fi produs peste numai câteva luni. Umplutură de câteva minute la o formație de mâna a doua care, fără protectoratul lui Juve, ar orbecăi prin Serie B. De afară așa se văd lucrurile, cum au iritat vorbele lui Gică Popescu. Dinamo a rămas mama răniților, cloșca grijulie să-și adune toți puii rătăciți, chiar dacă din unii nu mai iese nici măcar de-o fiertură.

Dar oare cum se văd lucrurile din interior? Azi, nimeni nu mai întinde nimănui aflat la ananghie o mână de ajutor, concesia minimă unei a doua șanse. Scuzele încep întotdeauna cu clișeul „Nu e momentul potrivit, altfel…“. Dinamo e blamat pentru că vâslește împotriva curentului, pentru că încearcă să recondiționeze carierele zdrențuite ale lui Mitea, Niculescu sau Niculae (ce idiot!).

Borcea e primul care știe la ce se expune, mai ales că el e cel care alcătuiește bugetul. El și Turcu plătesc, la o adică. Închipuiți-vă însă că în locul lui Rednic ar fi fost Mircea Lucescu. Pe unde l-au umblat pașii a plămădit mai multe echipe redutabile chiar cu jucători prăfuiți, de unde i-a mers și vorba de restaurator de valori înghesuite de alții în cufărul cu vechituri. Transferurile lui Mitea sau Niculescu ar fi fost privite cu alți ochi, nu?