Alungat de „U”, a construit CFR-ul!** Citește povestea fondatorului alb-vișiniilor
Când scrii povestea doctorului Rădulescu, realizezi cât poate fi
de bagatelizată noțiunea de simbol în fotbalul românesc. Destinul
lui „Jumate”, cum era poreclit, s-a încadrat o viață întreagă între
două coordonate: Universitatea și CFR Cluj.
Până spre orele după-amiezii a fost doctor-chirurg, șeful Secției
de ORL a Spitalului CFR, iar, apoi, până în amurg, a fost făuritor
de echipe și îndrăgostit… de fotbal! „Aparent foarte dur, era de
fapt un suflet extrem de sensibil. Munca sa de medic și pasiunea
pentru fotbal l-au ținut mereu departe de noi”, mărturisește fiica
lui Rădulescu, Stanca Gidro, decanul Baroului de avocați Cluj.
Paradox: care a fost cel mai mare regret al personalității care a
zămislit, fără bani, marea echipă a CFR-ului de la începutul
deceniului VIII? „Faptul că nu a avut loc de unii la «U». Asta l-a
adus în Gruia. Erau acolo prea mulți deștepți care își dădeau cu
părerea, iar el avea o mare personalitate și era foarte meseriaș.
știa fotbal”, dezvăluie doamna Gidro.
Fapt confirmat chiar de dr. Rădulescu, în lucrarea sa
autobiografică „O viață închinată fotbalului”: „Sincer, m-am
despărțit greu și cu mult regret de această minunată echipă, care
merită orice superlativ”. De trei ori a părăsit Constantin
Rădulescu Universitatea. O dată din postura de jucător, în 1949, și
de două ori din postura de tehnician. Ca jucător a făcut parte din
„Generația de Aur” a Universității, cea din exilul autoimpus de la
Sibiu, în urma Dictatului de la Viena, din al Doilea Război
Mondial. Echipă ce a devenit un simbol al rezistenței românești din
Ardeal.
Cel mai bun până la Paszkany
Neavând loc la „U”, a clădit cea mai puternică trupă din istoria
CFR-ului, de dinaintea „erei Paszkany” și stadionul din Gruia! Cu
modestele resurse ale Regionalei CFR. „Fără finanțe și jucători,
fără sediu, secretar sau organizator. Astfel am pornit la drum în
prima ligă în 1969”, dezvăluie Rădulescu în cartea sa. Ce a reușit?
Menținerea pe prima scenă până în 1976 și, în ’73, un loc 5, adică
cea mai bună clasare din istorie până în 2006. „Figură însolită a
fotbalului românesc, venit din Regat și formându-se ca om, medic și
fotbalist în climatul auster și chibzuit al Ardealului, s-a afirmat
și impus atât cât a fost lăsat! Doctorul a oferit fotbalului nostru
o echipă frumoasă și cuceritoare, CFR, care s-a format din trudă,
sacrificiu și sărăcie, uimind lumea fotbalistică”, îl descrie
scriitorul Viorel Cacoveanu.
>
Destinul face ca din 2002 președinte la CFR să fie un alt
doctor, Iuliu Mureșan, specialist în ortopedie.