ANALIZĂ‚ **Liga I, între Mitică de la Ligă și „bombe sexy”! Vezi stereotipurile fotbalului românesc
Sintagma „Mitică de la Ligă”, banii și „hăhăiala” lui Gigi
Becali, „zgârcenia” lui Copos, și, mai nou, „Bomba sexy” a lui
Tănase sunt printre cele mai folosite stereotipuri din lumea
fotbalului, imprimate în mentalul colectiv atât prin clișee
lingvistice cât și comportamentale.
Deschiderea pe care a arătat-o președintele Ligii Profesioniste
de Fotbal, Dumitru Dragomir, față de presă, comentând într-un stil
personal o paletă largă de evenimente, de la încălzirea globală
până la o presupusă poziție de ofsaid, l-a transformat într-un
personaj reprezentativ pentru fotbalul românesc. Aproape că nu
există persoană care să nu fi auzit de „Mitică de la Ligă”, chiar
dacă mulți nu știu despre ce ligă e vorba. Asocierea e simplă,
„Mitică de la Ligă e ăla cu fotbalul”. De asemenea, Dragomir mai
este cunoscut și cu apelativul „Corleone”, făcându-se deseori o
legătură între celebrul cap al mafiei italiene din trilogia
„Nașul”, regizată de Francis Ford Coppola, și jocurile strategice
din fotbalul românesc. În același capitol al „mafiei fotbalului
românesc” a fost încadrat și fostul impresar FIFA Ioan Becali,
cunoscut ca „Giovanni”.
Aceeași notorietate a căpătat-o, într-un timp mai scurt însă,
pentru că a apărut în lumea fotbalului de doar zece ani, și Gigi
Becali. Stilul său direct de a vorbi, de a se comporta în fața
camerelor de luat vederi, când nu se sfiește să se lupte cu
microfoanele, să smulgă telefoanele sau reportofoanele
reporterilor, sã rupă ziarele cu articolele potrivnice, să mănânce
brânză cu ceapă, să râdă zgomotos, și mai ales să facă bravură de
averea sa, l-au făcut atât de popular pe finanțatorul stelist încât
și copiii îi imită unele expresii precum „hăhăhă” sau „păi io cu
baniii meeeiii”.
Un alt stereotip des întâlnit este „zgârcenia” lui George Copos.
Pe oricine ai pune să-l caracterizeze pe acționarul rapidist,
răspunsul ar fi același – zgârcit. Și asta pentru că în multe
rânduri Copos a deplâns starea financiară a clubului, în ciuda
averii sale sau a investițiilor pe care le-a făcut direct sau
indirect. Din acest punct de vedere, George Copos este tipul total
opus lui Becali, unul a dorit să-și construiască o imagine de om
simplu, iar celalalt de potent om de afaceri. Mitul „zârceniei” lui
Copos a devenit atât de popular încât au apărut și spoturi radio în
care acționarul rapidist îi propune lui Moș Crăciun un târg, să-i
vândă „trenulețul” lui, dar acesta să-i rămână în continuare în
posesie.
Un fotbalist talentat, care s-a făcut remarcat prin evoluțiile
bune de la FC Argeș a devenit iubitul „bombei sexy”, partenera sa
de viață, de când s-a transferat la Steaua. Aproape nimeni nu-l mai
vede pe Cristi Tănase fotbalist, ci iubitul Iuliei Tăbăcaru, o
domnișoară criticată în dese rânduri atât de familia jucătorului,
dar mai ales de patronul Stelei, Gigi Becali. În media românească
au loc deseori adevărate dezbateri pe tema relației, potrivite sau
nu, dintre fotbalistul stelist și „focoasa” domnișoară, despre care
se spune că ar fi o piedică în cariera lui Tănase. Becali a ajuns
chiar la a declara în fața camerelor de luat vederi că l-a sfătuit
pe fotbalist să-și plătească iubita pentru orele petrecute
împreună.
Președintele clubului Gloria Bistrița, Jean Pădureanu, a ajuns
și el un adevărat personaj, fiind foarte cunoscut sub apelativul de
„tata Jean”. Această poreclă a primit-o și s-a răspândit rapid în
perioada în care se spune că Gloria Bistrița ar fi fost implicată
în meciuri „strategice”. Pădureanu a fost etichetat atunci drept
capul unei așa-zise rețele de oameni ai fotbalului obișnuiți să
trucheze partidele din prima ligă de fotbal, și a ajuns să fie
numit „tata Jean” chiar și situațiile în care se vorbește despre
evoluțiile echipei sale.
Printre cele mai vechi stereotipii din fotbalul românesc sunt
cele legate de jignirile aduse de membrii galeriilor adversarilor.
Astfel, în timp, suporterii rapidiști au ajuns să fie etichetați
drept „țigani” sau „ciori”, cei steliști „aurolaci” sau, mai nou,
de când clubul a fost preluat de Gigi Becali, „oi”, iar
dinamoviștii sunt „câini”. Porecla de „câini” au primit-o jucătorii
dinamoviști din perioada anilor ’80, din cauza jocului dur prestat
de aceștia, dar a fost adoptată de către suporteri și mai târziu
chiar de către oficialii clubului, care au folosit pe emblemă doi
câini roșii.