ANALIZĂ‚ Mânjii, struțo-cămilele și elefanții. Radiografia stranierilor din Liga 1. Excepțiile Julio Baptista și Fabbrini plus „restul lumii”

• Liga I este un campionat de valoare modestă la nivelul Europei. Însă pentru jucătorii din țările lumii a treia și chiar pentru cei de mâna a doua și a treia din campionate puternice, ca să nu mai spun de „elefanții” la final de carieră, este atrăgătoare.

Astfel, au ajuns în campionatul nostru destui jucători străini care au evoluat în naționalele țărilor lor, unele cu o cotă modestă. De asemenea, nu puțini dintre acești fotbaliști veniți de peste granițe cu angajamente la cluburile noastre sunt convocați în continuare sau în premieră la echipele lor reprezentative.

Dintre jucătorii străini aduși în prima parte a sezonului, 24 sunt internaționali, jucând în naționalele țărilor lor. Aceștia sunt: Bahamboula / Congo, Zoua / Camerun, Koukou / Benin (toți la Astra); Fabbrini / Italia (FC Botoșani); Lang / Ungaria, Julio Baptista / Brazilia, Ndip / Camerun, MaleÅ¡ / Croația (toți CFR Cluj); Fofana / Guineea (Gaz Metan); Antonov / Estonia, Tsoumou / Congo, Nkololo / RD Congo, Ali / Bolivia, Kuca / Capul Verde, Abdurahimi / Macedonia (toți Hermannstadt); Aguinaldo / Angola (CSMP Iași); Velev / Bulgaria, MijuÅ¡koviÇ / Muntenegru, Karnițki / Belarus (toți Sepsi); KoljiÇ / Bosnia-Herțegovina (U Craiova 1948 CS); Malfleury / Martinica, Armaș / Moldova (ambii FC Voluntari). Ar mai fi fost Cooper / Panama (Dinamo) și Sesar / Bosnia-Herțegovina (FC Voluntari), cu mențiunea că ei doi nu erau debutanți în Liga I. Iar pe Platini nu l-am mai considerat nou-venit, el lipsind doar vreo două luni de la echipa ieșeană.

Așadar se poate remarca, cei mai mulți sunt din țări africane și europene de nivel mediu și submediu din punctul de vedere al fotbalului. Există două excepții, Júlio Baptista și Fabbrini, care au evoluat în naționale puternice. Numai că primul este la apusul carierei, poate chiar dincolo, iar transferul său la CFR încă suscită mirare, cu atât mai mult cu cât prezența sa în teren în prima parte a fost egală cu zero virgulă puțin.

Cât despre italian, ghinionul accidentărilor dese l-a îndepărtat de fotbalul mare din țara sa tocmai până în nord-estul României, spre norocul Botoșaniului, pentru că s-a văzut că are stofă. Se poate observa, cei mai mulți a luat Hermannstadt, 6, apoi CFR Cluj, 4. Interesant, că niciunul dintre cei ajunși de echipa campioană au fost departe de a fi titulari, din contră, unii fiind chiar rezerva… rezervei. Așadar s-a dovedit încă o dată că prezența într-o națională nu e automat o garanție a calității.

Așa cum afimam la începutul textului, există și jucători străini legitimați la cluburi din România care au fost convocați pe parcursul primei părți a sezonului la echipele lor naționale. Numărul total al acestora de-a lungul timpului se ridică la 177. Însă în prima parte a lui 2018/19 au fost 15, fiind vorba despre: P. Iliev / Bulgaria la 4 meciuri, RadunoviÇ / Muntenegru 1, Zoua / Camerun 3, Koukou / Benin 1 (toți Astra); Lang / Ungaria 3 (CFR Cluj); Nivaldo / Capul Verde 1 (Concordia); Cooper / Panama 2 (Dinamo); Missi Mezou / Gabon 4 (Dunărea); Chamed / Comore 3/1 (Gaz Metan); Antonov / Estonia 4 (Hermannstadt); Kizito / Uganda 1, Flores / Costa Rica 1, Platini / Capul Verde 3 (toți CSMP Iași); Sato / Filipine 7 (Sepsi); Nuno Rocha / Capul Verde 3 (U Craiova 1948 CS). Așadar Zoua, Koukou, Lang, Cooper și Antonov, cu toții veniți în vară, au continuat să fie convocați la naționalele lor. Iar RadunoviÇ, Nivaldo și Flores au debutat în primele reprezentative ale țărilor lor. Sato a jucat cele mai multe partide, el fiind de altfel prezent cu naționala Filipine și la turneul final al Campionatului Asiei care se dispută în aceste zile în EAU.

După cum se arată că și în această perioadă de transfer jucătorii străini au continuat să „curgă” în debit mare spre campionatul nostru, toate aceste cifre vor crește. Nu știu însă dacă odată cu ele va crește și calitatea fotbalului românesc.