Andru Nenciu scrie despre mânușile vechi rămase în Borlovenii Noi. Contabilul Primăriei Prigor: „Stadionul din sat va purta numele lui Cosmin Moți”. Gemenii Rotariu: „N-am reușit să-i dăm gol”
Fotbalul mare l-a jucat pe „Ion Oblemenco” și în „Ștefan cel Mare”. Pe Național Arena și pe Vasil Levski. Și pe alte arene pe care mii de suporteri au puterea să oprească mingea cu sufletul chiar pe linia porții. Fotbalul inimii l-a jucat acasă. Nu sub lustra spartă de o minge ovalizată dușman al sufrageriei. Acasă în Reșița pe maidanul 1 de lângă scara 2. Acasă pe bitumul gri încins de tălpile roșii. Acasă pe stadionul de la țară, colț cu lanul de secară. Acasă pe perimetrul de-un verde strident din Borlovenii Noi. Un sat vechi și ispititor, cu 500 de suflete, aflat sub umbrela comunei Prigor. Din Caraș-Severin. Unde se trăiește ca într-o vedere. Cel puțin așa sunt aruncate tușele pe tabloul de pe siteul primăriei.
„Teritoriul administrativ al comunei Prigor, cu o suprafață de 30.100 de hectare, are o vegetație caracteristică climei temperate de dealuri. Este formată din păduri de foioase, de pajiști, pășuni și teren arabil. Arborii cei mai des întâlniți sunt fagul, gorunul, frasinul, salcâmul. Aceste păduri și pajiști sunt populate de animale sălbatice, lupi, urși, porci mistreți, vulpi, iepuri, căprioare. Principala preocupare a locuitorilor acestei comune este creșterea animalelor domestice, în special a bovinelor, porcinelor și ovinelor. Nu este neglijată nici pomicultura, în care prunul este pomul fructifer cel mai răspândit, pentru că în judetul Caraș-Severin se știe că e cea mai bună rachie”
Nu trebuie citit ca un crainic de la Viața Satului. Ci cu intonație. Și teleportarea în Banat se derulează mai lin decât ar face-o orice locotenent al lui Patrick Stewart „Picard”. Vizita imaginară de la poarta familiei Moți survine firesc, la casa părintească a domnului Pavel Moți, tatăl fotbalistului de la Ludogoreț. El revine de fiecare dată din Reșița, acasă. Acasă, lângă stadionul fără dimensiuni standard, gazda primei ediții a cupei „Iosif Rotariu”, înnobilată și de gemenii Roti, de foști fotbaliști din zonă, de oameni din Primărie, de agricutori, de vânători, de amatori. Și de Cosmin Moți.
Povestește Ilie Rotariu, tatăl lui Dorin, mijlocașul lui Dinamo. „Roti a organizat prima ediție a Cupei > la Borlovenii Noi. A jucat și Pavel, tatăl lui Cosmin, am jucat și noi. Cosmin a stat în poartă și n-am reușit să marcăm. Nici eu, nici Iosif. Băiatul e îndemânatic de mic, asta îmi povestea și tatăl lui. Și cred că are și acum mânușile din copilărie la Borlovenii Noi. A venit și la ediția din acest an, pe Stadionul Nera din Bozovici, dar nu a mai stat în poartă”, dă timpul înapoi Ilie Rotariu.
E fotbalistul din Razgrad căruia nu-i cade niciun grad când se întoarce pe terenul vechi de lângă casă părintească a părintelui din Borlovenii Noi. Nu consideră că e înjositor să joace din nou cu tălpile goale și nici să folosească orice truc pentru a opri un atacant de la marea rivală. Nu-i cade niciun grad nici când riscă și alege să fie făcut sită la penaltyiuri, și nici când face o poză cu fiecare sătean. Omul nu cere respect.
Povestește contabilul Primăriei din Prigor, Ioan Rotariu. „Cosmin vine în permanență aici, cam de câteva ori pe an. Satul Borlovenii Noi nu are echipă, pentru că stadionul nici deține dimensiunile standard. Dar el mai joacă pe aici. A jucat și la Cupa Iosif Rotariu și e perceput prin zonă ca o adevărată vedetă. Are o vorbă bună pentru fiecare. Pentru copii, pentru bătrâni, pentru necunoscuții care-l salută pe la porți. Deja am vorbit pe aici și în câțiva ani vom denumi stadionul din Borlovenii Noi: Cosmin Moți”
Cosmin Moți e fotbalistul pe care disprețul unor adversari nu l-a strivit nicicând. E fundașul care și-a cărat în spate ca un bolovan etichetele puse în fel și chip. De pe „Oblemenco” în Ștefan cel Mare. De pe Arena Națională în Razgrad. Desconsiderat și subestimat, Moți și-a câștigat pe viață eticheta în jurul căreia e centrat tot programul de responsabilizare dezvoltat din 2008 de UEFA. Acela care se termină cu ECT. Nu cu ETC. Prin inițiativă, atitudine, personalitate, curaj și intuiție. Și chiar dacă nu ar fi câștigat eticheta, acasă, lângă mânușile vechi din Borlovenii Noi, tot s-ar fi bucurat de același respect.